Aditivi alimentari – Termenul în sine ne duce cu gândul la imagini cu substanțe chimice misterioase care pândesc în mâncărurile noastre preferate, făcând ravagii în tăcere asupra sănătății noastre. Dar realitatea este mult mai complexă. Înțelegerea rolului lor în sistemul nostru alimentar este crucială pentru a face alegeri alimentare informate.
În Uniunea Europeană (UE), toți aditivii alimentari sunt identificați printr-un număr E și siguranța lor este evaluată înainte de a putea fi autorizați pentru utilizare în alimente.
Aditivii reprezintă un grup vast și divers de substanțe adăugate în alimente din mai multe motive, de la extinderea termenului de valabilitate până la îmbunătățirea aromei și texturii. Aceste substanțe sunt adăugate în principal alimentelor procesate sau altor alimente produse la scară industrială, în scopuri tehnice, pentru a îmbunătăți siguranța alimentară a acelui aliment, pentru a crește timpul de păstrare a unui aliment sau pentru a modifica proprietățile senzoriale ale alimentelor.
Aditivii alimentari sunt substanțe care nu sunt consumate în mod normal ca aliment în sine și nu sunt utilizate în mod normal ca ingrediente în alimente. Majoritatea alimentelor minim procesate și neprocesate nu conțin aditivi alimentari.
Peste 300 de substanțe sunt autorizate pentru utilizare ca aditivi alimentari în UE. Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) a evaluat siguranța majorității acestora, în timp ce restul au fost evaluate de Comitetul Științific pentru Alimentație al Comisiei Europene înainte de înființarea EFSA.
O istorie a aditivilor alimentari: de la practicile antice la știința modernă
Utilizarea aditivilor apare cu mii în urmă. Egiptenii foloseau sarea pentru a conserva carnea, în timp ce romanii foloseau mierea ca îndulcitor. Aceste practici timpurii au pus bazele progreselor științifice din secolele al XIX-lea și al XX-lea. Creșterea producției industriale de alimente a necesitat metode noi pentru a menține alimentele sigure și atractive pentru perioade mai lungi. Acest lucru a condus la dezvoltarea unei varietăți de aditivi noi, de la conservanți precum benzoatul de sodiu până la arome și coloranți artificiali.
Citește și: Sarea – aditiv alimentar ?
Care sunt tipurile de aditivi alimentari ?
Astăzi, aditivii alimentari sunt de mai multe tipuri :
- Conservanți: benzoatul de sodiu, sorbat de potasiu și BHA (E 320 butil hidroxianisol) sunt câteva exemple comune. Acești aditivi previn dezvoltarea bacteriilor, mucegaiului și drojdiei, prelungind perioada de valabilitate și reducând deteriorarea alimentelor.
- Antioxidanți: Vitamina C (acid ascorbic) și BHA (E320) au și antioxidanți. Ei încetinesc procesul de oxidare care face ca grăsimile și uleiurile să devină râncezite, păstrând prospețimea și aroma.
- Acizi și alcalini: Acești aditivi alimentari reglează nivelul de aciditate (pH), care afectează textura și aroma alimentelor. Acidul citric, de exemplu, adaugă o aromă acidulată fructelor citrice și băuturilor răcoritoare.
- Arome: aromele artificiale imită aromele naturale sau creează altele complet noi. Ele sunt adesea folosite în alimentele procesate pentru a îmbunătăți gustul sau pentru a compensa pierderea aromei în timpul procesării.
- Coloranți: culorile naturale (carotenoide) si artificiale sporesc atractivitatea vizuala a alimentelor. Ele pot compensa pierderea de culoare din cauza procesării, făcând alimentele mai atractive din punct de vedere vizual pentru consumatori.
- Emulgatori și agenți de îngroșare: lecitina și guma xantan joacă un rol crucial în menținerea unei texturi uniforme în alimente precum sosurile pentru salată și înghețata.
- Îndulcitori: îndulcitorii artificiali precum aspartamul oferă o alternativă la zahăr, având conținut scăzut de calorii, în timp ce alcoolii de zahăr precum sorbitolul oferă dulceață fără a contribui la creșterea glicemiei.
- Nutrienți: vitaminele și mineralele sunt adesea adăugate pentru a fortifica alimentele și a îmbunătăți profilul lor nutrițional. Laptele fortificat, de exemplu, conține vitamina D adăugată pentru a promova sănătatea oaselor.
Siguranța alimentară și reglementarea aditivilor alimentari
Siguranța aditivilor alimentari reprezintă o preocupare principală pentru organismele de reglementare precum WHO (Organizația Mondială a Sănătății), FDA (Administrația pentru Alimente și Medicamente a SUA) și Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA). Aceste organizații efectuează evaluări științifice ample înainte de a aproba un aditiv pentru utilizare în alimentație. Aceasta implică evaluarea riscurilor potențiale pentru sănătate, inclusiv alergenitatea, carcinogenitatea și efectele asupra unor grupuri specifice de populație (de exemplu, copii, femei însărcinate).
În timp ce testarea riguroasă ajută la asigurarea consumatorilor de siguranța alimentelor cumpărate, impactul pe termen lung al unor aditivi este încă în curs de cercetare. În plus, potențialul de efecte sinergice, în cazul în care combinațiile de aditivi pot avea consecințe neprevăzute, necesită o evaluare continuă.
Cum sunt etichetați aditivii alimentari ?
Aditivii alimentari trebuie să fie întotdeauna incluși în lista de ingrediente a alimentelor și băuturilor în care sunt utilizați.
Etichetele pentru alimente și băuturi trebuie să identifice atât funcția aditivului din alimentul finit (de exemplu, colorant sau conservant), cât și substanța specifică utilizată, fie făcând referire la numărul E corespunzător, fie la denumirea acestuia (de exemplu, E 415 sau gumă xantan).
Aditivii obișnuiți care apar pe etichetele produselor alimentare includ antioxidanți (pentru a preveni deteriorarea cauzată de oxidare), coloranți, emulgatori, stabilizatori, agenți de gelifiere și agenți de îngroșare, conservanți și îndulcitori.
Toți aditivii alimentari de pe piața UE trebuie să respecte specificațiile legale, care includ criterii de puritate minimă printre alți parametri care permit identificarea lor. Odată ce un aditiv alimentar s-a dovedit a fi sigur pentru utilizare și nivelurile maxime de utilizare au fost stabilite, reglementările alimentare naționale trebuie să fie implementate care să permită utilizarea efectivă a acelui aditiv alimentar.
Dilema consumatorului: cum identifică aditivii din alimente ?
Cu o multitudine de aditivi prezenți în alimentele moderne, este firesc să fie dificil să alegem corect alimentele.
Iată câteva sfaturi pentru a naviga mai ușor în lumea aditivilor:
- Citirea cu atenție a etichetei: etichetele produselor alimentare din majoritatea țărilor trebuie să enumere toate ingredientele, inclusiv aditivii, după numele lor comun sau numărul E (în Europa). Descifrarea etichetei este cheia pentru a alege informat.
- Prin instalarea Aplicației InfoCons și scanarea codurilor de bare ale produselor agroalimentare se pot afla în aplicație ingredientele, numărul și tipul aditivilor alimentari, alergeni, cantitatea de zahăr, sare, calorii;
- Prioritizarea alimentelor neprocesate: Optând pentru alimente neprocesate, scade în mod natural expunerea la aditivi. Fructe proaspete, legume, cereale integrale și carne neprocesată. Alimentele procesate conțin adesea un număr mai mare de aditivi.
- Înțelegerea „De ce”-ului din spatele aditivilor: aditivii pot servi unor scopuri valoroase, cum ar fi prevenirea deteriorării alimentelor. Educarea cu privire la funcțiile lor poate fi de ajutor în a alege informat.
- Echilibrul este cheia: Menținerea unei diete echilibrate care include o varietate de alimente integrale. neprocesate. În timp ce reducerea la minimum a alimentelor procesate este un obiectiv bun, trebuie să fim conștienți de faptul că eliminarea completă a aditivilor din alimentație este aproape imposibil.
Citirea etichetelor și alegerea produselor cu mai puțini aditivi poate fi o strategie utilă.
Citește și: Schimbări de la 1 aprilie în ceea ce privește eticheta produselor
Aditivii și impactul asupra sănătății
Dezbaterea cu privire la aditivii alimentari rămâne în desfășurare. Unii specialiști doresc o abordare mai restrictivă, pledând pentru revenirea la alimente mai simple, mai puțin procesate. Alții subliniază beneficiile aditivilor în asigurarea siguranței alimentare, accesibilității și confortului.
Transparența rămâne crucială. Etichetare mai clară, care depășește simpla enumerare a ingredientelor, explicând funcțiile unui aditiv dar și cantitatea exactă regăsită în alimentul resprectiv, este foarte importantă.
Cei mai utilizați aditivi alimentari
- Glutamat monosodic (MSG) MSG este utilizat pe scară largă ca potențator de aromă în alimente procesate, supe și în bucătăria asiatică. Glutamatul monosodic se utilizează pentru a accentua aroma şi gustul natural al alimentelor. Glutamaţii conferă gustul „umami”, considerat ca fiind al cincilea gust de bază, alături de cel dulce, acru, sărat şi amar Unii consumatori raportează simptome precum dureri de cap, transpirație, dureri în piept și greață. În timp ce studiile nu au legat în mod concludent MSG de efecte adverse severe, sensibilitatea variază în funcție de individ.
- Îndulcitori artificiali – Aspartamul, zaharina și sucraloza sunt înlocuitori populari de zahăr. Deși ajută la reducerea aportului de kilocalorii, unele studii sugerează potențiale efecte secundare, cum ar fi dureri de cap, probleme digestive și chiar un risc crescut de tulburări metabolice. Aspartamul, în special, a fost controversat, unele rapoarte care îl leagă de simptome neurologice și risc crescut de cancer, deși agențiile de reglementare precum FDA își mențin siguranța la niveluri aprobate.
- Nitrat de sodiu – Folosit în carnea procesată pentru a păstra culoarea și pentru a preveni creșterea bacteriilor. Nitraţii, deşi inofensivi, în stomac, în prezenţa proteinelor formează nitriţi care apoi se transformă în nitrozamine, compuși asociați cu un risc crescut de cancer. Consumul excesiv de carne procesată a fost legat de cancerul colorectal, ceea ce a determinat agențiile de sănătate să recomande moderație.
- Coloranți artificiali – Coloranții precum E 102 (tartrazina) și E 129 sunt utilizați în mod obișnuit pentru a îmbunătăți aspectul alimentelor. Unele studii au asociat coloranții artificiali cu hiperactivitatea la copii, în special la cei cu ADHD. Există, de asemenea, îngrijorarI cu privire la potențialele efecte cancerigene, deși dovezile rămân neconcludente.
- Conservanți – Conservanții obișnuiți precum sulfiții, benzoații și BHA/BHT ajută la prevenirea alterarii, dar pot provoca reacții adverse la persoanele sensibile. Sulfiții pot declanșa simptome de astm iar benzoații au fost legați de reacții alergice și carcinogenitate potențială. BHA și BHT, utilizați în grăsimi și uleiuri, au ridicat îngrijorări cu privire la potențialul lor de a provoca cancer în studiile pe animale, deși relevanța pentru oameni este încă dezbătută.
În concluzie, aditivii alimentari contribuie în mod semnificativ la conservarea alimentelor dar prezintă și potențiale riscuri pentru sănătate. Prin înțelegerea și limitarea consumului lor, consumatorii se pot bucura de beneficiile tehnologiei alimentare moderne reducând în același timp efectele negative asupra sănătății
Transparența în etichetare ajută consumatorii să facă alegeri în cunoștință de cauză. Drept urmare, unii consumatori preferă alimentele etichetate ca „fără aditivi” sau „naturale”.
Autor – Cosmina Nițu
Masterand în nutriție și consultant în diversificare
Surse:
