Aplicatia Gratuita InfoCons Protectia Consumatorilor
Aplicatia Gratuită InfoCons Protectia Consumatorilor

E211 – Benzoat de Sodiu

  1. Acasă
  2. E211 – Benzoat de Sodiu

  • Ce este aditivul E 211?

Benzoatul de sodiu- E 211) face parte din categoria aditivilor  de conservare,  de natură organică. Este o substanță antiseptică.

Se obține sintetic din tratarea acidului benzoic cu o soluție de hidroxid de sodiu. După filtrare, se concentrează și se purifică prin recristalizare.

  • Care sunt alimentele ce conțin aditivul alimentar E 211?

Acidul benzoic și sărurile sale, de sodiu, de potasiu și de calciu poate fi adăugat în următoarele produse alimentare:

  • băuturi aromate ne-alcoolice împreună cu acidul sorbic
  • bere nealcoolică, ambalată în butoiașe,
  • băuturi cu o concentrație în alcool de până la 15% vol,
  • gemuri, jeleuri, marmelade, cu un conținut scăzut de zahăr,
  • fructe și legume zaharisite, cristalizate sau glasate,
  • legume conservate în oțet, în saramură sau ulei,
  • măsline și în preparatele din măsline,
  • paste tartinabile, pe bază de fructe,
  • produse din pește, semiconserve, în icre, creveți,
  • pește sărat și uscat,
  • deserturi pe bază de brânză,
  • gumă de mestecat,
  • sosuri emulsionate, cu un conținut de grăsime mai mare de 60%,
  • sosuri emulsionate, cu cel mult 60% grăsime,
  • sosuri neemulsionate,
  • muștar,
  • condimente și mirodenii,
  • supe și ciorbe lichide,
  • alimente dietetice, destinate unor scopuri medicale (exclusiv alimentele pentru nou-născuți și copii de vârstă mică),
  • produse de cofetărie (exclusiv ciocolata),
  • în scopul tratării superficiale a produselor din carne, uscate, și de 2000 mg/kg în suplimente alimentare dietetice lichide.[1]

În ce se mai poate utiliza benzoatul de sodiu?

Benzoatul de sodiu este folosit ca și conservant în unele medicamente cu sau fără prescripție medicală, în special în medicamentele lichide, cum ar fi siropul pentru tuse.

Mai poate să fie folosit ca lubrifiant în fabricarea pastilelor transparente și netede, ajutându-le să se descompună rapid după ce sunt înghițite.

Cantități mai mari de benzoat de sodiu pot fi prescrise pentru a trata nivelurile crescute de amoniac din sânge. Amoniacul este un produs secundar al descompunerii proteinelor, iar nivelurile din sânge pot deveni periculos de ridicate în anumite afecțiuni medicale.

Benzoatul de sodiu este folosit în mod obișnuit ca și conservant în produse cosmetice și articole de îngrijire personală, cum ar fi produsele pentru păr, șervețelele pentru copii, pasta de dinți și apă de gură.

Una dintre cele mai mari utilizări industriale ale benzoatului de sodiu  este de a împiedica coroziunii, cum ar fi lichidele de răcire pentru motoarele mașinilor.

Mai poate fi folosit ca stabilizator în procesarea foto și pentru a îmbunătăți rezistența unor tipuri de plastic[2]

  • De ce este necesară utilizarea aditivului E 221?

Acidul benzoic (E221) precum și benzoatul de sodiu, benzoatul de potasiu și benzoatul de calciu sunt utilizați în industria alimentară drept conservanți, datorită acțiunii lor bacteriostatice și fungistatice. Activitatea antiseptică se manifestă în special în mediu acid și depinde de:

-concentrația în care se utilizează,

– de durata de contact,

– de temperatură,

– de numărul inițial de microorganism,

– de specia microorganismelor,

– de stadiul lor de dezvoltare, a formelor de dezvoltare (vegetative sau spori),

– de compoziția chimică a alimentelor și de pH-ul mediului.

Acidul benzoic și benzoații acționează asupra levurilor și mucegaiurilor, precum: Saccharomyces cerevisiae, Asperigillus niger și Penicillum glaucum.

Aceștia prezintă un efect inhibitor mai slab asupra bacteriilor lactice și clostridiilor.

Acidul benzoic are constanta de disociere mare (6,46.10-5), și este folosit în special pentru conservarea produselor puternic acide. Acțiunea conservantă se datorează în special formei sale nedisociată.

Avantajele folosirii acestor conservanți pentru industria alimentară sunt evidente și în sensul că permite regularizarea ritmului de producție prin stocarea alimentelor, împiedică alterarea produselor și deci apariția toxiinfecțiilor alimentare.[3]

  • Există efecte secundare în urma consumării aditivului alimentar E 221?

Acidul benzoic și benzoații consumați frecvent pot provoca la om fenomene alergice, ca de exemplu: cefalee, urticarie, eczeme, dermatite atopice etc.

Aceste afecțiuni alergice sunt cauzate de interferența aditivilor cu diverse substraturi sau enzime pe cale metabolică

Unii autori au menționat faptul că acidul benzoic inhibă activitatea unor enzime digestive și deprimă absorbția substanțelor nutritive. Date din literatură arată că unele cazuri de eritem polimorf pot fi asociate unei hipersensibilități datorate acidului benzoic.

Acidul benzoic este cuprins și în grupa aditivilor cu risc de intoleranță respiratorie, putând produce chiar șoc anafilactic. Mai mult, acidul benzoic și benzoații sunt considerați aditivi cancerigeni, iar în unele țări ca SUA se interzice folosirea lor.

Benzoații nu se acumulează în totalitate în organismul uman. Ei sunt eliminați în procente cuprinse între 66-95% prin conjugare cu glicina (în final fiind excretați cu acid hipuric), iar o altă parte, prin conjugare cu acid gluconic.

Dozele mari și consumul îndelungat de benzoați pot produce iritație gastrică, anorexie, vomă, afectarea ficatului și a rinichilor. În combinație cu coloranții alimentari azoici favorizează hiperactivitatea la copii (sindromul ADHD).3

Într-un studiu în eprubetă a celulelor adipoase de șoarece, expunerea la benzoat de sodiu a scăzut eliberarea de leptine, un hormon care suprima apetitul. Scăderea a fost de 49–70%, direct proporțional cu expunerea.

Unele studii au sugerat că, cu cât concentrația de benzoat de sodiu este mai mare, cu atât se creează mai mulți radicali liberi. Radicalii liberi pot deteriora celulele și pot crește riscul de boli cronice. [4]

Un procent mic de oameni pot prezenta reacții alergice – cum ar fi mâncărime și umflare – după ce au consumat alimente sau au folosit produse de îngrijire personală care conțin benzoat de sodiu.[5]

FDA permite utilizarea unei concentrații de până la 0,1% de benzoat de sodiu în alimente și băuturi. Dacă este utilizat, acesta trebuie inclus în lista de ingrediente.[6]

Corpul uman nu acumulează benzoatul de sodiu. Acesta este metabolizat și eliminat în urină în 24 de ore – ceea ce contribuie la siguranța sa.

În ceea ce privește benzoatul de sodiu din produsele de îngrijire personală. Grupul de lucru pentru mediu a clasat aditivul la un nivel de pericol de 3 pe o scară de la 0 la 10 – ceea ce înseamnă că riscul general al utilizării acestuia este relativ scăzut.[7]

  • Care sunt caracteristicile aditivului E 211?

Aditivul E 211 are denumirea chimică; sarea de sodiu a acidului benzencarboxilic, sarea de sodiu a acidului fenilcarboxilic sau benzoat de sodiu.

Formula brută este C7H5O2Na, iar masa moleculară M=144,11.

Benzoatul de sodiu se prezintă sub formă de pulbere cristalină de culoare albă, sau de granule albe. Este inodor și are un gust dulce-acru astringent. Este solubil în apă rece (1:2) și în alcool (1:49).

pH-ul soluției apoase este 8.

Aditivul utilizat în industria alimentară trebuie să aibă un conținut minim de 99,5% benzoat de sodiu, după uscarea sa la 105o C timp de 4 ore.

Conținutul în substanțe volatile nu trebuie să depășească 1%, iar compușii organici clorurați să fie sub 0,06% clor, corespunzător unui procent de 0,25% acid monoclorbenzoic.

Pierderile la deshidratare nu trebuie să fie mai mari de 1,5% (după uscare timp de 4 ore la 105 oC). [8]

Cantitate maximă zilnică permisă/corp: 5 mg/kg corp

Descriere cantitate maximă zilnică permisă: Doza zilnică admisă pentru consumul uman este de până la 5 mg/kg corp.

Doza de încorporare în alimente: 150 mg/kg sau 150 mg/l, până la 2000 mg/kg.

 

  • Cum știm că alimentele conțin aditivi alimentari?

Conform Organizației Mondiale a Sănătății[9], la nivel global sunt stabilite  practici, standarde și orientări privind etichetarea alimentelor. Aceste standarde sunt implementate în majoritatea țărilor, iar producătorii de alimente sunt obligați să indice ce aditivi sunt în produsele lor. În Uniunea Europeană, de exemplu, există o legislație care reglementează etichetarea aditivilor alimentari conform unui set de „numere de E-uri” predefinite. Persoanele care au alergii sau sensibilități la anumiți aditivi alimentari ar trebui să citească etichetele cu atenție.

Organizația Mondială a Sănătății încurajează autoritățile naționale să monitorizeze și să se asigure că aditivii alimentari din alimentele și băuturile produse în țările lor respectă utilizările, condițiile și legislația.

  • Cum știu ce aditivi sunt în mâncarea mea?

Comisia Codex Alimentarius stabilește, standarde și linii directoare privind etichetarea alimentelor. Aceste standarde sunt implementate în majoritatea țărilor, iar producătorii de alimente sunt obligați să indice ce aditivi sunt în produsele lor. În Uniunea Europeană, de exemplu, există o legislație care reglementează etichetarea aditivilor alimentari conform unui set de „numere E” predefinite. Persoanele care au alergii sau sensibilități la anumiți aditivi alimentari ar trebui să verifice cu atenție etichetele.

OMS încurajează autoritățile naționale să monitorizeze și să se asigure că aditivii alimentari din alimentele și băuturile produse în țările lor respectă utilizările, condițiile și legislația permise. Autoritățile naționale ar trebui să supravegheze afacerea alimentară, care poartă responsabilitatea principală de a se asigura că utilizarea unui aditiv alimentar este sigură și respectă legislația.7

  • Concluzii și Reglementări legislative E 211

Aditivul alimentar E 211, benzoatul de sodiu, este enumerat în Regulamentul (UE) nr. 231/2012 al Comisiei ca aditiv alimentar autorizat și clasificată în „alți aditivi decât coloranții și îndulcitorii”.[10]

Benzoatul de sodiu nu este permis în produse pentru sugari și copii mici.

Sunt studii care sugerează că benzoatul de sodiu poate crește riscul de inflamație, stres oxidativ, obezitate, ADHD și alergii. De asemenea, se poate transforma în benzen, un potențial cancerigen, dar nivelurile scăzute găsite în băuturi sunt considerate sigure.

Referințe bibliografice

[1]Regulamentul (UE) nr. 1129/2011 al comisiei din 11 noiembrie 2011 de modificare a anexei II la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului prin stabilirea unei liste a Uniunii a aditivilor alimentar

[2] https://www.healthline.com/nutrition/sodium-benzoate#uses

[3] Elena Oranescu, Aditivii alimentari-necesitate și risc, Editura SemnE, 2005, București

[4] https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/24693251/

[5] https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/21332463/

[6] Del Olmo A, Calzada J, Nuñez M. Benzoic acid and its derivatives as naturally occurring compounds in foods and as additives: Uses, exposure, and controversy. Crit Rev Food Sci Nutr. 2017 Sep 22;57(14):3084-3103. doi: 10.1080/10408398.2015.1087964. PMID: 26587821.

[7] https://www.ewg.org/skindeep/ingredients/705989-SODIUM_BENZOATE/

[8] REGULAMENTUL (UE) NR. 231/2012 AL COMISIEI din 9 martie 2012 de stabilire a specificațiilor pentru aditivii alimentari enumerați în anexele II și III la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului

[9] https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/food-additives

[10] https://foodadditives.net/thickeners/xanthan-gum/#easy-footnote-bottom-3-1334

9 https://www.pexels.com/ro-ro/fotografie/tabel-fierbinte-canicula-temperatura-ridicata-3622479/

Autor: dr.ing. Ancuta Fulvia Manolache