Aplicatia InfoCons ingrediente, aditivi alimentari, calorii Protectia Consumatorilor
Aplicatia InfoCons Ingrediente, sare, zahar, calorii Protectia Consumatorilor

E129 – Alura Red

  1. Acasă
  2. E129 – Alura Red

  • Ce este aditivul E 129?

Aditivul alimentar E 129 face parte din categoria coloranților sintetici azoici. Conferă culoarea roșie și este admis a se folosi într-o gamă diversă de produse alimentare.

  • Care sunt alimentele ce conțin aditivul alimentar E 129?

Aditivul  E 129 se poate folosi într-o gamă diversă de produse, cum sunt:

  • băuturile alcoolice şi nealcoolice,
  • produse conservate din fructe şi legume,
  • deserturi pe bază de grăsimi,
  • fructe și legume uscate,
  • fructe și legume în oțet, ulei sau saramură,
  • preparate din fructe și legume cu excepția compoturilor,
  • carne prelucrată și neprelucrată,
  • prăjituri, biscuiţi, napolitane, snacksuri, produse de cofetărie,
  • pește și conserve din peşte,
  • brânză topită,
  • sosuri,
  • condimente,
  • muştar,
  • suplimente alimentare şi
  • preparate dietetice etc.[1]

Există efecte secundare în urma consumării aditivului alimentar E 129?

Deoarece este un colorant azoic, cu potenţial toxic recunoscut, poate produce intoleranţă la persoanele sensibile la salicilaţi. Ca eliberator de histamină, poate intensifica simptomele caracteristice astmului.

Aditivul E 129 poate produce alergii sau reacții de intoleranță care se manifestă prin: iritație digestivă cu tulburări dispeptice, erupții cutanate, amețeli, cefalee, greață etc.

La astmatici, poate produce crize de bronhospasm. Persoanele care manifestă o sensibilitate crescută față de compușii azoici, pot consuma produse care conțin acest aditiv cu prudență.[2]

 

Roșu Allura AC (E 129) a fost evaluat prima dată de Comitetul mixt FAO/OMS de experți pentru aditivi alimentari (JECFA) în 1980 și de Comitetul științific al UE pentru alimente (SCF) în 1984 și 1989. Ambele comitete au stabilit o doză zilnică acceptabilă (DZA) de 0-7 mg/kg greutate corporală (cv)/zi. Evaluările SCF, JECFA și TemaNord au concluzionat, pe baza studiilor de mutagenitate in vivo și in vitro disponibile la acel moment, că roșu Allura AC nu a prezentat nicio activitate genotoxică. Rezultatele recente au indicat că într-un test Comet in vivo, Allura Red AC a indus creșteri semnificative în migrarea ADN-ului nuclear atât în stomacul glandular, cât și în țesutul colonului, în absența citotoxicității generale în aceste țesuturi. Grupul a considerat, în lumina studiilor negative de carcinogenitate, că semnificația biologică a rezultatelor testului Comet este incertă.

Un studiu efectuat pe șoareci cu doze de la 1200 până la 2400 mg/kg corp/zi timp de două generații (Tanaka, 1994), nu a evidențiat efecte adverse semnificative sistematice asupra parametrilor reproductivi și comportamentali.

  • Care sunt caracteristicile aditivului E 129?

Sinonime: Colorant alimentar roșu CI 17

Definiție Roșu allura AC constă în principal din 2-hidroxi-1-(2-metoxi-5- metil-4-sulfonato-fenilazo) naftalin-6-sulfonat disodic și materii colorante auxiliare împreună cu clorură de sodiu și/sau sulfat de sodiu ca și componente principale incolore.

Roșu allura AC este sintetizat prin cuplarea acidului 5-amino-4-metoxi-2-toluensulfonic diazotat cu acidul 6-hidroxi-2-naftalin sulfonic

Roșu allura AC este descris sub formă de sare de sodiu.

Sărurile de calciu și potasiu sunt, de asemenea, permise.

Denumire chimică 2-hidroxi-1-(2-metoxi-5-metil-4-sulfonatofenilazo)-naftalin-6-sulfonat disodic

Formulă chimică C18H14N2Na2O8S2

Masă moleculară: 496,42

Compoziție

Conține nu mai puțin de 85 % coloranți totali calculați ca sare de sodiu

Descriere: Pulbere sau granule roșu închis

Aspectul soluției apoase Roșie

Identificare Spectrometrie

Maximum în apă la cca. 504 nm

Puritate Substanțe insolubile în apă Nu mai mult de 0,2 %

Substanțe colorante auxiliare Nu mai mult de 3,0 %

Compuși organici alții decât substanțe colorante:

– acid 6-hidroxi-2-naftalin sulfonic, sare de sodiu:  Nu mai mult de 0,3 %

– acid 4-amino-5-metoxi-2-metil-benzen sulfonic: Nu mai mult de 0,2 %

– acid 6,6-oxibis (2-naftalin sulfonic),

– sare disodică: Nu mai mult de 1,0 %

Amine aromatice primare nesulfonate: Nu mai mult de 0,01 % (calculate ca anilină)

Substanțe extractibile în eter- Pentru o soluție cu pH 7, nu mai mult de 0,2 %

Arsen Nu mai mult de 3 mg/kg

Plumb Nu mai mult de 2 mg/kg

Mercur Nu mai mult de 1 mg/kg

Cadmiu Nu mai mult de 1 mg/kg

 

Cantitate max zilnică permisa/corp: 7 mg/kg corp

Descriere cantitate max zilnicăpermisă: Doza zilnică admisă pentru consumul uman este de până la 7 mg/kg corp.

Doza de încorporare în alimente: 100-500 mg/kg

  • De ce este necesară utilizarea aditivului E 129?

Utilizarea aditivului este necesară pentru colorarea categoriilor de produselor alimentare menționate în regulamentul nr.1129/2011, la care colorantul natural a fost degradat în timpul procesării, depozitării sau transportului.

Pentru alte categorii de produse alimentare, sau băuturi alcoolice, și nealcoolice, lipsite de culoare, folosirea aditivului E 129 are drept scop ameliorarea aspectului acestora și identificarea mai pregnantă a aromei lor.2

  • Ce sunt aditivii alimentari?

 

Conform OMS[3], substanțele care sunt adăugate în alimente pentru a menține sau îmbunătăți siguranța, prospețimea, gustul, textura sau aspectul alimentelor sunt cunoscute ca aditivi alimentari.  Timp de secole, aditivii alimentari au fost folosiți pentru conservarea alimentelor, de exemplu sarea (în carne, slănină sau pește uscat), zahăr (în marmeladă) sau dioxid de sulf (în vin).

De-a lungul timpului, numeroși aditivi alimentari au fost dezvoltați pentru a satisface nevoile producției de alimente, deoarece fabricarea alimentelor pe scară largă este mult mai complexă decât producerea acestora acasă, la scară mică.

Introducerea aditivilor în alimente se realizează cu scopul de a ne asigura că alimentele procesate rămân sigure și în stare bună pe tot parcursul călătoriei de la fabrici sau bucătării industriale către depozite și magazine și, în final, către consumatori.

Utilizarea aditivilor alimentari este justificată numai atunci când utilizarea lor are o necesitate tehnologică, nu induce în eroare consumatorii și servește o funcție tehnologică bine definită precum păstrarea calității nutriționale a alimentelor sau sporirea stabilității alimentelor.

Aditivii alimentari pot fi derivați ​​din plante, animale sau minerale sau pot fi sintetici. Aceștia sunt adăugați în mod intenționat în alimente pentru a îndeplini anumite scopuri tehnologice. Există câteva mii de aditivi alimentari utilizați, toți fiind proiectați pentru a îndeplini o anumită sarcină, de obicei pentru a face alimentele mai durabile sau mai atrăgătoare.

  • În câte categorii se grupează aditivii alimentari?

Organizația Mondială a Sănătății (OMS)3 a grupat aditivii alimentari, pe baza funcției lor, în 3 mari categorii, după cum urmează:

  • Agenți de aromatizare. Aceștia sunt adăugați în alimente pentru a îmbunătăți aroma sau gustul. Aditivii de sporire a aromelor sunt utilizați cel mai des în alimente. Există sute de tipuri de arome folosite într-o mare varietate de alimente, de la produse de cofetărie și băuturi răcoritoare până la cereale, prăjituri și iaurt.
  • Enzimele sau preparatele enzimatice. Acestea pot fi obținute prin extracție din plante sau produse de origine animală sau din microorganisme precum bacteriile si sunt utilizate ca alternative la tehnologia bazată pe chimie.

Preparatele enzimatice sunt  utilizate în principal la coacere (pentru îmbunătățirea aluatului), la fabricarea sucurilor de fructe, la fabricarea vinului și a berii (pentru îmbunătățirea fermentației), precum și la fabricarea brânzeturilor (pentru a îmbunătăți formarea cașului).

  • Alți aditivi. Aceștia sunt utilizați din mai multe motive, cum ar fi: conservarea, colorarea și îndulcirea. Sunt adăugați atunci când alimentele sunt în faza de pregătire, ambalare, transportare sau depozitare și în cele din urmă devin o componentă a alimentelor.
  • Cum sunt evaluați aditivii alimentari în funcție de risc?

Organizația Mondială a Sănătății (OMS), în cooperare cu Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație şi Agricultură, sunt responsabile de realizarea evaluării riscurilor care pot apărea în urma consumării aditivilor alimentari. Evaluarea riscului aditivilor alimentari este realizată de Comitetul de experți FAO/OMS pentru aditivi alimentari (JECFA).

Pot fi utilizați numai aditivii alimentari care au fost supuși unei evaluări a siguranței JECFA și care nu prezintă un risc pentru sănătatea consumatorilor. Acest lucru se aplică indiferent dacă aditivii alimentari provin dintr-o sursă naturală sau sunt sintetici. Evaluările JECFA se bazează pe analize științifice ale tuturor datelor biochimice, toxicologice și de altă natură relevante despre un anumit aditiv.

Autoritățile naționale, fie pe baza evaluării JECFA, fie pe baza unei evaluări naționale, pot autoriza apoi utilizarea aditivilor alimentari.

Punctul de plecare pentru a determina dacă un aditiv alimentar poate fi utilizat fără a avea efecte nocive este stabilirea dozei zilnice acceptabile. Doza zilnică recomandată este o estimare a cantității de aditiv din alimente sau apă potabilă care poate fi consumată în siguranță zilnic, de-a lungul vieții, fără efecte adverse asupra sănătății.

  • Cum știm că alimentele conțin aditivi alimentari?

Conform Organizației Mondiale a Sănătății3, la nivel global sunt stabilite  practici, standarde și orientări privind etichetarea alimentelor. Aceste standarde sunt implementate în majoritatea țărilor, iar producătorii de alimente sunt obligați să indice ce aditivi sunt în produsele lor. În Uniunea Europeană, de exemplu, există o legislație care reglementează etichetarea aditivilor alimentari conform unui set de „numere de E-uri” predefinite. Persoanele care au alergii sau sensibilități la anumiți aditivi alimentari ar trebui să citească etichetele cu atenție.

Organizația Mondială a Sănătății încurajează autoritățile naționale să monitorizeze și să se asigure că aditivii alimentari din alimentele și băuturile produse în țările lor respectă utilizările, condițiile și legislația.

  • Concluzii și Reglementări legislative E 129

În 2009 panelul de lucru EFSA a re-evaluat utilizarea aditivului Allura Red AC ca aditiv alimentar. Panelul de lucru a  concluzionat că prezentul set de date nu oferă motive pentru a revizui DZA de 7 mg/kg corp/zi.

Panelul de experți a constatat că specificațiile pentru roșu Allura AC trebuie actualizate în ceea ce privește procentul de clorura de sodiu si/sau sulfatul de sodiu ca principale componente necolorate. Grupul a constatat că specificația JECFA pentru plumbul este <2 mg/kg, în timp ce specificația CE este <10 mg/kg.[4]

Referințe bibliografice

[1] Regulamentul (UE) nr. 1129/2011 al comisiei din 11 noiembrie 2011 de modificare a anexei II la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului prin stabilirea unei liste a Uniunii a aditivilor alimentar

[2] Elena Oranescu, Aditivii alimentari-necesitate și risc, Editura SemnE, 2005, București

[3] https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/food-additives

[4] EFSA Panel on Food Additives and Nutrient Sources added to Food (ANS) ; Scientific Opinion on the re-evaluation of Allura Red AC (E 129) as a food additive on request from the European Commission. EFSA Journal 2009; 7(11):1327. [39 pp.]. doi:10.2903/j.efsa.2009.1327. Available online: www.efsa.europa.eu

5 https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=46870820

6 https://www.pexels.com/ro-ro/fotografie/sticla-pahar-vitamine-frunze-10910160/