Universitatea Aurel Vlaicu din Arad
Rector Universitatea Aurel Vlaicu din Arad
Ramona Lile
Educația , soluția pentru un comportament proactiv al consumatorului
Avem nevoie de protecția consumatorului?
Este o întrebare mai mult retorică pentru că acum, la 20 de ani de la înființarea celei mai active asociații în domeniu, InfoCons, cred că nu se mai poate pune la îndoială necesitatea acestor organizații în societatea actuală. Ce putem însă supune discuției este necesitatea educării populației pentru a dezvolta un comportament proactiv de consumator. Pentru a învăța să reacționeze corect și legal.
Trăim într-o societate în care consumul a depășit nevoile. Omul secolului XXI consumă, de multe ori, de dragul consumului și nu pentru a-și satiface o nevoie stringentă. Suntem asaltați de oferte, de produse, de servicii pe care le achiziționăm sub impactul campaniilor de marketing, a presiunii grupului sau pur și simplu pentru a demonstra puterea de cumpărare, bunăstarea financiară.
Bătălia de cele mai multe ori se dă astăzi între a avea și nu, între a fi.
În acest context al consumerismului, în care totul, inclusiv produsele intelectuale, pot fi vândute și cumpărate raportul între producător și consumator, între vânzător și client, între furnizorul de servicii și beneficiar este foarte important.
România nu are o istorie prea lungă a protecției consumatorului. Dacă în SUA, spre exemplu în 1960 drepturile consumatorului erau apărate în instanță, la noi s-a discutat despre conceptul de protecția consumatorului abia în 1990, iar în 1992 a fost înființat pentru prima dată organismul cunoscut astăzi ca și Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului (ANPC). În scurta noastră istorie de 30 de ani, dezvoltarea pieței de consum a determinat modificări în legislație, creșterea atribuțiilor organismelor abilitate.
Demersul nostru nu se îndreaptă, însă, spre o analiză a actualelor politici ale protecției consumatorului ci, mai degrabă, are scopul de a sensibiliza factorii decizionali, organizațiile care activează în acest domeniu cu privire la necesitatea creării unor pârghii prin care să se poată realiza educarea consumatorului în cadrul sistemului de învățământ.
În opinia noastră, în acest moment, nu există un mecanism real și eficient la nivelul societății prin care consumatorul să ia act de drepturile sale, să cunoască condițiile și modalitatea prin care și le poate apăra și în numele cărora să acționeze în cazul în care este lezat. Deocamdată, cele mai multe nemulțumiri se sting înainte de a se începe orice demers oficial. Micile „țepe” ale căror victime suntem, sfârșesc prin împărtășirea nemulțumirii cu cei apropiați, fără să devină o plângere sau o reclamație îndreptată către autoritățile de control. Consumatorul român este unul mai mult pasiv, față de consumatorul european sau cel american care are deja un exercițiu de activare a mecanismelor de apărare a drepturilor.
Există, de asemenea, o barieră psihologică la nivelul mentalului colectiv, dublată de neîncredera în autoritățile de control, care creează blocaje în derularea demersurilor pentru apărarea drepturilor.
Consumatorul român, în mare parte, nu-și cunoaște drepturile și chiar dacă și le cunoaște nu este dispus să și le apere. Se situează pe o poziție defensivă față de producător, vânzător, furnizor de servicii, văzut ca o entitate greu de înfrânt. În plus, de multe ori frica de birocrația pe care o presupune contactul cu statul, devine dezarmantă și descurajatoare.
În acest context, în opinia noastră, se impune necesitatea unei formări la nivel instituțional care să-i pregătească pe tineri pentru societatea de consum în care trăiesc. Introducerea disciplinei Protecția consumatorului la toate tipurile de specializări în învățământul preuniversitar (nu doar la cele cu profil economic) și universitar, poate crea premisele unei educații eficiente în ceea ce privește drepturile și obligațiile consumatorului într-o societate de consum.
Asociațiile care își desfășoară activitatea în aria protecției consumatorului pot iniția și susține un asemenea demers. Educația este cea care poate construi un profil corect al consumatorului în societatea de astăzi, poate duce la stabilirea unui raport corect între consumator și furnizor.
Să nu uităm că fiecare dintre noi suntem consumatori, încă din prima zi de viață. Este o calitate care se aplică oricărei categorii de populație. Nu contează vârsta, sexul, religia, etnia, studiile, funcțiile, profesia sau orice altceva ne-ar putea diferenția, pe piața de consum avem aceeași calitate, indiferent că suntem cumpărători, beneficiari de servicii educaționale sau folosim drepturi ale proprietății intelectuale. Din acest punct de vedere, pregătirea pentru societatea de consum devine necesară și una din cele mai accesibile căi rămâne sistemul de școlarizare.
Un alt argument în favoarea susținerii ideii de introducere a acestei discipline face referire la dezvoltarea unei conștiințe civice în rândul populație. Mecanismul care declanșează o reacție în fața unei inechități, în fața unor abuzuri sau nerespectarea drepturilor, se bazează pe încrederea pe care oamenii o au în instituțiile statului. În general, atunci când discutăm despre conștiința civică, facem referire la raportul pe care oamenii îl au cu comunitatea din care fac parte, cu instituțiile statului. Dacă această încredere nu există, nu va exista nici un demers de a reclama abuzuri, de a sancționa o încălcare a drepturilor.
Protecția consumatorului face parte din categoria acelor instituții a căror menire este să apere drepturi și să se asigure de corectitudinea raportului dintre furnizorul de servicii sau produse și cumpărător. Atitudinea și curajul de a reacționa și a reclama derapajele este direct proporțională cu încrederea în capacitatea instituțiilor de a remedia problemele și de a sancționa vinovatul.
Educarea conștiinței de consumatori a tinerilor devine obligatorie în condițiile în care globalizarea a dus la o creșterea spectaculoasă a consumului. Un alt aspect de care trebuie ținut cont îl reprezintă explozia piețelor online care generează o mulțime de capcane. Pregătirea tinerilor pentru aceste piețe, familiarizarea lor cu specificul acestui comerț, cu reglementările care stau la baza funcționării lui, trebuie să reprezinte o prioritate.
Sistemul educațional poate fi cadrul care să ofere baza teoretică de care are nevoie orice consumator pentru a ști care îi sunt drepturile și care sunt căile legale de a și le apăra. Mai mult, școala poate clădi aceea conștiință civică de care orice cetățean are nevoie pentru a reacționa atunci când îi sunt lezate drepturile lui sau ale altora.
De atitudinea fiecărui consumator depinde calitatea ofertei de pe piața de consum. Un consumator fericit înseamnă un consumator informat, respectat și apărat. Acum, la 20 de ani de InfoCons îmi doresc ca acest demers de introducere în programa școalară a unei discipline precum Protecția Consumatorului să fie noul obiectiv al organizației.
Vă urez mult succes!
