Artă. 3 – (1) Se interzice fumatul în toate spațiile publice închise, spațiile închise la locul de muncă, mijloacele de transport comun, locurile de joacă pentru copii. De la prezentele prevederi fac excepție celulele pentru deținuții din penitenciarele de maximă siguranță.
1. În aplicarea prevederilor art. 3 al legii nr. 15/2016 trebuie să se țină cont atât de destinația spațiului (public, loc de muncă, non-public) cât și de caracterul închis / deschis al acestuia (spațiu închis, spațiu închis de la locul de muncă, spațiu deschis).
2. Spatii publice sunt considerate orice spații accesibile publicului (de exemplu din domeniul cultural-artistic, sănătate, învățământ, alimentație publică, petrecerii timpului liber – cluburi, discoteci, restaurante, cafenele, pizzerii etc .; – spatii autorităților centrale și locale, etc) sau destinate utilizării colective (de ex. pentru activități sportive, târguri, expoziții etc.), indiferent de forma de proprietate sau dreptul de acces.
Locul de muncă este definit în Legea securității și sănătății în muncă nr. 319/2006:
a) lucrătorului – persoanei angajate de un angajator, în conformitate cu legea, inclusiv studenții, elevii în timpul efectuării stagiului de practică, precum și a ucenicii și a altor participanți la procesul de muncă, cu excepția persoanelor care prestează activități casnice;
k) loc de muncă – locul destinat să cuprindă posturi de lucru, situat în clădirile întreprinderii și/sau unității, inclusiv orice alt loc din aria întreprinderii și/sau unității la care lucrătorul are acces în cadrul desfășurării activității.
Curtea Constituțională a României a decis că spațiile pentru locuit nu sunt spații publice.
Având în vedere cele de mai sus, se va da următoarea interpretare situațiilor particulare de mai jos:
Tip particular de spațiu |
Tip de spațiu conform legii nr. 15/ 2016 |
||
Spațiu public |
Loc de muncă |
Spațiu nereglementat (nu intră sub incidența legii 15/2016) |
|
Locuință |
|||
– doar spațiu pentru locuit |
X |
||
– spațiu în care se desfășoară și activitate economică Ex: magazinele, atelierele, frizeriile, etc organizate într-o cameră/ parte a casei |
X (pentru partea în care se desfășoară activitatea economică) |
||
– Spații comune din clădiri rezidențiale (ex: hol, lift) |
X (utilizare colectivă) |
||
Construcție proprietate privată, pe domeniu privat |
|||
– în care nu se desfășoară activitate economică(ex: garaj, atelier, cort, chioșc, etc) Ex: cort pentru evenimente (nuntă, botez, etc) care nu presupun activitate economică (ex: nu este angajat personal, nu este organizată de o societate comercială, etc) |
X (nu este nici pentru uz colectiv și nici loc de muncă) |
||
– în care se desfășoară activitate economică (ex: garaj sau atelier în care se prestează servicii pentru populație, etc) Ex: cort/ chioșc pentru evenimente organizate de o societate comercială sau în care se desfășoară activitate economică (ex:vânzare produse tradiționale) |
X |
||
Construcție proprietate privată, pe domeniul public În măsura în care este permisă, o astfel de construcție poate fi solicitată doar în scopuri economice |
X |
X |
|
Club (indiferent de dreptul de acces) |
X |
X |
|
Stadion, bazin și alte construcții în care se desfășoară activități sportive (indiferent de dreptul de acces) |
X |
X |
|
Terase, grădini de vară și alte construcții sezoniere |
X |
X |
|
Mașina de serviciu |
X |
||
Taxi, ambulanță |
X (accesibil publicului) |
X |
3. Vor fi considerate `spații închise` acele spații care au un acoperiş, plafon sau tavan şi care sunt delimitate de cel puţin doi pereţi, indiferent de natura acestora sau de caracterul temporar sau permanent.
Având în vedere faptul că spațiile închise pot face parte dintr-o construcție sau dintr-un sistem tehnic destinat găzduirii omului (cort, pavilion, chioșc, etc), definirea `peretului` trebuie să țină cont de ambele situații.
`Clădiri` sunt acele construcții pentru care Legea nr. 50/1991 prevede necesitatea obținerii unei autorizații de construire.
`Sisteme tehnice` destinate găzduirii omului sunt acele construcții sezoniere sau provizorii care nu necesită autorizație de construire ci doar aviz/ acord de amplasare, în cazul în care se realizează activități economice.
Prin `perete` se înțelege orice element de construcție așezat vertical (sau puțin înclinat) care limitează, separă sau izolează:
– încăperile unei clădiri/ construcții între ele (pereți interiori) sau de exterior (pereți exteriori) și care susțin planșeele, etajele și acoperișul (în cazul clădirilor/ construcțiilor), respectiv
– anumite spații ale unui sistem tehnic între ele (pereți interiori) sau sistemul tehnic de spațiul înconjurător.
Pentru ca un element de construcție să fie considerat `perete/ acoperiș` și, deci, să fie luat în considerare la aprecierea caracterului de închis/ deschis al unui spațiu, este necesar ca elementul să fie vizibil. Un element de construcție pliat în totalitate nu este considerat `perete ori acoperiș` dar, dacă este deschis/ desfăcut/ montat, etc atunci va fi considerat `perete sau acoperiș`, după caz, oricare ar fi procentul de deschidere.
`Închiderile laterale` ale unui spațiu sunt considerate pereți deoarece, pentru a crea închideri laterale, este necesară o structură de susținere a acestora, structura reprezentând de facto un sistem tehnic cu rol de găzduire a omului.
Parapeții/ paravanele mobile și gărdulețele de delimitare, jardinierele, umbrelele și orice alt tip de mobilier stradal, precum și împrejmuirile pentru care nu este necesară autorizație de construire nu se consideră pereți.
În aprecierea caracterului de închis/ deschis al unui spațiu, se va ține cont de scopul legii: evitarea expunerii la fumul de tutun. Atâta timp cât într-un spațiu se constată fum de tutun, înseamnă că este vorba de un spațiu închis.
În aprecierea caracterului de închis/ deschis al unui spațiu, nu se va ține cont de:
– natura materialului din care sunt confecționați pereții și/ sau tavanul/ plafonul/ acoperișul. Oricare ar fi materialul folosit la construcția pereților și/ sau tavanului (zidărie, textil, lemn, perdea de aer, folie plastic, etc), și oricare ar fi densitatea materialului (material perforat, etc), atâta timp cât există un tavan și cel puțin 2 pereți, spațiul respectiv va fi considerat `spațiu închis`.
– caracterul temporar sau permanent al pereților sau spațiului. Atâta timp cât un element de construcție îndeplinește funcția de `perete` (limitează, separă sau izolează), spațiul din care face parte va fi considerat `spațiu închis` chiar dacă elementul respectiv se poate plia, ridica, porni (perdea de aer), etc adică este perete doar temporar. De asemenea, nu se va ține cont de caracterul sezonier al unui spațiu: atâta timp cât există un tavan și cel puțin 2 pereți, spațiul respectiv va fi considerat `spațiu închis`.
Spațiile care au închideri laterale sau/ și acoperiș retractabile adică structuri care se pot plia, ridica, deschide, deplasa, porni, etc astfel încât să formeze pereți/ acoperiș temporari, vor fi considerate:
– `spații deschise` atunci când structura este complet închisă/ strânsă astfel încât peretele/ acoperișul nu este deloc vizibil;
– `spații închise` atunci când structura este deschisă/ coborâtă/ pornită etc astfel încât peretele/ acoperișul este vizibil, indiferent de procentul de deschidere.
Nu sunt considerate spații închise:
– spațiile delimitate doar de un perete, cu sau fără acoperiș, plafon sau tavan (ex: grădinile de vară, terasele amenajate în fața unui punct de lucru fără a avea sisteme de închidere laterală, balcoanele deschise, stațiile cu un perete lateral ale mijloacelor de transport în comun,etc);
– spațiile delimitate doar de acoperiș, plafon sau tavan (ex: corturi/ chioșcuri fără închideri/ pereți laterali; peroane de tren acoperite; stațiile fără pereți laterali ale mijloacelor de transport în comun, etc)
– spațiile deschise din aer liber.
Exemple de spații DESCHISE, deci spații de îngrijire NU intră sub incidența legii:
Exemple de spații ÎNCLINĂRI, deci spațiile care intră sub incidența legii:
4. Spațiile în care este interzis fumatul sunt acele spații care îndeplinesc cumulativ cele 2 condiții:
1. Sunt spatii închise, și
2. Se află în spații publice sau la locul de muncă.
Având în vedere cele de mai sus, vom da următoarea interpretare a situațiilor particulare prezentate în Anexa.