Aspartamul face parte din categoria îndulcitorilor artificiali folosiți în loc de zahăr pentru îndulcirea produselor alimentare. El are o putere de îndulcire de 200 de ori mai mare decât zahărul și este folosit peste tot în lume ca substitut al zahărului în băuturi, cereale, gumă de mestecat fără zahăr, sucuri dietetice și tablete de îndulcitor.
Aspartamul a fost îndulcitorul cel mai blamat până acum, fiind considerat responsabil de alergii, nașteri premature, leziuni hepatice și cancer. El a fost extrem de controversat încă de la aprobarea lui în câteva țări europene în anii ’80.
Un raport din 1996 sugera chiar o legătură între aspartam și creșterea numărului de tumori cerebrale. Cu toate acestea, studiul nu avea o bază științifică solidă și studiile ulterioare au arătat că aspartamul este de fapt sigur pentru consum.
Fundația europeană Ramazzini a publicat în 2006 și 2007 câteva studii efectuate în laborator pe șoareci care legau consumul de aspartam de creșterea numărului de cancere, în special limfoame și leucemii la aceste animale.
În urma acestor studii, Institutul Național de Cancer din Statele Unite a desfășurat la rândul său un studiu amplu pe un eșantion de aproximativ 500.000 de persoane, comparându-i pe cei care au consumat băuturi ce conțin aspartam cu cei care nu au consumat astfel de băuturi. Rezultatele studiului din 2006 au arătat că aspartamul nu a crescut riscul de leucemie, limfom sau cancer la creier.
În 2013, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentelor (EFSA) a publicat prima sa evaluare completă a riscurilor aspartamului și a conchis că acesta este sigur pentru consumul uman, inclusiv pentru femeile însărcinate și copii.
După ce este ingerat, aspartamul se descompune în acid aspartic, fenilalanină, metanol, formaldehidă și acid formic. Astfel, aspartamul nu intră în sistemul nostru sangvin. Metanolul poate fi toxic în cantități mari, dar cantitatea rezultată din descompunerea aspartamului este mai mică decât în cazul multor alimente naturale.
Fenilalanina și acidul aspartic sunt aminoacizi prezenți în mod natural în multe alimente care conțin proteine. Cei doi compuși nu provoacă probleme de sănătate în cazul celor mai multe persoane. Există însă o categorie de persoane care suferă de fenilcetonurie care trebuie să își restricționeze consumul de fenilalanină și care sunt sfătuite să evite aspartamul.
În Europa, EFSA a stabilit doza zilnică acceptată la 40 mg per kilogram corp. Această doză nu se aplică și persoanelor care suferă de fenilcetonurie. În Statele Unite, FDA (Autoritatea pentru Administrarea Alimentelor și Medicamentelor) a stabilit doza zilnică acceptată la 50 mg per kilogram corp.
Aceasta înseamnă că un adult care cântărește 75 de kilograme poate consuma cel mult 3000 mg de aspartam. O cutie de suc dietetic, spre exemplu, conține aproximativ 192 mg de aspartam, iar un pachet de tablete conține aproximativ 35 mg. Așadar, un adult ar trebui să consume 16 cutii de suc dietetic pe zi sau 85 de pachete de îndulcitor pentru a depăși doza zilnică acceptată.
S-au făcut afirmații potrivit cărora consumul de aspartam ar fi legat de efecte asupra sănătății de la unele minore, cum ar fi dureri de cap, amețeală, simptome digestive, schimbări de stare, până la unele grave cum ar fi boala Alzheimer, diabet, tulburări de atenție, boala Parkinson, lupus, scleroză multiplă și convulsii. Studiile efectuate până în prezent nu au constatat însă dovezi că acesta ar fi dăunător pentru sănătate. Cercetările asupra îndulcitorilor artificiali, inclusiv aspartamul, continuă însă și în prezent.
Pentru persoanele care vor să evite aspartamul, cea mai ușoară cale să facă acest lucru este să verifice eticheta produsului înainte de a-l cumpăra sau consuma.
https://www.infocons.ro/ro/dictionar/e951
sursa:
