În primul rând, ambalajul este cel care menține proaspăt produsul respectiv. Astfel, de câte ori mergem la cumpărături, este important să verificăm condițiile de ambalare ale unui aliment și să fim atenți ca ambalajul să nu fie spart sau rupt, pentru că asta favorizează apariția bacteriilor care pot altera produsul respectiv..
Se întâmplă ca din grabă sau din neatenție, pe rafturile magazinelor să apară alimente al căror ambalaj este deteriorat sau chiar rupt. Poate, la prima vedere nu este o problemă atât de mare, însă ce trebuie să știm este că o dată ce ambalajul este desfăcut, chiar și într-un colț, atunci șansele ca bacteriile să ajungă la produsul respectiv sunt foarte mari.
Dese ori, ambalajul este cel care atrage atenția fiecărui client și asta pentru că este frumos colorat și inscripționat cu fel și fel de detalii care atrag cumpărători, însă pe lângă iscripțiile de pe ambalaj, trebuie să ținem cont și de materialul din care este făcut.
Înainte de aspectul amalajului, treuie să ținem cont că acesta are o serie de proprietăți:
-ambalajul trebuie să protejeze și să împiedice distrugerea produsului respectiv pe parcusul transportului sau în timpul depozitării la raft.
-promovează produsul respectiv și are rolul de a atrage potențiali clienți
-oferă detalii despre produsul respectiv (igrediente, fabricant, depozitare)
-securitate
-simplifică procesul de deschidere și închidere (pentru clienți)
Am stabilit care sunt, de fapt, funcțiile ambalajului.
Însă, pe lângă funcția de a proteja alimentul respectiv și de a împiedica microorganismele să pătrundă în interiorul lui, ambalajul are și sarcina de a transmite cumpărătorului informații corecte despre ingredientele produsului respectiv.
Detaliile care nu ar trebui să lipsească de pe un ambalaj:
-denumirea
-marca
-lista cu ingrediente
-valoarea nutritivă
-valoarea energetică
-cantitatea netă
-termenul de valabilitate
-termenul de garanție
-condițiile de depozitare
-condițiile de folosire
Denumirea comercială și sediul producătorului
-locul de origine al alimentului
-codul de bare
-instrucțiuni de utilizare
-diferite desene specifice, texte de publicitate sau sigla producătorului.
Ambalajele folosite în domeniul alimentar trebuie să aibă aviz sanitar. Materialele folosite la confecționarea lor trebuie să aibă un grad ridicat de stabilitate fizico-chimică, să nu permită cedarea în mediile de extracţie, care reproduc condiţiile de exploatare, a substanţelor străine peste limitele admise prin avize ale Ministerului Sănătăţii, să nu influențeze cumva caracteristicile organoleptice, fizico-chimice sau valoarea nutritivă a produsului alimentar ambalat, să nu fie toxice și să protejeze eficient.
Avizul Ministerului Sănătății va fi important și legat de cernelurile și coloranții folosiți la imprimarea și colorarea materialelor de ambalaj. O altă regulă se referă la faptul că produsul nu poate intra în contact cu partea imprimată a ambalajului.
Alte norme ce trebuie să fie cunoscute în legătură cu ambalajele pentru produsele alimentare sunt:
-pentru ambalarea produselor alimentare perisabile se pot folosi hârtii pergaminate, metalizate, cromo și cretate, parafinate, înnobilată cu polietilenă, celofan;
-tipurile de carton ce se pot folosi pentru ambalarea produselor alimentare sunt: mucava, carton duplex, triplex, cromo, ondulat, cu sau fără folie de aluminiu;
-hârtia provenită din deșeuri nu poate fi utilizată;
-pentru acoperirea brânzeturilor se acceptă ceara naturală și ceara sintetică;
-tipurile de plastic folosite pentru ambalaje au nevoie de avizul Ministerului Sănătății;
-în sectorul alimentar se mai pot folosi și următoarele tipuri de cauciucuri: PT&A, siliconic, metil butadien-stirenic cu 20 % acrilonitril, sintetic indigen tip butadien-acrilonitrilic carboxilat sau poliizoprenic – CAROM IR-2200 etc.
Mai mult decât atât, ambalajul trebuie să fie corespunzător fiecărui produs tocmai pentru ca acesta să fie păstrat în maximă siguranță, astfel, clasificarea ambalajelor se face după o serie de criterii și anume:
-după natura materialului: hârtie, carton, sticlă, plastic, metal, material textil, lemn;
-după tipul ambalajului: lăzi, cutii, borcane, sticle, flacoane, saci, coșuri, pungi, sacoșe, bidoane;
-după sistemul de închidere: deschise, închise, etanșe;
-după gradul de rigiditate al ambalajului: rigide, semirigide și suple;
-după sistemul de confecționare: fixe, pliabile, demontabile;
-după domeniul de utilizare: de transport, de prezentare, de desfacere etc.
Dacă ne aruncăm o privire pe rafturile magazinelor, primul lucru pe care îl observăm și care este evident este faptul că majoritatea ambalajelor sunt din din plastic.
Totuși, nu sunt mulți cei care știu faptul că materialele plastice nu sunt inerte, iar moleculele mai mici se pot transfera din ambalaj în alimente și astfel se poate modifica gustul produsului respectiv.
Substanțele pot fi cancerigene, mutagene sau toxice, perturbatoare endocrine. Există cel puțin 148 de substanțe de acest fel. Un exemplu edificator este BPA (bisfenolul A) ce a fost folosit pe scară largă în industrie. S-a descoperit că are consecințe asupra sistemului endocrin al organismului uman, prin interacțiunea cu diverși receptori biologici, ceea ce va duce ulterior la pericole pentru sănătatea omului ce ajunge să consume produsele astfel ambalate. Ultimele studii au demonstrat că există o legătură între nivelurile de BPA și tumori chiar.
Astfel, materialele plastice folosite în sectorul alimentar trebuie avizate obligatoriu de Ministerul Sănătății. Dintre acestea pot fi amintite: polietilena, policlorura de vinil, polipropilena, polistirenul, poliamida, copolimeri (SAN, ABS, de clorură de vinil cu acetat de vinil, de clorură de vinil cu clorură de viniliden, etilen vinil acetat, etilenă-alcool vinilic), materiale complexe (PE/PA, PE/PET, PE/PP, PA/EVA), materiale pentru protecție anticorozivă, poliesteri și rășini poliesterice.
Astfel, fără dar și poate,ambalajul ideal pentru un produs este cel din sticlă, spun specialiștii. De ce s-a ajuns la această concluzie?
În primul rând, sticla este impermeabilă la gaze și la vapori și astfel, produsul se menține proaspăt pentru o perioadă mai lungă de timp, fără să apară modificări de gust sau de culoare.
Mai mult decât atât, un avantaj al clietului este că prin sticlă poate să vadă exact ce se ascunde în spatele ambalajului.
Este bine de știut că sticla este acceptată ca ambalaj în orice situație și este privită de unii cumpărători ca un standard de calitate.
Printre tipurile de ambalaje de sticlă ce se folosesc foarte des se numără recipientele din sticlă de tip butelie pentru ambalarea sucurilor, laptelui, apei minerale, uleiului, băuturilor alcoolice etc. și borcanele pentru ambalarea produselor alimentare prin sterilizare, pentru iaurt, miere sau bomboane.
Mai există și o altă formă de ambalare și anume, metalul. Acest tip de ambalaj este foarte des folosit în cazul conservelor, compoturilor sau a alimentelor închise ermetic.
Metalul este un material versatil pentru realizarea ambalajelor, iar cele mai utilizate în acest sens sunt aluminiul și oțelul. Ce face ca metalul să fie un ambalaj sigur?
În primul rând, acesta oferă o barieră puternică la umiditate, aer, mirosuri, lumină și microorganisme. Pe lângă faptul că are și o flexibilitate bună, metalul este foarte rezistent și are un potențial de gofrare.
Un alt motiv pentru care ambalajele din metal sunt o variantă potrivită este că acest material este ușor de reciclat.
Cele mai cunoscute ambalaje din metal de către consumatori sunt folia de aluminiu care este potrivită pentru ambalarea untului, a ciocolatei sau a bomboanelor, cutia de conservă, doza de aluminiu folosită la băuturi precum bere, suc sau alte băuturi alcoolice. Spray-urile sunt, de asemenea, ambalate în metal.
Un alt tip de ambalaj care este din ce în ce mai folosit în ultima perioadă este hârtia sau cartonul. Sunt folosite, în principal, pentru ambalarea produselor uscate: zahăr, făină, orez, cereale, alimente congelate, ca ambalaje primare (în contact direct cu alimentul), ambalaje secundare și terțiare. Hârtia și cartonul sunt realizate din fibre naturale pe bază de celuloză. Pentru a se reduce deșeurile și pentru a sprijini sustenabilitatea se pot întrebuința și materiale fabricate din fibre reciclate. De multe ori, se extinde aria de aplicații ale ambalajelor din hârtie și carton prin ceruire, ceea ce le face ideale pentru alimente grase sau umede.
Printre ambalajele confecționate din aceste materiale se numără hârtia kraft, hârtia albită, pergamentul, hârtia cerată sau parafinată, pungile de hârtie (pentru produsele de panificație, fast-food-uri, făină, mălai, griș, pesmet), cutiile de carton (pizza, patiserie, tort, cereale), cutii din carton cașerat cu folie de polietilenă asociat cu folie de aluminiu și lăzile de carton pentru transportarea legumelor, fructelor, zarzavaturilor.
Acest tip de ambalaj este folosit și de către patronii de restaurante sau de către firmele de catering care servesc produsele alimentare cum ar fi supe, orez, carne sau salate în caserole din carton închise ermetic.
Mai multe detalii despre produsele pe care le consumați zi de zi găsiți în aplicația InfoCons care poate fi descărcată gratuit din magazinele Google Play și AppStore. Și utilizatorii Huawei pot beneficia de această aplicație.
Acolo găsiți toate informațiile importante despre fiecare produs în partea doar prin scanarea codului de bare. Mai mult decât atât, acolo sunt transmise în timp real alerte atât despre produsele alimentare, cât și despre produsele non-alimentare.
Sursa: https://www.efsa.europa.eu/ro
