Sursele alimentare
Alimentele derivate din animale, incluzând carne, peşte, ouă şi majoritatea produselor lactate conţin proteine complete. Soia este singura plantă ce conţine teine complete. Cea mai mare valoare proteică se regăseşte în lapte şi ouă. Proteinele incomplete nu asigură un aport adecvat de aminoacizi. Multe plante alimentare conţin cantităţi considerabile de proteine incomplete, cele mai bune surse fiind cerealele şi legumele. Unele alimente bogate în proteine conţin cantităţi importante de lipide (carnea de oaie, porc, raţă sau ouăle).
În general, consumăm un amestec suficient de proteine complete şi incomplete care nu pune probleme de sănătate.
Alimentele cu conţinut crescut de proteine:
– au o slabă valoare energetică, dar induc o saţietate importantă;
– determină o termogeneză importantă, proteinele având propria lor oxidare şi fiind puţin stocate;
– conţinutul concomitent de lipide modifică efectele proteinelor.
Conţinutul în proteine al alimentelor
Alimente ce conţin proteine complete
Peşte
Carne de găină
Carne de curcan
Raţă
Carne de vită
Carne de oaie
Carne de porc
Ouă
Soia
Brânză
Lapte
Iaurt
Alimente ce conţin proteine incomplete
Cereale
Făină
Orez
Mălai de porumb
Spaghete
Pâine
Fasole
Broccoli
Cartofi
Arahide
Aportul recomandat
Se bazează pe cantitatea de proteine necesară pentru menţinerea balanţei de azot şi reprezintă cantitatea de azot consumată sub formă de proteine, care trebuie să fie egală cu azotul eliminat zilnic prin urină şi alte secreţii ale organismului. Aportul total de proteine trebuie să fie de 10-15% (maxim 20%) din totalul caloric, jumătate de origine animală şi jumătate de origine vegetală.
Necesarul de proteine depinde de valoarea biologică a acestora. Pentru cele cu valoare biologică mare este suficient un aport de 0,6 g/kgcorp. Acest necesar creşte la 0,85 g/kgcorp pentru proteinele cu valoare biologică scăzută.
Consecinţele aportului inadecvat
- • Aportul redus de proteine determină apariţia malnutriţiei proteice sau proteocalorice (când
se asociază şi cu reducerea aportului caloric).
În cazul dietelor vegetariene este necesară suplimentarea proteinelor, datorită valorii biologice scăzute a proteinelor vegetale. Excepţie face dieta pe bază de soia, care necesită suplimentare de metionină doar la nou-născuţi.
- • Se consideră în mod eronat că prin creşterea consumului de proteine se obţine o mai bună funcţionare a sistemului imun, scădere ponderală şi creşterea masei musculare. Aportul excesiv de proteine duce la afecţiuni renale şi gastrointestinale.
Sursa: MINISTERUL SANATATII – SOCIETATEA DE NUTRITIE DIN ROMANIA – GHID DE ALIMENTATIE
