Peste tot în UE, vânzătorii trebuie să indice clar prețurile pentru a le permite consumatorilor să compare produsele similare și să aleagă în cunoștință de cauză – indiferent de modul în care sunt ambalate produsele și de numărul de unități conținute într-un pachet.
Companiile sunt obligate prin lege să comunice prețul exact, atunci când își comercializează sau promovează produsele.
Informații complete privind prețul
Prețul indicat într-o ofertă trebuie să includă toate taxele și cheltuielile de expediere. Dacă se prevăd și costuri suplimentare care nu pot fi calculate în avans, trebuie să vi se comunice din start acest lucru.
Când un produs este promovat ca fiind `gratuit’, nu puteți fi obligat să plătiți altceva în afară de costurile pe care le suportați:
- pentru a răspunde la anunțul publicitar
- pentru a ridica produsul dintr-un punct de livrare sau pentru a-l primi la adresa pe care o indicați.
Facilitarea comparării – prețul unitar
Consumatorii trebuie să aibă posibilitatea de a compara prețurile, nu numai la nivel de marcă, ci și la nivel cantitativ – pentru a vedea, de exemplu, dacă o cutie mare de cereale este mai avantajoasă decât una mică.
Pentru a vă facilita acest calcul, toate produsele trebuie să menționeze atât prețul de vânzare, cât și prețul unitar – de exemplu, pe kilogram sau pe litru. Această informație trebuie să fie clară, lizibilă și ușor de identificat.
Cerința se aplică și în cazul anunțurilor publicitare care menționează un preț de vânzare.
Excepții
Reglementările privind prețul unitar nu se aplică produselor de mai jos, deoarece indicarea unui preț unitar ar putea crea confuzie sau din cauză că produsele respective au o destinație sau natură specială:
- produsele vândute la distribuitoare automate
- produse vândute la licitație
- opere de artă sau antichități.
Discriminarea prin prețuri nu este permisă
Dacă sunteți cetățean UE, comerciantul nu vă poate cere să plătiți mai mult pentru un produs sau serviciu doar din cauza naționalității sau a țării de reședință. Anumite diferențe de preț pot fi justificate, dacă se bazează pe criterii obiective, altele decât naționalitatea. De exemplu, din cauza costurilor poștale diferite, livrarea v-ar putea costa mai mult într-o țară decât în alta. Totuși, comercianții pot stabili prețuri de vânzare diferite de la un punct de vânzare la altul (magazine, site-uri) sau pot rezerva oferte specifice numai pentru o anumită zonă dintr-un stat membru. În baza normelor UE, toate aceste oferte trebuie să fie accesibile consumatorilor din alte țări din UE.
Totuși, diferențele de acces la bunuri și servicii pentru clienții din țări diferite ale UE nu se justifică în niciun caz în următoarele trei situații:
- vânzarea de bunuri fără livrare fizică – de exemplu, când cumpărați un produs on-line și îl preluați ulterior de la un magazin, în loc să optați pentru livrarea la domiciliu
- vânzarea de servicii livrate pe cale electronică (în afară de conținutul protejat prin drepturi de autor) – de exemplu, serviciile de cloud computing sau găzduirea de site-uri
- vânzarea de servicii furnizate într-o locație specifică – de exemplu, rezervări la hotel, închiriere de mașini, bilete de intrare în parcuri tematice.
Dacă un comerciant care își vinde produsele în diferite țări din UE are mai multe versiuni ale aceluiași site, clienții trebuie să aibă posibilitatea de a alege versiunea pe care doresc să o acceseze. Ei trebuie să aibă opțiunea de a-și da permisiunea de a fi redirecționați către o anumită versiune a site-ului. De asemenea, trebuie să poată să treacă de la o versiune la alta oricând doresc.
Sursa : europa.eu
