Inteligența artificială (denumită în continuare A.I.) poate părea o magie. Ușurința cu care A.I. poate fi accesată și folosită de către orice persoană interesată, a depășit orice preziviuni pe care le-au putut face creatorii acestui algoritm. Prin intermeniul A.I, generatorii de imagine, ca Stable Diffusion, Midjourney ori Dalle au reușit să producă imagini remarcabile, imagini la care nici nu ar fi sperat acum 10 ani. Ușurința cu care se apelează și se accesează A.I., ușurința cu care poate genera conținut, ne face să ne adresăm o întrebare pertinentă: încotro ne îndreptăm? Care este limina până la care ne putem folosi de A.I.?
Legislația României nu cuprinde nicio reglementare în acest sens, Legea 8/1996 privind drepturile de autor și drepturile conexe, protejând doar drepturile asupra unei opere literare, artistice sau științifice, precum și asupra altor opere de creație intelectuală, legate de persoana autorului și comportă atribute de ordin moral și patrimonial.
În prezent în România sunt reproduse, transformate și/sau modificate zeci de opere artistice, cu ajutorul Inteligenței Artificiale, creațiile obținute fiind folosite în campanii de publicitate, marketing etc, fără niciun fel de control sau constrângeri legale în acest sens.
Din tot acest vid legislativ, companiile mari sunt principalii câștigători, întrucât nu sunt obligate să plătească drepturile de autor pentru creațiile rezultate din folosirea inteligenței artificiale .
Conform dispozițiilor art. 3 din Legea prvind protecția drepturilor de autor, autorul este persoana fizică sau persoanele fizice care a creat opera.
În contextul enunțat mai sus, apare ca fiind pertinentă următoarea întrebare: autorul este cel care creează actul artistic sau este cel care, prin intermediul A.I. modifică sau dă o altă formă actului artistic?
Un prim pas pe care îl poate face legiuitorul român ar fi să ofere o definiție clară a termenului operă, pentru că în contextul actual (revoluționar pentru umanitate), poate fi considerată operă, înclusiv produsul rezultat în urma transformării sau adaptării operei inițiale, prin intermediul A.I.
În esență, toată această chestiune se rezumă astfel: cui i se plătesc drepturile de autor? Creatorului operei inițiale sau celui care a folosit A.I. pentru a obține un produs nou?
Legiuitorul român nici nu a luat în calcul, până la acest moment această problemă juridică, iar conform normelor juridice actuale, este remunerat doar autorul operei originale, creațiile obținute prin intermediul A.I., putând circula libere și folosite oricând, de către oricine, în orice scop, în mod gratuit.
O astfel de abordare, total pasivă, din partea legiuitorului român este extrem de păguboasă atât pentru autorul operei originale, cât și pentru cei care scot la lumină o nouă creație, prin intermediul A.I.
Evident că altfel stau lucrurile peste ocean, în SUA, acolo unde deja există o direcție oferită în acest sens de către practica juridiciară.
Vom enunța în continuare, câteva exemple reprezentative, în legătură cu maniera în care se aplică și fucționează A.I. în SUA, unde prin intermediul platformelor A.I. se reconstituie modele și relații care pot fi folosite să creeze reguli, care la rândul lor să emită raționamente, atunci când sunt înterogate.
Acest proces implică un risc din punct de vedere juridic și în continuare, ne vom referi la răspunderea din puntul de vedere al dreptului de proprietate intelectuală.
Prima întrebare ridicată în practica SUA a fost dacă dreptul proprietății intelectuale se aplică în cazul creațiilor obținute prin intermediul A.I.? Cine are dreptul de proprietate intelectuală asupra conținului creat de A.I.?
În S.U.A., Curțile de justiție încearcă să își dea seama cum se aplică litera cărții, legile în această nouă realitate? Însă, întrucât discutăm de un alt sistem judiciar, sunt reprezentative, în lumina acestei analize, decizii recente ale instanțelor din SUA.
Prima speță la care vom face referite, este cea dintre Andersen vs. Stability AI, prin care trei artiști au dat în judecată platformele A.I. pentru că au folosit operele lor originale fără licență și aprobare prealabilă.
Instanța a fost investită să aprecieze dacă opera A.I. este neautorizată sau derivată direct, astfel încât să se aplice daune.
O altă speță relevantă este Getty vs. Stable Diffusion, care a fost dat în judecată pentru folosirea nepotrivită și neconformă a fotografiilor sale, încălcând astfel drepturile de proprietate intelectuală și drepturile de autor.
În SUA, instanța a fost rugată să stabilească limitele a ceea ce reprezintă operă derivată din dreptul proprietății intelectuale.
Un alt caz celebru în SUA, este acela în care Google a apărat cu succes într-un dosar folosirea Inteligenței Artificiale, argumentând că tocmai folosirea unor texte din cărți a permis transformarea și amploarea motorului de căutare Google.
Concluzia instanțelor a fost în sensul că drepturile de autor pot fi folosite fără permisiunea autorului, dacă se folosește într-unul din următoarele scopuri: critică/satiră, comentarii, știri, pentru a preda informații școlare sau pentru reserch.
În acest moment, pe rolul Curții Supreme de Justiție a SUA, există o cauză, prin care un fotograf celebru (Lyme Goldsmith) care a autorizat o fotografie a celebrului cântăreț Prince, ar putea redefini legea Proprietății Intelectuale sub următorul aspect: dacă o piesă de artă este suficient de diferită de de opera sursă, astfel încât să devină, în mod neechivoc transformativă și ce anume consideră instanța că este sensul operei derivate și cum se evoluează transformarea.
Toată această nesiguranță, atrage provocări în rândul companiilor care folosesc A.I. generativă.
Sunt riscuri serioase în ceea ce privește atragerea răspunderii autorilor A.I. pentru folosirea în comerț a creației A.I. și pentru împărtășirea accidentală a informațiilor confidențiale.
Această nouă paradigmă arată că toate companiile trebuie să facă noi pași pentru a se proteja, pe termen scurt și mediu.
Dezvoltatorii de A.I. trebuie să se asigure că respectă legea în ceea ce privește achizițiile de date, de care se folosesc în modelul lor.
O altă întrebare legitimă este: cum se recomensează pecuniar autorii inițiali?
Clienții de instrumente A.I. ar trebui să întrebe prestatorii de servicii dacă modelele lor sunt protejate din punct de vedere al proprietății intelectuale, să își revizuiască termenii și condițiile.
Dezvoltatorii de A.I. trebuie să ia măsuri în ceea ce privește sursa datelor pe care le folosesc, aceștia trebuie să își evalueze riscul protecței drepturilor proprietății intelectuale și să își protejeze creația.
Mediu de business ar trebui să își evalueze tranzacțiile și să aibă clauze speciale în contracte.
Un grup de autori din SUA, inclusiv câștigătorul premiului Pulitzer, Michael Chabon, a dat în judecată OPEN AI, la curtea federală din San Francisco, acuzând MICROSOFT că folosește în mod greșit părți din operele scrise, pentru a genera A.I. prin Chat GPT.
Toți acești autori susțin că operele lor scrise au fost introduse, fără acordul lor, în algoritmii AI.
Concluzia finală a U.S. Copyright Office a fost că operele care nu sunt create de un autor uman, nu sunt eligibile de protecția drepturilor de autor.
În Europa, U.K. însă are o altă opinie și acolo există o lege care protejează creațiile autonome ale programelor pe computer, iar indivizii care folosesc instrumente A.I. ar putea beneficia de protecția drepturilor de autor a acestei creații, presupunând că îndeplinesc celelalte condiții minime ale copyright- ului.
Deci practic, ne întoarcem la prima întrebare: ce reprezintă operă? Care este definiția exactă, în contextul social în care ne aflăm?
Modelele AI distrug, rănesc acei oameni care generează date, folosindu-le și prelucrându-le, într-o manieră prin care li se distruge viitorul, însă aceasta este realitatea în care trăim acum și care devide greu de controlat și gestionat.
De la revoluția industrială, omenirea nu a mai fost pusă în fața unei transformări și provocări de asemenea anvergură.
Este greu ca legiuitorul să țină pasul cu dezvoltarea tehnicii și dinamica socială, însă A.I. nu este nu fenomen izolat, este o realitate prezentă de ceva vreme în viețile noastre și care nu va dispărea de la sine.
Autor : Avocat Raluca Anderco, titular Cabinet avocat Raluca Anderco
