Inspectoratul Școlar Județean Hunedoara
Inspector Școlar General
Prof. dr. Maria Ștefănie
În societatea actuală, în care tehnologia a avansat spectaculos în ultimii ani și în care informațiile circulă rapid, în toată mass-media, pe toate rețelele de socializare, e foarte important ca oamenii să cunoască acele surse sigure, care nu deformează realitatea, ca mijloc de manipulare a maselor. În dorința de a vinde un produs, de a avea rating mare, de a prezenta o știre în premieră, se omite, câteodată, verificarea sau validarea sursei, ducând la dezinformarea populației. Toate fake news-urile manevrează un anumit segment de public, avid după breaking news, care crede că dacă informația apare în media, atunci e reală. Pot fi influențați ușor seniorii, cei mai în vărstă, care au crescut în perioada comunistă, și pentru care informația de bază o reprezintă televizorul sau radioul, dar și tinerii, care folosesc rețelele de socializare.
Copiii și adolescenții sunt, în lipsa educației din familie și din școală, cei mai expuși dezinformării, cu consecințe grave în dezvoltarea lor ca viitori adulți. Dacă pentru copiii mai mici, familia încă poate controla timpul pe care îl ocupă rețelele de socializare în viața lor și modul în care mijloacele tehnologice sunt folosite (Internet, Facebook, WhatsApp, Twitter), pentru cei mai mari (și vârsta scade spectaculos, copiii deja de clasa a V-a au aproape acces nelimitat la orice rețea), e și mai greu, deoarece e o nouă generație, care s-a născut în era calculatorului, pentru care nu cartea era sursa (ca pe vremea generației mele), ci rețelele de socializare.
Ca inspector școlar general în cadrul Inspectoratului Școlar Județean Hunedoara, dar și în calitate de profesor cu o vechime de peste 25 de ani la catedră și ca părinte, preocuparea mea prioritară a fost siguranța și sănătatea copiilor, cei mai mici consumatori, și cei mai vulnerabili. Copiii din zilele noastre sunt foarte expuși (din cauza unei largi deschideri tehnologice) și pot fi ușor influențați și manevrați, fiind consumatorii ideali, pentru că sunt la vârsta marilor întrebări și a marilor căutări (vorbind de adolescenți), la vârsta maximei curiozități (dacă ne referim la cei mai mici), la vârsta, care e mereu în descreștere, în care vor ei singuri să afle răspunsuri, să caute soluții, în afara familiei și a școlii. Dar în lipsa unei educații solide despre protecția consumatorului, despre drepturile și libertățile lui, pot cădea în capcana dezinformării.
De aceea, consider că rolul dascălului, de la învățământul preșcolar la cel liceal, este de a educa tânărul consumator, nu numai la disciplinele de specialitate, ci și pentru viață, învățând copiii să se adapteze la societatea în care trăim, folosind moderația și canalizându-le energia spre alte preocupări, specifice vârstei. Evident că nu se mai poate face abstracție de saltul tehnologic, care ne uimește de la un an la altul, și ne poate crea nouă, adulților, dificultăți, dar, în același timp, și oportunități copiilor, mai deschiși spre tot ce e nou. Tabla și creta nu mai reprezintă, în multe școli, modalitatea de a transmite informația, au apărut tablele interactive, laptopuri și video proiectoare, platforme educaționale, este evident rolul important al tehnologiei în viața noastră, dar cu discernământ.
Și aici intervine rolul școlii, de a îndruma și consilia tânărul consumator, care nu are nici vârsta, nici experiența necesară pentru a se proteja de explozia de informații, din mediul online, în special, dificil de gestionat, chiar și pentru cei adulți. La orele de consiliere, la cele de educație financiară, civică, se discută, în cadrul lecțiilor, de protecția consumatorului, dar și la celelalte discipline, în momentul în care elevul învață să apeleze la surse sigure, în procesul de învățare, când orientăm lectura spre adevăratele valori culturale, nu numai cele căutate de copii pe google, când îi atenționăm despre importanța unei bibliografii, despre drepturile de autor, în orice domeniu, muzical, artistic, literar sau științific, copiii devin consumatori de cultură.
Competențele-cheie, cu rol major în dezvoltarea elevului, presupun formarea de cunoștințe, atitudini, deprinderi, care îi îndrumă spre valorile morale, spre respectarea patrimoniului cultural, învățându-i despre toleranță, diversitate, deschidere, simț critic și creativ. Toate aceste competențe sunt dezvoltate în cadrul școlii, de aceea este atât de importantă educația în viața fiecăruia, pentru că pregătește tinerii să facă față provocărilor și să se integreze în societatea de consum.
Preocuparea permanentă a școlii, a conducerii, a profesorilor și a tuturor factorilor implicați în educație este siguranța copiilor, cum am menționat anterior. Creșterea violenței în școli, fenomenul bullying, intruziunea drogurilor sunt problemele cu care ne confruntăm zilnic, încercând, prin proiectele pe care le derulăm în școli, să le combatem, să le prevenim și să asigurăm copiilor un mediu sigur, benefic, în care să se simtă bine, ocrotiți și iubiți.
Societatea le oferă copiilor bunuri și servicii, noi, dascălii, îi învățăm să aleagă ce e bine pentru ei, cum să selecteze informațiile din surse sigure, cum să se protejeze în fața eventualelor tentații și pericole, cum să facă față unor situații dificile. Tot mai mulți copii, îndrumați de familie sau de școală, apelează la consilierul școlar sau la psiholog, de la vârste din ce în ce mai mici, probabil tot în contextul unei societăți care se dezvoltă atât de rapid, încât consumatorul nu are nici timpul, nici resursele de a discerne modalitatea de a se adapta fluxului de informații, uneori false, alarmante, tentante, care pot produce dezechilibre în viața copiilor, din ce în ce mai derutați, deoarece realitatea poate apărea deformată.
Știrile, filmele, postările de pe rețelele de socializare pot prezenta societatea într-un fel care nu corespunde mediului obișnuit al copiilor, unii defavorizați, alții fără probleme familiale și financiare, însă toți având aceleași probleme, cele legate de comunicare, de socializare și de adaptare la nevoile societății.
Grija permanentă pentru informarea micului consumator de educație și cultură este un deziderat al școlii, pentru a preveni, în primul rând, dar și pentru a combate pericolele la care este expus copilul. În acest scop, cadrele didactice organizează proiecte și activități extrașcolare cu copiii, pentru a-i învăța să respecte mediul în care trăiesc, să-și apere sănătatea, să-și apere interesele, pentru că școala a fost mereu un factor educațional major în viața omului, de orice vârstă.
