Info Eticheta – Principiul 3 : Denumirea produsului trebuie menționată clar pe etichetă !
Denumirea corectă a unui produs nu este un detaliu de marketing, ci o mențiune obligatorie care îi spune consumatorului, fără echivoc, ce cumpără și la ce calitate să se aștepte.
De ce contează pentru consumator
Denumirea sub care este vândut un aliment trebuie să descrie natura sa reală, astfel încât cumpărătorul să nu confunde un produs cu altul. Diferența dintre „ciocolată” și „produs din cacao”, dintre „unt” și „grăsime tartinabilă” sau dintre „șuncă” și „specialitate din carne” are consecințe directe asupra calității, prețului și așteptărilor consumatorului. Aceste diferențe de denumire reflectă, de regulă, diferențe reale de compoziție.
Denumirile fanteziste, mărcile comerciale sau imaginile sugestive de pe ambalaj nu pot înlocui denumirea legală a produsului. O denumire explicită previne practicile prin care un produs de calitate inferioară este prezentat ca fiind echivalentul unuia superior și protejează cumpărătorul împotriva inducerii în eroare. Pentru consumator, denumirea corectă este reperul care îi permite să compare produse comparabile și să nu plătească pentru ceva ce nu cumpără de fapt.
Un exemplu frecvent este cel al produselor care imită, prin nume comercial și imagine, un aliment de referință, dar care, conform denumirii legale tipărite discret, sunt de fapt o altă categorie de produs. Cumpărătorul care se orientează doar după numele mare de pe ambalaj poate ajunge să plătească prețul unui produs premium pentru un înlocuitor. Citirea denumirii legale este, de aceea, primul pas pentru a evita astfel de confuzii.
Ce spune legislația
Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 prevede că denumirea alimentului este denumirea sa legală sau, în absența acesteia, denumirea sa uzuală ori o denumire descriptivă. Regulamentul impune mențiuni suplimentare obligatorii în anumite situații – de exemplu indicarea stării fizice a produsului (pudră, congelat, reconstituit) sau a tratamentelor la care a fost supus – atunci când omiterea acestor informații ar putea induce în eroare cumpărătorul.
Denumirea nu poate fi înlocuită de o marcă înregistrată sau de o denumire de fantezie. Această cerință se coroborează cu interdicția generală a practicilor comerciale înșelătoare prevăzută de legislația privind protecția consumatorilor, care urmărește ca informația comercială să fie corectă și neechivocă.
Anexa VI a regulamentului detaliază mențiunile care însoțesc obligatoriu denumirea în cazuri specifice, tocmai pentru a preveni confuziile. Respectarea acestor reguli garantează că numele sub care este vândut un produs corespunde naturii sale reale, oferind consumatorului un punct de plecare corect pentru orice comparație.
La ce să fii atent
Citește denumirea legală, de regulă tipărită discret, și nu te baza exclusiv pe numele comercial scris cu litere mari. Fii atent la formulări precum „cu gust de”, „tip” sau „specialitate”, care semnalează adesea că produsul nu este cel sugerat de imagine.
Compară denumirea cu lista de ingrediente pentru a verifica dacă cele două se confirmă reciproc. Atunci când numele comercial și denumirea legală par să spună lucruri diferite, lista de ingrediente este cea care îți arată ce cumperi cu adevărat.
De reținut pentru consumator
Denumirea explicită a unui produs este reperul care îi spune consumatorului ce cumpără cu adevărat. Numele comercial atrăgător și imaginile sugestive nu pot înlocui denumirea legală, care reflectă natura reală și calitatea produsului. Citirea denumirii legale și compararea ei cu lista de ingrediente îl ferește pe cumpărător de confuzii și de plata unui preț nejustificat pentru un înlocuitor. Formulările de tip „cu gust de”, „tip” sau „specialitate” sunt semnale care merită atenție. InfoCons recomandă consumatorilor să privească dincolo de ambalaj și de numele comercial, verificând denumirea legală și compoziția, pentru a se asigura că produsul ales corespunde așteptărilor și nevoilor lor reale.
