E-urile de pe eticheta ta nu sunt o întâmplare : legea europeană care decide ce aditivi ai voie să mănânci – și de ce nu toți sunt „otravă”

E-urile de pe eticheta ta nu sunt o întâmplare: legea europeană care decide ce aditivi ai voie să mănânci – și de ce nu toți sunt „otravă”

Ai întors vreodată pe dos un pachet de biscuiți, o sticlă de suc sau o pungă de mezeluri și ai rămas blocat în fața șirului de coduri „E”? E 100, E 202, E 300, E 621, E 951… O înșiruire care, pentru cei mai mulți consumatori, sună a chimie de laborator și a motiv de panică. Adevărul este însă mult mai puțin spectaculos – și, în același timp, mult mai important decât crezi. În spatele fiecărui „E” de pe etichetă stă un act normativ european extrem de detaliat, care stabilește, literă cu literă, ce substanță are voie să intre în farfuria ta, în ce cantitate și în ce condiții. Iar acest act se numește Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 privind aditivii alimentari.

InfoCons îți explică, pe înțelesul tuturor, ce spune de fapt această lege, de ce a fost gândită ca să te protejeze și ce ar trebui să verifici data viitoare când îți faci cumpărăturile. Pentru că informarea corectă este cea mai puternică armă a consumatorului.

InfoCons Protecția Consumatorilor: ce este, de fapt, Regulamentul 1333/2008 și de ce te privește direct

Adoptat la 16 decembrie 2008 de Parlamentul European și de Consiliu, Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 este, în limbaj simplu, „regulamentul-cadru” al aditivilor alimentari din întreaga Uniune Europeană. Asta înseamnă că el nu este o simplă recomandare sau un ghid orientativ, ci o lege cu aplicare directă și obligatorie în toate statele membre – inclusiv în România. Nu trebuie transpus în legislația națională printr-o altă lege: se aplică tale-quale, la fel, de la București la Lisabona și de la Helsinki la Atena.

Versiunea pe care o discutăm aici este cea consolidată, adică textul de bază în care au fost integrate, de-a lungul anilor, toate modificările succesive aduse anexelor. Asta este foarte important de înțeles: regulamentul nu este o „piatră de mormânt” bătută în cuie în 2008, ci un text viu, actualizat constant pe măsură ce apar noi date științifice și noi evaluări de siguranță.

Scopul declarat al acestei legi este triplu și merită reținut: să garanteze funcționarea corectă a pieței interne, să asigure un nivel ridicat de protecție a sănătății umane și, nu în ultimul rând, un nivel ridicat de protecție a consumatorului, inclusiv apărarea intereselor sale și practici corecte în comerțul cu alimente. Cu alte cuvinte: aceeași lege protejează simultan și sănătatea ta, și buzunarul tău, și dreptul tău de a nu fi indus în eroare.

InfoCons Protecția Consumatorilor: ce este, mai exact, un „aditiv alimentar”?

Aici începe deslușirea adevăratei mize. Regulamentul oferă o definiție foarte precisă: aditivul alimentar este orice substanță care, în mod normal, nu este consumată ca aliment în sine și nu este utilizată ca ingredient alimentar caracteristic, dar care se adaugă în mod intenționat alimentelor, într-un scop tehnologic – la fabricare, prelucrare, preparare, tratare, ambalare, transport sau depozitare – și care devine, direct sau indirect, o componentă a alimentului respectiv.

Tradus pentru viața de zi cu zi: aditivul nu este un aliment, nu se mănâncă singur, dar se adaugă cu un scop clar – să conserve, să coloreze, să îndulcească, să stabilizeze, să emulsioneze sau să îmbunătățească într-un fel produsul final. Sarea, zahărul sau condimentele uzuale nu intră, în mod tipic, în această categorie, pentru că ele sunt folosite ca ingrediente alimentare, nu ca substanțe tehnologice cu rol punctual.

La fel de important este să știm ce NU este reglementat ca aditiv. Regulamentul exclude explicit, atunci când nu sunt folosite ca aditivi, o serie de substanțe precum: adjuvanții tehnologici (substanțe folosite în procesul de prelucrare, dar care nu rămân în produsul finit cu un rol funcțional), substanțele folosite pentru protecția plantelor și a produselor vegetale, substanțele adăugate ca nutrienți (vitamine și minerale), precum și anumite alte categorii reglementate separat. De asemenea, enzimele alimentare și aromele alimentare au propriile lor pachete legislative dedicate (Regulamentul privind enzimele și, respectiv, cel privind aromele), pentru că, deși fac parte din aceeași familie de „agenți de ameliorare a alimentelor”, acționează diferit.

InfoCons Protecția Consumatorilor: marele secret al literei „E” – ce înseamnă, de fapt, codurile

Multă lume crede că litera „E” de pe etichetă este un semnal de alarmă. În realitate, „E” vine de la Europa și înseamnă exact opusul fricii populare: codul respectiv arată că substanța a fost evaluată științific și autorizată oficial pentru utilizare în alimente pe teritoriul Uniunii Europene. Un aditiv care are un cod „E” este, prin definiție, un aditiv care a trecut printr-o procedură de avizare. Cu alte cuvinte, codul „E” nu este o etichetă de pericol – este o etichetă de trasabilitate și de control.

Fiecare aditiv autorizat primește un astfel de număr de identificare. Acest sistem de codificare are un avantaj uriaș pentru tine, consumatorul: oriunde în UE, același cod înseamnă aceeași substanță, cu aceleași specificații de puritate și aceleași condiții de utilizare. Nu există „E 300 românesc” diferit de „E 300 german”. Este aceeași moleculă, evaluată după aceleași criterii.

InfoCons Protecția Consumatorilor: cele aproape 27 de „roluri” ale aditivilor – clasele funcționale

Una dintre cele mai utile părți ale regulamentului este modul în care clasifică aditivii după funcția tehnologică principală. Legislația europeană definește în jur de 26–27 de scopuri tehnologice, grupate în clase funcționale. Important: încadrarea unui aditiv într-o anumită clasă nu îl împiedică să fie folosit și în alte scopuri – o aceeași substanță poate fi, de pildă, și conservant, și antioxidant.

Iată câteva dintre cele mai cunoscute și mai des întâlnite clase, pe care le poți recunoaște chiar de pe etichetele din bucătăria ta:

• Coloranți – adaugă sau redau culoarea unui produs alimentar; sunt cei care fac sucurile mai vii sau bomboanele mai atrăgătoare.
• Conservanți – prelungesc durata de valabilitate, protejând alimentul împotriva microorganismelor (mucegaiuri, bacterii, drojdii). Practic, ei împiedică alterarea care ne-ar putea îmbolnăvi.
• Antioxidanți – prelungesc durata de păstrare prin protejarea împotriva oxidării, adică împotriva râncezirii grăsimilor și a schimbării nedorite a culorii.
• Îndulcitori – conferă gust dulce fără aportul caloric al zahărului; sunt frecvent folosiți în produsele „fără zahăr” sau „light”.
• Emulsifianți, stabilizatori și agenți de îngroșare – mențin amestecul omogen (de pildă, ca uleiul și apa să nu se separe într-un sos) și dau textura potrivită.
• Agenți de afânare, antiaglomeranți, regulatori de aciditate, potențiatori de aromă – fiecare cu rolul lui foarte specific în procesul tehnologic.

Toate aceste clase funcționale sunt grupate în Anexa I a regulamentului. Practic, această anexă este „dicționarul de roluri” al aditivilor.

InfoCons Protecția Consumatorilor: cele două liste care decid totul – Anexa II și Anexa III

Aici se află inima întregului mecanism de protecție. Regulamentul stabilește un principiu de aur, simplu și radical: este interzis tot ce nu este permis explicit. Cu alte cuvinte, niciun aditiv nu poate fi folosit în alimente decât dacă apare pe listele oficiale ale Uniunii Europene, în condițiile precise stabilite acolo.

• Anexa II conține lista UE a aditivilor alimentari autorizați pentru a fi folosiți în produsele alimentare, împreună cu condițiile de utilizare. Genialitatea acestei liste stă în faptul că aditivii sunt organizați pe categorii de produse alimentare. Astfel devine extrem de clar ce aditivi sunt permiși, de exemplu, în lactate, în băuturi, în produse de panificație sau în carne, și în ce cantitate. La unele categorii de alimente sunt autorizați foarte puțini aditivi – iar la altele sunt complet interziși.
• Anexa III acoperă o zonă mai puțin vizibilă, dar la fel de importantă: aditivii autorizați pentru a fi folosiți în alți aditivi, în enzime alimentare, în arome alimentare și în nutrienți. Practic, este lista care reglementează „aditivii din ingrediente”, nu doar pe cei adăugați direct în produsul final.

Existența acestor liste structurate a reprezentat un salt uriaș de transparență. Înainte, regulile erau împrăștiate în mai multe directive diferite, greu de urmărit. Acum, totul este într-un singur cadru coerent, accesibil și verificabil.

InfoCons Protecția Consumatorilor: „Quantum satis” – când nu există o limită numerică

Probabil cea mai intrigantă sintagmă din toată legislația aditivilor este expresia latină „quantum satis”, care înseamnă „cât este necesar”. Pentru anumiți aditivi considerați siguri, regulamentul nu fixează o cantitate maximă exprimată în cifre. În schimb, impune principiul „quantum satis”: aditivul poate fi folosit doar în cantitatea strict necesară pentru a obține efectul tehnologic dorit, și nici un strop în plus.

Atenție însă la o regulă esențială: atunci când sunt stabilite cantități maxime, acestea se referă la cantitatea totală de aditiv din alimentul final, indiferent de sursă. Nu contează dacă aditivul a fost adăugat direct, dacă a venit printr-un alt ingredient amestecat sau dacă exista deja în structura unui ingredient. Totalul contează. Acesta este un mecanism foarte inteligent, care împiedică „acumularea ascunsă” a aditivilor pe căi ocolite.

InfoCons Protecția Consumatorilor: condițiile dure pentru ca un aditiv să primească „undă verde”

Niciun aditiv nu ajunge pe listele europene din întâmplare sau pentru că „așa vrea producătorul”. Regulamentul impune un set de condiții stricte care trebuie îndeplinite cumulativ. Un aditiv poate fi autorizat doar dacă:

• Este sigur. Pe baza datelor științifice disponibile, utilizarea propusă nu trebuie să prezinte riscuri pentru sănătatea consumatorului la nivelurile de folosire propuse.
• Există o necesitate tehnologică reală, care nu poate fi îndeplinită prin alte metode acceptabile din punct de vedere economic și tehnologic.
• Nu induce în eroare consumatorul. Aditivul nu trebuie folosit pentru a masca o materie primă de proastă calitate, pentru a ascunde un defect sau pentru a crea impresia falsă a unei prospețimi ori a unei valori pe care produsul nu le are.
• Prezintă avantaje și beneficii pentru consumator. Adică are un rost dincolo de simplul interes comercial al producătorului.

Acest filtru în patru trepte este, poate, cel mai puternic instrument de protecție din întreaga lege. El garantează că un aditiv nu este doar „inofensiv”, ci și justificat și onest.

InfoCons Protecția Consumatorilor: coloranții care îți cer atenție specială pe etichetă

Un detaliu pe care InfoCons îl consideră esențial pentru orice consumator: regulamentul a impus o regulă specială de etichetare pentru o serie de coloranți alimentari la care studiile au ridicat semne de întrebare privind efectele asupra atenției și comportamentului copiilor. Pentru aceste substanțe, eticheta produsului trebuie să poarte un avertisment suplimentar – o mențiune care atrage atenția că acel colorant „poate avea efecte adverse asupra activității și atenției copiilor”.

Este un exemplu perfect despre cum funcționează legea în favoarea ta: chiar și atunci când un aditiv rămâne autorizat, ești informat explicit, ca să poți decide în cunoștință de cauză, mai ales când e vorba despre cei mici. Sfatul nostru: când cumperi dulciuri, băuturi colorate sau produse de patiserie pentru copii, caută această mențiune pe etichetă.

InfoCons Protecția Consumatorilor: reevaluarea continuă – aditivii nu primesc o „aprobare pe viață”

Iată un aspect pe care puțini consumatori îl cunosc. Cele mai multe evaluări de siguranță ale aditivilor folosiți astăzi datau din anii ’80 și ’90. Tocmai de aceea, Uniunea Europeană a lansat un amplu program de reevaluare a tuturor aditivilor autorizați, derulat de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA). Cu alte cuvinte, o substanță aprobată cândva nu rămâne automat aprobată la nesfârșit: ea este reanalizată periodic, în lumina celor mai noi date științifice.

Dacă reevaluarea arată un risc, Comisia Europeană poate modifica condițiile de utilizare, poate reduce cantitățile maxime permise sau poate scoate complet aditivul de pe listă. Acest mecanism dinamic este motivul pentru care unele substanțe care odată erau permise au fost, între timp, interzise sau restricționate. Sistemul nu este perfect, dar are un mare merit: nu îngheață știința, ci o urmează.

Procesul de reevaluare se desfășoară, începând cu anii mai recenți, cu standarde sporite de transparență și de confidențialitate, comparabile cu cele aplicate la actualizarea listei UE a aditivilor aprobați. Asta înseamnă mai multă deschidere publică privind datele pe care se bazează deciziile.

InfoCons Protecția Consumatorilor: doza zilnică acceptabilă (DZA) – cifra care stă în spatele siguranței

Atunci când evaluează un aditiv, EFSA stabilește, acolo unde este cazul, o doză zilnică acceptabilă (DZA) – cantitatea de substanță pe care o persoană o poate consuma zilnic, pe tot parcursul vieții, fără un risc apreciabil pentru sănătate. DZA se calculează cu marje mari de siguranță față de nivelul la care s-ar putea produce vreun efect, tocmai pentru a proteja inclusiv categoriile mai sensibile ale populației.

Sistemul de cantități maxime din Anexa II este construit astfel încât expunerea realistă a consumatorului să rămână sub aceste praguri de siguranță. Este, dacă vrei, „plasa de siguranță” numerică din spatele fiecărui produs de pe raft.

InfoCons Protecția Consumatorilor: cum se naște un aditiv autorizat – procedura și specificațiile

Regulamentul 1333/2008 nu funcționează singur. El se sprijină pe un mecanism complet:

• Procedura comună de autorizare este stabilită printr-un regulament conex, care prevede pașii prin care un solicitant (de regulă producătorul sau un viitor utilizator) cere includerea unei substanțe pe listă. Pentru aditivii noi, Comisia solicită EFSA o evaluare a siguranței; abia după avizul științific, împreună cu experții statelor membre, se decide eventuala autorizare.
• Specificațiile tehnice ale fiecărui aditiv – puritate, compoziție, metode de identificare, conținut maxim de metale grele și de contaminanți – sunt stabilite printr-un regulament dedicat. Asta înseamnă că nu este suficient ca un aditiv „să fie pe listă”: el trebuie să respecte și criterii stricte de calitate și puritate.

InfoCons Protecția Consumatorilor: principiul transferului – de ce un colorant „interzis” poate apărea totuși undeva

Un concept tehnic, dar util de înțeles: regulamentul prevede așa-numitul principiu al transferului. În anumite condiții, un aditiv prezent legal într-un ingredient poate fi „transferat” în produsul final care folosește acel ingredient. Totuși, regulamentul stabilește și liste de produse alimentare în care prezența unui colorant nu poate fi acceptată în temeiul acestui principiu de transfer. Este, încă o dată, un mecanism gândit ca să nu lase portițe.

InfoCons Protecția Consumatorilor: ce ar trebui să reții tu, consumatorul

Dincolo de articolele și anexele legii, mesajul pentru fiecare dintre noi este limpede și echilibrat:

• „E” nu înseamnă automat „periculos”. Înseamnă „evaluat și autorizat în Europa”. Multe E-uri sunt substanțe banale și inofensive – de exemplu, acidul ascorbic (vitamina C) sau extracte naturale folosite ca antioxidanți și coloranți.
• Totuși, „autorizat” nu înseamnă „obligatoriu pentru tine”. Ai tot dreptul să preferi produse cu liste de ingrediente scurte sau fără anumiți aditivi. Informarea îți dă puterea de a alege.
• Citește eticheta integral, mai ales avertismentele speciale legate de coloranți și efectele asupra copiilor.
• Cantitatea contează. Un consum echilibrat și variat reduce expunerea la orice substanță în exces – principiu valabil pentru aditivi, dar și pentru sare, zahăr sau grăsimi.
• Legea este de partea ta. Întregul edificiu al Regulamentului 1333/2008 a fost ridicat pe ideea că ai dreptul la alimente sigure, oneste și clar etichetate.

InfoCons militează constant pentru un consumator informat, conștient și protejat. A înțelege ce se ascunde în spatele codurilor „E” nu înseamnă a-ți fi frică de mâncare, ci a o privi cu ochi critici și educați. Pentru că, până la urmă, cea mai bună protecție a consumatorului este consumatorul informat.

InfoCons Protecția Consumatorilor: unica aplicație care îți scanează produsele și îți arată instant aditivii din ele

Toată această legislație europeană – Regulamentul 1333/2008, listele de aditivi, codurile „E”, dozele și clasele funcționale – poate părea copleșitoare atunci când stai cu coșul de cumpărături în mână, în mijlocul magazinului, și ai la dispoziție doar câteva secunde să decizi ce pui în el. Tocmai pentru a transforma această avalanșă de informație tehnică într-un gest simplu, aflat la îndemâna oricui, InfoCons a creat Aplicația InfoCons – unica aplicație de protecția consumatorilor din România care îți pune toată această cunoaștere direct în buzunar.

Cum funcționează, mai exact? Extrem de simplu. Deschizi aplicația pe telefon, scanezi codul de bare al unui produs agroalimentar de pe raft, iar Aplicația InfoCons îți afișează pe loc informațiile esențiale despre acel produs – inclusiv aditivii alimentari pe care îi conține. Practic, ceea ce ar însemna să cauți manual fiecare cod „E” pe etichetă, să-l confrunți cu listele europene și să înțelegi ce rol și ce încadrare are, aplicația face pentru tine într-o singură scanare, în câteva secunde.

Cu Aplicația InfoCons poți:

• Identifica rapid aditivii dintr-un produs alimentar, direct din codul de bare, fără să fii expert în chimie sau în legislație;
• Înțelege ce reprezintă fiecare aditiv – din ce clasă funcțională face parte (colorant, conservant, antioxidant, îndulcitor etc.) și care este rolul lui tehnologic;
• Compara produse între ele înainte de a cumpăra, ca să alegi varianta care se potrivește cel mai bine nevoilor tale și ale familiei tale;
• Decide în cunoștință de cauză, mai ales atunci când cumperi pentru copii, pentru persoane cu sensibilități sau pur și simplu atunci când vrei o listă de ingrediente cât mai scurtă și mai curată.

Aplicația InfoCons transformă fiecare consumator într-un consumator informat, exact în momentul în care contează cel mai mult: în fața raftului, înainte de a lua decizia de cumpărare. Este instrumentul prin care drepturile consumatorului – dreptul la informare, dreptul la siguranță și dreptul de a alege – devin concrete, palpabile și ușor de exercitat de oricine, oriunde.

Descarcă Aplicația InfoCons, scanează și află ce conține cu adevărat ceea ce mănânci. Pentru că informarea înseamnă putere, iar puterea de a alege corect ar trebui să fie a fiecăruia dintre noi.

InfoCons – Protecția Consumatorilor

Semnătura: Departamentul InfoCons de Studii și Teste Comparative