Dezvoltarea durabilă – ce reprezintă și cum poți contribui, în calitate de consumator, la îndeplinirea obiectivelor acesteia?

Introducere

Crizele de resurse naturale și schimbările climatice (observabile, de exemplu, prin creșterea vizibilă a evenimentelor extreme naturale), precum și accentuarea inechității sociale au condus la dezbateri tot mai numeroase pe plan mondial cu privire la necesitatea schimbării modelului de dezvoltare tradițional cu unul care să considere pe lângă creșterea economică și aspectele referitoare la bunăstarea socială și protecția mediului, deci să considere cei trei piloni: economic, social și mediul natural.

Astfel, în acest articol, vom încerca să surprindem cum și de ce a apărut dezvoltarea durabilă, care sunt principalele definiții și politici publice din domeniu, ce pot face eu ca individ pentru a contribui la asigurarea dezvoltării durabile și unde pot găsi informații utile în domeniu.

• Cum a apărut modelul dezvoltării durabile?

Încă de pe vremea lui Aristotel, noțiunea de sustenabilitate a început să prindă rădăcini, iar, în jurul anului 1960, s-a consolidat în SUA odată cu dezvoltarea mișcării verzi (UN, 2012; Zaharia, 2018: p.19). Apoi, în anul 1972, conceptul „sustenabil”, așa cum îl știm noi astăzi, a fost pentru prima dată menționat în Raportul Clubului de la Roma, care evidenția faptul că creșterea economică era bazată pe utilizarea semnificativă și rapidă a resurselor energetice (Meadows et al., 1972; Zaharia, 2018: p.19-20). Astfel, la acel moment, s-a tras un semnal de alarmă bazat pe evidențe științifice la nivel global cum că modelul de dezvoltare prezent nu poate susține, pe de-o parte, creșterea economică de atunci și, pe de altă parte, creșterea populației într-un ritm rapid la nivel global.

Deși, „dezvoltarea durabilă” a fost folosită pentru prima dată în „Strategia mondială a conservării” (IUCN, 1980; Zaharia, 2018), referindu-se doar la pilonul privind mediului natural, Brundtland et al. (1987) au propus prima definiție generalistă a dezvoltării durabile, care este valabilă și astăzi, studiu ce a fost sprijinit de Organizația Națiunilor Unite (ONU). Însă începând cu acest moment al anului 1987, definițiile acestui concept s-au multiplicat și au devenit tot mai specifice, în baza apariției a numeroase critici din partea oamenilor de știință și a reprezentanților diferitelor ONG-uri din domeniu. De exemplu, echitatea, consumul local și raportarea sustenabilității sunt subiecte care apar tot mai des în discursurile despre dezvoltare durabilă nu doar ale politicienilor, cercetătorilor științifici și reprezentanților de organizații non-guvernamentale, ci și în cele ale companiilor și indivizilor în diferite medii offline sau online. În același timp, regândirea definiției dezvoltării durabilă a apărut și pe fondul lipsei de cunoaștere și înțelegere a conceptului, precum și din necesitatea considerării elementelor ce țin de echitate, proximitate în consum și alte elemente ale bunăstării noastre sociale, care nu sunt considerate în definiția clasică (Zaharia et al., 2021).

• Sustenabilitatea și dezvoltarea durabilă – definiții

Pentru a înțelege conceptele de bază în domeniu trebuie să facem o diferențiere între resursele sau sursele regenerabile și cele neregenerabile. În cazul resurselor neregenerabile, cum ar fi solul, apa în anumite situații sau gazul natural, diminuarea stocurilor sau pierderea calității elementelor de mediu pot fi combătute fie prin prevenirea, stoparea sau reducerea consumului, fie prin progres tehnologic și inovație (Pearce et al., 1989: 37; Zaharia, 2018). În cazul resurselor sau surselor regenerabile (de exemplu, vântul, mareea), care par a fi nelimitate, consumul acestora într-un ritm rapid și într-o cantitate mare, poate conduce la imposibilitatea de refacere a resurselor în funcție de ritmul de consum. Astfel, a apărut nevoia de a evalua capacitatea mediului de a ne susține dezvoltarea prin amprenta de carbon, amprenta ecologică etc.

În acest context, „sustenabilitatea reprezintă o condiție necesară și suficientă pentru o populație să fie la / sub orice capacitate de suport” (Daily & Ehrlich, 1992; tradusă în Zaharia, 2018). Deși, în prezent, sustenabilitatea se confundă cu conceptul dezvoltării durabile, inițial, aceasta făcea referire cu precădere la pilonul de mediu al dezvoltării durabile.

Astăzi, cea mai generală și cunoscută definiție a dezvoltării durabile este cea propusă de Brundtland et al. (1987): „dezvoltarea care satisface nevoile prezentului fără a compromite capacitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi”. Dar, aceasta a fost completată în timp și de alte definiții, cum ar fi propunerea lui Soubbotina (2004, pp.9-10), ce o prezenta ca fiind dezvoltarea „echitabilă și echilibrată” și „egalitatea de oportunități pentru bunăstare”. Un alt exemplu este definiția lui Turner (2005), care o considera „o noțiune de integrare dincolo de preocupările economice, sociale și de mediu…” (tradusă în română de Zaharia, 2018).

Astfel, la nivel de individ, este important să reținem că deși nu există o definiție a dezvoltării durabile unanim acceptată, când vorbim despre dezvoltare durabilă trebuie să considerăm aspectele economice, sociale și de mediu în egală măsură, deci să ne gândim la ce impact avem asupra mediului natural, cum ne poate afecta o acțiune a noastră sănătatea și bunăstarea generală atât nouă cât și celorlalți, cum am putea să ne gestionăm mai bine banii astfel încât să trăim mai bine și așa mai departe.

• De ce a apărut modelul dezvoltării durabile?

Numeroase persoane (Meadows et al., 1972; IUCN, 1980; Brundtland et al., 1987; Pearce et al., 1989; Soubbotina, 2004; Zaharia, 2018) au atras și încă atrag atenția la principalele cauze ce au condus la necesitatea de a avea o dezvoltare durabilă, printre care amintim:

• Creșterea rapidă a populației, ce a condus la creșterea consumului de bunuri și a risipei de orice fel;
• Degradarea mediului natural, epuizarea resurselor naturale și creșterea emisiilor de gaze cu efect de seră, care contribuie la schimbările climatice;
• Pierderea biodiversității cauzată de agricultura intensivă, dispariția speciilor și încălzirea globală;
• Crizele economice, efectele negative ale globalizării, distribuția inechitabilă a bogăției și decalajele în dezvoltare.

Acestea sunt doar câteva din marile provocări cu care societatea globală se confruntă în prezent și trebuie avute în vedere atunci când facem orice alegere din fiecare zi, pentru a conștientiza, a înțelege și a ne da un imbold cu privire la găsirea răspunsului la întrebarea: De ce ar trebui să acționăm diferit?.

• Care sunt principalele politici din domeniu?

În cele ce urmează, sunt prezentate câteva repere strategice, care susțin dezvoltarea durabilă propuse la nivel global (UN, 2024), european (European Commission, 2024) și național (Guvernul României, 2024):

• „Transformarea lumii noastre: Agenda 2030 pentru Dezvoltare Durabilă”;
• „Către o Europă Durabilă până în 2030”;
• „Pactul ecologic european”
• „O Europă Socială Puternică pentru Tranziții Juste”
• „Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030”
• Strategia „De la fermă la consumator”
• „Planul de acțiune privind economia circulară”
• Strategii naționale în domeniu, cum ar fi: Strategia națională pentru dezvoltarea durabilă a României 2030

 

• Cum pot contribui în calitate de consumator la asigurarea dezvoltării durabile?

Există numeroase soluții propuse atât de către organizațiile din domeniu cât și de cercetători, printre care se regăsesc:

• Conștientizarea stilului de viață personal, folosind întrebări precum:
• Care sunt bunurile (produse și servicii) pe care le cumpăr lunar?
• Cum îmi gestionez și îmi planific bugetul?
• Ce fac pentru comunitatea în care trăiesc?
• Există un echilibru între viața profesională și cea personală?
• Ce fac pentru a avea o stare de sănătate bună? Etc.
• Informarea și educarea despre ce presupune dezvoltarea durabilă, prin simple acțiuni ca, de exemplu, citirea informațiilor de pe ambalajele produselor;
• Acordarea unei atenții sporită la gunoaiele și deșeurile generate: deși reciclarea este foarte promovată în ultimii ani, trebuie să reținem că prevenția este cea mai sustenabilă opțiune, urmată apoi de reutilizare și, apoi, reciclare. Prevenția poate fi realizată prin: planificarea cumpărăturilor astfel încât să eliminăm risipa de bunuri, acordarea unei perioade de gândire în ceea ce privește o achiziție, folosirea pe cât posibil a întregului bun cumpărat și pe o perioadă cât mai îndelungată, punerea accentului pe calitate și pe proveniența unui anumit bun etc.. De asemenea, dacă totuși apar deșeuri, ar fi bine ca mai întâi să le reutilizăm în alt scop sau să le donăm altora care le găsesc o utilitate.
• Consumul de produse și servicii locale, ce presupune, pe de-o parte, cumpărarea de bunuri de la producători locali (atenție, de la cei din localitatea în care trăiți) și, pe de altă parte, cumpărarea bunurilor din proximitatea locuinței personale sau a locului de muncă;
• Reducerea pe cât posibil a transportului individual și folosirea preponderentă a transportului public. De asemenea, în cazul transportului, este de preferat să folosim vehicule fără motorizare: o simplă bicicletă clasică. Pe lângă faptul că ea contribuie la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, aceasta ne oferă un plus de sănătate și ne ajută chiar să reducem cheltuielile lunare.
• În domeniul alimentar, asigurarea necesarului de hrană nu doar din punct de vedere caloric ci și din punct de vedere nutritiv, la care să considerăm și proveniența, proximitatea, ambalarea, trasabilitatea și utilitatea efectivă a alimentului cumpărat, reducerea consumului de carne și risipa alimentară (Zaharia et al., 2021). În acest caz, cercetătorii de la Universitatea Harvard (Harvard University, 2005) propun două instrumente utile – piramida alimentației sănătoase și farfuria alimentației sănătoase.
• Reducerea consumului de apă, energie electrică, gaze naturale, lemne etc. folosite în gospodărie, dar și la locul de muncă.

Calculatoarele disponibile online care generează amprenta de carbon și alte tipuri de amprente la nivel de individ, dar și la nivel organizațional, pot reprezenta un instrument util în conștientizarea și analiza stilului nostru de viață. Astfel, îți poți calcula amprenta ecologică pe website-ul Global Footprint Netwoork și amprenta de carbon în limba română pe website-ul Coaliției pentru Economie Circulară.

• Dacă doresc să știu mai multe despre dezvoltarea durabilă, unde pot găsi informații?

1. Organizații care propun direcții strategice în domeniul dezvoltării durabile, cum ar fi: Organizația Națiunile Unite (ONU), Institutul Internațional pentru Dezvoltare Durabilă, Comisia Europeană, Guvernul României prin Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă, Ministerul Mediului și alte instituții publice adiacente și subordonate acestuia.
2. Baze de date internaționale și naționale, care raportează statistici sau legislație în domeniul dezvoltării durabile, cum ar fi: UNSTATS – indicatorii SDG (specifici pentru România aici), Eurostat – sustainable development indicators, EUR-Lex, Banca Mondială, institute statistice naționale (exemplu, proiectul România durabilă al Institutului Național de Statistică al României).
3. Platforme digitale de învățare online, cum ar fi: Coursera (de exemplu, cursurile oferit de Columbia University, University of Michigan, University of Copenhagen, Lund University și Lund University), Udemy, LinkedIn Learning, edX, TedTalks.
4. Companii care realizează rapoarte de sustenabilitate sau care sunt listate la bursa de valori din diferite domenii de activitate (ce pot fi identificate ușor printr-o simplă căutare pe google.com sub forma „rapoarte de sustenabilitate”).

În acest caz, o resursă importantă este Directiva Uniunii Europene privind raportarea sustenabilității de către companii – Directiva (UE) 2022/2464 a Parlamentului European și a Consiliului.

5. Asociații și fundații, cum ar fi: World Association for Sustainable Development (WASD), International Society for Development and Sustainability (ISDS), Asociația Română pentru Dezvoltare Locală Durabilă, Asociația pentru Dezvoltare Durabilă în Educație, Ambasada Sustenabilității în România și Fundația Sustenabilității.
6. Universități și institute de cercetare (de exemplu, Academia de Studii Economice din București, prin Facultatea de Economie Agroalimentară și a Mediului, organizează studiile universitare de masterat „Dezvoltarea Durabilă a Afacerilor și Organizațiilor Economice”).
7. Evenimente organizate în parteneriate publice-private și nu numai, cum ar fi: Climate Week NYC, conferințele organizate de ONU în domeniu, ce oferă oportunități de workshop-uri sau conferințe la care poți participa gratuit online.

Concluzii:

În final, trebuie să avem în vedere faptul că planeta dispune de un spațiu limitat și de resurse limitate în condițiile ritmului de consum din prezent de la nivel mondial. Acest aspect conduce în timp la epuizarea resurselor naturale, la degradarea mediului natural – care reprezintă suportul vieții noastre –, la creșterea prețurilor și la înrăutățirea bunăstării noastre. Concret, dacă continuăm în stilul curent de consum, de fapt vom contribui la înrăutățirea sănătății și a stilului nostru de viață, în general.

Astfel, contribuind la asigurarea obiectivelor dezvoltării durabile printr-un consum responsabil de bunuri, prin citirea informațiilor de pe ambalaj, prin susținerea comunității locale din care facem parte și prin alegeri conștiente în viața de zi cu zi, atunci cu siguranță ne vom ajuta pe noi înșine să ducem o viață mai bună, mai sănătoasă și mai îndelungată.

 

Surse bibliografice:

Brundtland, G., Khalid, M., Agnelli, S., Al-Athel, S., Chidzero, B., Fadika, L., Hauff, V., Lang, I., Shijun, M., Morino de Botero, Okita, S., M., Singh, M. (1987). Report of the World Commission on Environment and Development: Our Common Future. (\’Brundtland report\’). UN Documents: Gathering a Body of Global Agreements. Disponibil online la: http://www.un-documents.net/our-common-future.pdf. (accesat la 12.02.2016)

Daily, G. C., & Ehrlich, P. R. (1992). Population, sustainability, and Earth’s carrying capacity. BioScience, 42 (10), 761-771.

European Commission (2024). European Union law. Accessed in July 2024 at https://eur-lex.europa.eu/homepage.html.

Guvernul României (2024). Strategia națională pentru dezvoltarea durabilă a României 2030, Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă. Accesat în Iulie 2024 la https://dezvoltaredurabila.gov.ro/strategia-nationala-pentru-dezvoltarea-durabila-a-romaniei-2030-i

Harvard University (2005). The Nutrition Source, Department of Nutrition, Harvard T.H. Chan School of Public Health, www.thenutritionsource.org, and Eat, Drink, and Be Healthy, by Walter C. Willett, M.D., and Patrick J. Skerrett (2005), Free Press/Simon & Schuster Inc. https://www.hsph.harvard.edu/nutritionsource/healthy-eating-pyramid/

IUCN (1980). World conservation strategy: Living resource conservation for sustainable development. Gland, Switzerland: IUCN, UNEP, WWF, FAO, Unesco.

Meadows, D.H., Meadows, D.L., Randers, J., & Behrens III, W.W. (1972). The limits to growth: a report for the Club of Rome’s project on the predicament of mankind, New York, USA: Universe Books.

Pierce, D.W., Markandya, A., Barbier, E. (1989). Blueprint for a Green Economy, Earthscan Publications Limited, London, UK.

Soubbotina T. (2004). Beyond Economic Growth, An Introduction to Sustainable Development. Second edition, The International Bank for Reconstruction and Development/The World Bank, Washington, USA.

Turner, K. (2005). The blueprint legacy: a review of professor David Pearce’s contribution to environmental economics and policy. Centre for Social and Economic Research on the Global Environment: CSERGE.

UN (2024). Sustainable Development, Department of Economic and Social Affairs. Accessed in July 2024 at https://sdgs.un.org/2030agenda

UN (2012). United Nations Conference on Sustainable Development, Rio + 20. Road to Rio. Disponibil online la: https://rio20.un.org/resolutions-more. (accesat la 16.11.2015)

Zaharia, A., Diaconeasa, M. C., Maehle, N., Szolnoki, G., & Capitello, R. (2021). Developing sustainable food systems in Europe: national policies and stakeholder perspectives in a four-country analysis. International Journal of Environmental Research and Public Health, 18(14), 7701.

Zaharia, Alina (2018). Politici energetice și dezvoltarea durabilă, București: Editura ASE.

 

 

Autor :

Alina Zaharia

Lector univ.dr. Academia de Studii Economice din București, Facultatea de Economie Agroalimentară și a Mediului