Utilizarea limbilor este tratata de diverse dispozitii din legislatia comunitara, care sunt foarte stricte in cazul, de exemplu, al unui produs potential periculos. Legislatia cu privire la utilizarea limbilor vizeaza informarea in mod adecvat a consumatorului si favorizarea informarii multilingve, garantand, in acelasi timp, libertatea statelor membre in materie lingvistica.
Comisia reaminteste ca informarea consumatorilor cu privire la calitatile si la caracteristicile produselor si ale serviciilor oferite constituie un drept.
Comunicarea prezinta o stare a evaluarii dispozitiilor nationale si comunitare cu privire la utilizarea limbilor pentru informarea consumatorilor. Sunt vizate:
- modalitatile de etichetare;
- instructiunile de utilizare;
- instructiunile de asamblare;
- masurile de precautie privind intrebuintarea sau utilizarea;
- orice avertisment destinat informarii utilizatorului final al produsului sau al serviciului.
In plus, comunicarea propune piste de reflectie in vederea consolidarii informarii consumatorilor.
In functie de materiile abordate si de obiectivele vizate, legislatia comunitara prevede diverse dispozitii. In anumite cazuri, formularea specifica explicit utilizarea limbilor. Este cazul, de exemplu, al vinurilor, al punerii pe piata a medicamentelor si al etichetarii produselor din tutun. In alte cazuri, statele membre au obligatia de a prevedea norme. Astfel, etichetarea produselor alimentare si indicarea valorii nutritive pe etichete trebuie sa se faca intr-o limba `usor de inteles` de catre cumparatori. De asemenea, este posibil sa nu se abordeze deloc chestiunea limbilor, ca de exemplu in domeniul publicitatii inselatoare sau al creditului de consum, sau sa li se permita statelor membre libertatea de a impune sau nu exigente lingvistice (siguranta jucariilor, produsele cosmetice).
Daca un efort de uniformizare este evident in directivele de armonizare tehnica privind anumite produse industriale, el nu apare totusi in legislatia comunitara de abordare sistematica in ceea ce priveste utilizarea limbilor. Acest lucru duce uneori la cateva probleme de interpretare, in special in jurul notiunii de `limba usor de inteles` de catre consumator.
Aceasta absenta de coerenta este cauzata partial de varietatea materiilor tratate (produse alimentare, produse cosmetice, pachete de servicii pentru calatorii, siguranta jucariilor, servicii financiare etc.). De asemenea, ea se explica prin limitele care rezulta din Tratatul CEE, dispozitiile care cuprind o exigenta lingvistica putand fi considerate drept o bariera in calea principiului liberei circulatii a bunurilor si serviciilor. Trebuie sa se gaseasca asadar un echilibru intre asigurarea liberei circulatii, pe de o parte, si sanatatea si siguranta consumatorilor, pe de alta parte. De asemenea, este de dorit o simplificare a dispozitiilor comunitare care fac referire la exigente lingvistice.
Abordarile adoptate de catre statele membre sunt multiple, chestiunea limbilor nefiind aceeasi in toate statele membre. Cu toate acestea, mai mult de jumatate din statele membre au considerat ca este necesar sa se informeze consumatorul in propria limba.
Pe de alta parte, in cazurile in care legislatia comunitara ofera statelor membre optiunea de a stabili exigente lingvistice in favoarea consumatorilor, aceasta optiune este in general putin utilizata.
Comunicarea subliniaza ca o informatie dificil de citit si de inteles poate avea consecinte foarte nefaste pentru sanatatea si siguranta consumatorului. Produsele alimentare sunt un exemplu bun: in cazul alergiilor, al diabetului sau al unui regim particular, o intelegere necorespunzatoare a informatiilor de pe eticheta poate sa aiba efecte grave pentru sanatate. In mod similar, in cazul unei traduceri incomplete a instructiunilor de utilizare, folosirea aparatelor electrice poate constitui un pericol.
Pe de alta parte, comunicarea reaminteste ca sunt vizati toti consumatorii, inclusiv copiii care nu stiu neaparat limbi straine.
Analiza prezentata in comunicare determina Comisia sa propuna o abordare echilibrata, urmatoarele trebuind luate in considerare:
- competenta statelor membre in definirea regimurilor nationale din acest domeniu;
- regulile Tratatului privind Uniunea Europeana si ale jurisprudentei Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene (CJCE);
- dreptul consumatorilor de a primi informatia cea mai completa posibil cu privire la produsele si la serviciile oferite.
In cadrul acestei noi abordari, Comisia propune urmatoarele cinci teme de reflectie:
- favorizarea informatiei multilingve;
- pastrarea libertatii statelor membre de a solicita utilizarea limbii tarii in care produsul este pus in consum;
- imbunatatirea coerentei dispozitivului legislativ comunitar cu privire la utilizarea limbilor in domeniul consumului;
- imbunatatirea informatiilor de la Comisie, statele membre si operatori privind normele lingvistice aplicabile;
- responsabilizarea operatorilor economici (fabricanti, distribuitori).
Sursa: www.europa.eu
