Vocea care face cunsocuta drepturile de care benficiaza cetatenii, in calitatea lor de consumatori, este aceea a asociatiilor pentru protectia consumatorilor.
Actualmente aceste organizaţii promovează iniţiative în domeniul protecţiei consumatorilor, iniţiative care odinioară aparţineau exclusiv organizaţiilor guvernamentale, prestaţia acestora devenind vitală pentru comunităţile în cadrul cărora activează. Astfel că, odată cu creşterea importanţei organizaţiilor neguvernamentale creşte şi responsabilitatea lor.
In cadrul politicilor de protectie sociala promovate de orice stat, politica privind consumatorul trebuie sa fie considerata o componenta de sine statatoare, cu obiective, prioritati si instrumente proprii, bine integrata celorlalte politici ale statului.
Consumatorul, in calitatea sa de purtator al cererii de marfuri, joaca un rol important in mecanismul de piata, constituind, in acelasi timp, elementul de referinta al tuturor actiunilor intreprinse atat de producator, cat si de catre comerciant.Luand in considerare interesele si nevoile respectivilor consumatori, acestia sunt confruntati cu o serie de dezechilibre in raporturile de piata, dezechilibre ce-I afecteaza sub multiple aspecte-econimic educational, siguranta sanatatii etc.
Ca latura importanta a protectiei sociale pe care trebuie sa o promoveze o societate democratica si ca o componenta de baza a programelor de protectie sociala, protectia consumatorilor reprezimta un ansamblu de dispozitii privind initiativa publica sau privata, destinat a asigura si a ameliora continuu respectarea intereselor consumaturilor.
Data fiind larghetea unei asemenea notiuni, protectia consumatorilor imbraca o serie intreaga de aspecte, omul de rand, cu calitatea sa de consumator si, indeosebi, in calitatea sa de cumparator, devenit agent de piata, confruntandu-se cu o multitudine de probleme legate de structura produselor destinate a-i asigura consumatorului, preturile la care isi poate procura diversele bunuri si servicii, calitatea acestora, sistemul de informare care asigura transparenta pietei, sistemul de comercializare a produselor si calitatea serviciilor comerciale etc.
În ultimii ani s-a constatat o creştere a numărului organizaţiilor neguvernamentale care activează în domeniul protecţiei consumatorilor şi a importanţei acestora în politica protecţiei consumatorilor. Organizaţiile neguvernamentale trebuie să ofere consumatorilor informaţii veridice şi să urmărească excluderea manipulărilor de situaţie în beneficiul personalului sau a conducerii acesteia.
Obiectivele acestor asociatii sunt: de a proteja drepturile si interesele legitime ale consumatorilor; de a constientiza consumatorii asupra drepturilor pe care le au, de a dezvolta programe si proiecte in scopul realizarii acestor obiective. Scopurile specifice ale programelor sunt de a proteja consumatorii impotriva riscului de a achizitiona si folosi produse de calitate indoielnica, de a informa consumatorii despre produsele care le-ar putea pune in pericol sanatatea, de a incuraja consumatorii sa aiba dreptul de a alege, de a incuraja competitia loiala, de a rezolva sesizarile consumatorilor.
Experienta acumulata in acest domeniu permite o delimitare a complexului de informatii, destinate consumatorului, in 4 mari categorii de elemente :
1. informatii asupra produselor prezente in cadrul pietei – o categorie de elemente prin care se fac cunoscute consumatorilor natura produsului, pretul acestuia, originea sa, provenienta, data limita de consum, sisteme de ambalare si date asupra naturii si compozitiei ambalajului, sisteme de depozitare si conservare etc.;
2. informatii asupra pietei – referindu-se, indeosebi, la sistemul de relatii existent in cadrul pietei, intermediarii implicati, sistemele si nivelurile de preturi practicate, tipurile de servicii asigurate, facilitatile care pot fi obtinute in domeniul achizitionarii, serviciilor si preturilor etc.;
3. informatii referitoare la circuitele de distributie – privesc modul in care publicul poate efectiv, in cadrul piatei, sa se adreseze unitatilor care le asigura cel mai bun raport calitate-pret. Ele se refera la structura circuitelor economice care privesc fluxul fiecarei categorii de produse, reteaua de produse existenta, localizarea unitatilor si programului de functionare;
4. informatii asupra propriilor nevoi – o categorie de informatii care au drept obiectiv sa lamureasca publicul consumator in legatura cu modul stiintific de interpretare, intelegere si satisfacere a propriilor nevoi alimentare, atat sub aspectul lor cantitativ, cat si calitativ.
In cadrul pietei, informarea consumatorilor se asigura prin intermediul publicitatii si al sistemului de etichetare. Publicitatea are menirea de a asigura cunoasterea existentei diferitelor produse si a sortimentelor acestora, axandu-se indeosebi pe comunicarea noutatilor, a diferitelor sisteme de ambalare, dozare si conditionare, precum si a sistemului de preturi. Etichetarea este destinata sa permita cunoasterea marcii, a naturii produselor, greutatii, pretului, datei limita a consumului si a modalitatilor de folosire etc.
Protectia consumatorilor, a intereselor acestora si a sigurantei lor reprezinta o parte foarte importanta atat a politice interne a oricarei tari cat si obiectivului general al Uniunii Europene.
Cercetarea practicilor mondiale si studierea experientei unor tari cu traditie – ca Anglia, Belgia, Franta, Germania,SUA etc. – atat in domeniul relatiilor comerciale, cat si in ceea ce priveste preocuparile privind asigurarea protectiei consumatorilor, contureaza cateva aspecte si directii deosebit de interesante, ce ar putea sta la baza organizarii procesului de protectie a consumatorilor, cu intregul sau sistem legislativ structural institutional, din cadrul oricarei tari care se orienteaza spre o economie de piata.
Ideea generala ce se desprinde din cercetarea experientei tarilor respective are in vedere ca protectia consumatorilor trebuie organizata sub forma unui proces complex, in care sa fie implicata atat puterea publica, statul ca atare, cat si consumatorul insusi.
In Europa, miscarea consumatorista are o vechime de circa 200 de ani. Ea a aparut mai intai ca notiune, conturandu-se ulterior, o data cu dezvoltarea stiintei si tehnicii, forma principala de manifestare exprimandu-se prin preocuparile pentru asigurarea si controlul calitatii.
In prezent, in toate tarile europene dezvoltate, in principal in cele din Europa vestica, exista o serie de organisme guvernamentale sau neguvernamentale pentru protectia consumatorilor, singurele ce au preocupari in acest domeniu. Exista, de asemenea, in unele tari europene si institute de cercetari in domeniul protectiei consumatorilor, total sau partial subventionate de la buget si care desfasoara o activitate de cercetare, dar si de informare si educare a consumatorilor.
In Germania, lipsesc de fapt organismele guvernamentale pentru protectia consumatorilor, apararea drepturilor acestora fiind preluata de societatea civila. In Italia, Inspectia Generala Economica se ocupa de respectarea regulilor legale privind protectia consumatorilor, in principal cele referitoare la preturi, avand competente in sanctionarea celor gasiti vinovati, inclusiv prin intocmirea documentatiei necesare in cercetarile penale, acolo unde este cazul.
Pentru Grecia, prima responsabilitate in domeniul comertului o are Directia de Control Tehnic si de Protectie a Consumatorilor, structura sa organizatorica cuprinzand un numar de cinci sectiuni care acopera domeniile privind bunurile de consum, cercetarile si studiile, inspectiile si analizele chimice, precum si protectia si informarea consumatorilor.
Astazi consumatorul roman poate sa se increada intr-o protectie asemanatoare cu cea a altor consumatori din spatiul Uniunii Europene. De asemenea, consumatorii sunt indreptatiti sa astepte din partea autoritatilor competente sanctionarea comerciantilor care incalca dispozitiile legislatiei din domeniul protectiei consumatorilor. Astfel, putem afirma faptul ca Romania a realizat un adevarat echilibru legislativ in ceea ce priveste drepturile consumatorilor si cerintele pietei.
Autor: Ec. Gabriela Tudor
