Mănânci în siguranță la târg sau joci la loterie cu sănătatea ta ? Ce trebuie să verifici înainte să cumperi mâncare din piețele volante – InfoCons te informeaza
Mirosul de cârnați la grătar, borcanele cu miere aurie, brânza „de la țară”, gemurile bunicii și covrigii calți: târgurile și piețele volante au un farmec greu de refuzat. Mergem acolo tocmai pentru senzația de „natural”, de „direct de la producător”, de „mâncare adevărată”. Numai că, în spatele tarabei zâmbitoare, se ascund reguli stricte de igienă și siguranță alimentară pe care mulți cumpărători nu le cunosc — și pe care unii comercianți speră că nu le vei verifica niciodată.
Vestea bună este că, în calitate de consumator, ai dreptul să întrebi, să ceri documente și să refuzi un produs care nu-ți inspiră încredere. Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) a confirmat, într-un răspuns oficial transmis InfoCons, exact ce obligații au vânzătorii, producătorii și organizatorii de târguri. Am tradus aceste reguli legale într-un ghid practic, pe înțelesul tău, ca să nu mai pleci de la târg cu un produs care îți poate pune sănătatea în pericol. Iată ce trebuie să știi.
1. De ce un târg nu este „ca o vizită la bunica” — și de ce te privește direct
Multă lume crede că, dacă un produs e vândut la un târg de către un om simpatic, „de la țară”, atunci el este automat sigur și natural. Realitatea juridică este alta: în momentul în care cineva produce, expune și vinde alimente către public — fie că e vorba de mezeluri, brânzeturi, miere, dulcețuri sau preparate calde — devine, în ochii legii, „operator în domeniul alimentar”. Iar asupra lui apasă un set serios de obligații.
Înregistrarea operatorilor din domeniul alimentar este prevăzută la Articolul 6 din Regulamentul european nr. 852/2004 privind igiena alimentelor, iar în România procedura este detaliată prin ordine ale președintelui ANSVSA (nr. 111/2008 și nr. 57/2010). Mai mult, conform Regulamentului (CE) nr. 178/2002, responsabilitatea de a pune pe piață produse alimentare sigure revine în mod direct operatorului — adică vânzătorului, nu ție. Cu alte cuvinte, legea pune povara siguranței pe umerii celui care vinde, nu pe ai celui care cumpără.
De ce contează asta pentru tine? Pentru că îți dă putere. Nu ești un simplu cumpărător care „trebuie să aibă încredere”. Ești un consumator protejat de lege, care are dreptul să ceară dovezi că produsul este sigur, legal și trasabil. Iar dacă ceva nu se potrivește, ai instrumentele legale să refuzi cumpărătura și chiar să sesizezi autoritățile.
2. Întrebarea care îl dă de gol pe vânzător: „De unde provine produsul?”
Cel mai puternic cuvânt din vocabularul unui consumator informat este „trasabilitate”. Sună tehnic, dar înseamnă ceva foarte simplu: posibilitatea de a urmări de unde vine un produs, prin cine a trecut și cum a ajuns pe tarabă. Conform Regulamentului (CE) nr. 178/2002, fiecare operator are obligația de a asigura trasabilitatea produselor pe tot lanțul alimentar și de a coopera cu autoritățile.
Potrivit ANSVSA, demonstrarea provenienței produselor alimentare comercializate în târguri și piețe agroalimentare se poate face prin mai multe documente, pe care un vânzător corect ar trebui să le poată prezenta la cerere:
- fișa de sănătate a animalelor de la care provin produsele de origine animală, eliberată de medicul veterinar oficial, din care să rezulte starea de sănătate a animalelor;
- certificatul de producător și carnetul de comercializare, eliberate de primărie, conform legislației în vigoare;
- copia documentului de înregistrare sanitară veterinară pentru vânzarea directă sau cu amănuntul a produselor alimentare;
- pentru produsele tradiționale, certificatul de atestare care confirmă că acestea sunt înregistrate la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
În plus, pentru a-și demonstra trasabilitatea, comercianții se pot baza pe documente de proveniență (facturi, avize), documente de conformitate (certificate sau declarații de conformitate, buletine de analiză), documente de transport și documente de recepție. Nu trebuie să devii inspector amator, dar o întrebare simplă — „Aveți acte de proveniență pentru produs?” — spune enorm. Un vânzător serios îți răspunde calm și transparent. Unul care se enervează, se eschivează sau „a uitat actele acasă” îți oferă, fără să vrea, cel mai clar semnal de alarmă.
3. Eticheta nu minte: ce trebuie să scrie pe produsele de origine animală
Eticheta este buletinul de identitate al unui aliment, iar legea este foarte exactă cu privire la ce trebuie să conțină. Pentru informarea ta corectă, operatorii sunt obligați să respecte principiile din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare.
În cazul produselor de origine animală comercializate prin vânzare directă de către producători, ANSVSA precizează că acestea trebuie identificate prin etichete pe care să fie înscrise mențiuni referitoare la: producător, denumirea produsului, originea acestuia, data obținerii, condițiile de păstrare și, după caz, orice alte date necesare informării tale.
Mai există și câteva coduri pe care merită să le recunoști. Produsele de origine animală obținute în unități cu vânzare cu amănuntul trebuie să prezinte pe etichetă mențiunea „PRODUS ÎN UNITATEA DE TIP …”, urmată de litere precum „VA” (vânzare cu amănuntul), indicativul județului și numărul de înregistrare sanitară veterinară al unității. Pentru produsele tradiționale apare textul „PRODUS TRADIȚIONAL OBȚINUT ÎN UNITATEA …”, însoțit de literele „PT” și indicativul județului.
De ce să te uiți la aceste detalii? Pentru că o etichetă completă înseamnă un producător care nu are nimic de ascuns. Lipsa unei date de obținere, a condițiilor de păstrare sau a oricărei urme de identificare a producătorului transformă un borcan apetisant într-un produs cu origine necunoscută — exact genul de aliment pe care nu vrei să-l pui pe masa familiei tale.
4. Producător adevărat sau intermediar deghizat ? Atestatul și carnetul fac diferența
„Direct de la producător” este probabil cea mai folosită — și cea mai abuzată — formulă din târguri. Cum verifici dacă în fața ta stă chiar omul care a crescut animalele și a făcut brânza, sau un revânzător care a cumpărat marfa angro și o vinde sub o poveste frumoasă?
Legea nr. 145/2014, privind piața produselor din sectorul agricol, este clară: producătorii agricoli persoane fizice trebuie să dețină atestat de producător și carnet de comercializare. Aceste documente arată, după caz, numărul și categoria de animale din gospodăria proprie și tipurile de produse comercializate. Practic, ele dovedesc că vânzătorul chiar produce ceea ce vinde.
ANSVSA mai precizează un detaliu extrem de important: în cazul producătorilor agricoli și al crescătorilor de animale, comercializarea produselor de origine animală se face numai de către producător sau de membrii familiei sale (rude de gradul 1 și 2), pe baza actului de identitate, a unui document privind starea de sănătate a vânzătorului, a fișei de sănătate a animalelor și a certificatului de producător.
Tot legea stabilește și standardele minime de calitate pe care produsele expuse la vânzare trebuie să le îndeplinească. Produsele primare de origine animală trebuie:
- să provină de la animale, păsări sau familii de albine sănătoase și să fie manipulate numai de persoane sănătoase;
- să nu fie falsificate și să nu prezinte modificări anormale ale aspectului, culorii, mirosului, gustului sau consistenței;
- să nu fie contaminate cu impurități și să nu fie transportate ori prezentate în ambalaje murdare, ruginite sau improprii.
Tradus pe limba ta de cumpărător: dacă brânza are o culoare ciudată, mierea miroase a fermentat, iar carnea e ținută într-o ladă ruginită la soare, nu este doar „neapetisant” — este o încălcare directă a regulilor de comercializare.
5. Frigider, apă caldă și mâini curate: ce este OBLIGAT să asigure organizatorul târgului
Siguranța alimentară la un târg nu depinde doar de vânzătorul individual. O bună parte din responsabilitate cade pe umerii organizatorului evenimentului, care trebuie mai întâi să obțină de la Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor județeană documentul de înregistrare sanitar-veterinară. Dar obligațiile lui merg mult mai departe de o simplă hârtie.
Conform instrucțiunilor ANSVSA, organizatorul unui târg sau al unei expoziții de produse alimentare are obligația de a asigura o serie de facilități și echipamente:
- incinte mobile sau temporare curate și menținute în bună stare de igienă, unde alimentele să fie preparate, expuse și comercializate fără risc de contaminare, inclusiv de la animale și dăunători;
- suprafețe de contact cu alimentele ușor de curățat și de dezinfectat;
- grupuri sanitare funcționale și facilități de spălare și uscare igienică a mâinilor, atât pentru comercianți, cât și pentru consumatori;
- o sursă suficientă de apă potabilă rece și caldă;
- spații adecvate pentru depozitarea și eliminarea, în condiții de igienă, a substanțelor și deșeurilor periculoase ori necomestibile;
- o sursă suficientă de energie electrică, astfel încât să funcționeze corespunzător vitrinele frigorifice, prevăzute cu termometre de măsurare a temperaturii;
- recipiente și pubele pentru colectarea deșeurilor alimentare și menajere, pentru a evita acumularea lor lângă alimente;
- personal instruit pentru igienizare și curățenie.
În plus, personalul care manipulează alimentele trebuie să aibă o stare de igienă corespunzătoare — halate, șorțuri și bonete curate — și să dețină documente care atestă că nu suferă de o boală transmisibilă prin alimente. Iar produsele perisabile trebuie păstrate la temperatura și umiditatea corecte, pentru a evita contaminarea.
Ca vizitator, ai un mic „test din ochi” pe care îl poți face în câteva secunde: există vitrine frigorifice funcționale, cu termometre la vedere? Carnea, lactatele și preparatele care trebuie ținute la rece sunt chiar la rece, nu lăsate la temperatura camerei? Vânzătorii au mâinile și hainele curate? Există un loc unde te poți spăla pe mâini? Dacă răspunsul la aceste întrebări este „nu”, atunci nici cele mai frumoase borcane din lume nu merită riscul.
6. Ai văzut ceva în neregulă? Iată cum și unde sesizezi — pe loc
Dreptul tău cel mai important este dreptul de a reacționa. Atât vânzătorii, cât și organizatorii au obligația de a interveni atunci când ceva nu este în regulă. Operatorii trebuie să retragă de la comercializare orice produs care poate prezenta un risc pentru sănătatea consumatorilor și să informeze imediat direcția sanitară veterinară județeană. Organizatorii, la rândul lor, trebuie să notifice inspectorii ANSVSA sau direcția sanitară veterinară județeană în orice situație deosebită apărută în timpul evenimentului, legată de suspiciuni privind alimente periculoase.
Pentru ca tu, consumatorul, să poți sesiza orice încălcare, ANSVSA stabilește o regulă foarte utilă: organizatorii sunt obligați să afișeze la intrarea în târg sau expoziție datele de contact ale Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor județene responsabile de controalele oficiale. Așadar, prima ta mișcare, când intri într-un târg, poate fi una simplă: caută acel afiș. Existența lui este în sine un semn de organizare corectă, iar absența lui spune multe.
Dacă observi produse expuse necorespunzător, lipsă de igienă, alimente fără etichete sau un vânzător care refuză să-ți arate proveniența mărfii, poți semnala situația direcției sanitare veterinare județene. Pentru aspectele legate de informarea incorectă a consumatorilor, ANSVSA recomandă să te adresezi și Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor (ANPC). Iar pentru chestiunile fiscale — de exemplu, lipsa bonului sau a casei de marcat — te poți adresa autorităților fiscale competente.
Concluzie : informat înseamnă protejat
Târgurile și piețele volante rămân un loc minunat pentru a descoperi produse locale și gusturi autentice. Nu trebuie să renunți la plăcerea lor — trebuie doar să le abordezi cu ochii deschiși. Reține câteva reflexe simple: întreabă de proveniență, citește eticheta, verifică dacă produsele la rece sunt chiar la rece, observă igiena vânzătorului și caută afișul cu datele de contact ale autorității. Aceste gesturi durează câteva secunde, dar pot face diferența între o masă plăcută și o problemă de sănătate.
Legislația — de la regulamentele europene 852/2004, 178/2002 și 1169/2011, până la legea românească 145/2014 și ordinele ANSVSA — este, în fond, de partea ta. Ea pune responsabilitatea siguranței alimentelor pe umerii celor care le produc și le vând. Tu, ca și consumator, ai dreptul să ceri respectarea acestor reguli. InfoCons te încurajează să-ți cunoști drepturile și să le folosești: un consumator informat este, întotdeauna, un consumator mai bine protejat.
Sursă: răspuns oficial transmis InfoCons de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA)
Material de informare realizat de InfoCons – Protecția Consumatorilor, www.infocons.ro.
