Ce faci atunci când copilul tău te învață despre ecologie? – InfoCons Protecția Mediului – Fii un Exemplu – Adriana Calcan
Îi învățăm să aibă grijă de lumea în care vor crește. Dar, uneori, cei mici sunt cei care ne amintesc nouă cum să avem grijă de ea.
Articol de opinie — Adriana Calcan
„Unde se aruncă asta?"
„De ce nu punem aici?"
„De ce trebuie să stingem lumina?"
„De ce nu reparăm?"
„De ce nu reciclăm?"
Sunt întrebări simple, venite de la copii. Întrebări care, de multe ori, ne surprind tocmai pentru că au răspunsuri pe care le știm, dar pe care nu întotdeauna le transformăm în comportament.
Copiii observă. Imită. Întreabă. Și, fără să își dea seama, ne educă și pe noi.
Poate că una dintre cele mai frumoase lecții despre protecția mediului începe chiar aici: învățăm continuu unii de la ceilalți.
Noi îi învățăm pe copii să iubească natura, să nu arunce, să economisească apa, să stingă lumina, să refolosească lucrurile și să colecteze separat. Le explicăm că planeta are resurse limitate și că fiecare gest contează.
Dar, în timp ce le spunem toate acestea, ei ne privesc.
Și ne imită.
Pentru un copil, primul manual despre responsabilitate este comportamentul adultului de lângă el.
Dacă îi spunem că este important să reciclăm, dar punem totul în același coș, copilul vede diferența. Dacă îi explicăm că trebuie să avem grijă de natură, dar abandonăm o sticlă în parc, mesajul devine contradictoriu. Dacă îi spunem că trebuie să consumăm responsabil, dar schimbăm lucrurile înainte ca ele să își încheie durata de utilizare, copilul învață mai ales din ceea ce facem.
Copiii nu învață doar din ceea ce le spunem. Învață din ceea ce văd.
Suntem modelul lor. Iar ei pot deveni modelul nostru.
Relația dintre copii și părinți nu este însă una într-o singură direcție. Noi îi învățăm. Dar și ei ne pot învăța. Generațiile tinere cresc într-o lume în care schimbările climatice, poluarea, reciclarea, biodiversitatea și consumul responsabil sunt subiecte tot mai prezente. Pentru mulți dintre copii, protecția mediului nu este o temă abstractă. Este parte din educația lor și din conversațiile pe care le au la școală, în familie și în comunitate.
Ei vin acasă cu informații noi, cu proiecte, cu întrebări și cu o curiozitate care ne obligă, uneori, să ne oprim și să ne uităm altfel la lucrurile pe care le facem în fiecare zi.
Și poate că acesta este unul dintre cele mai valoroase schimburi dintre generații.
Noi le oferim experiența. Ei ne oferă perspectiva.
Copilul care întreabă „de ce?" poate schimba un obicei
Un adult poate avea un obicei format de ani de zile. Un copil îl poate pune sub semnul întrebării în câteva secunde.
„De ce aruncăm asta aici?"
„De ce cumpărăm altul dacă îl putem repara?"
„De ce nu ducem aparatul vechi la colectare?"
„De ce lăsăm apa să curgă?"
Întrebările acestea pot părea mici. Dar ele sunt începutul unei schimbări. Pentru că sustenabilitatea nu înseamnă doar marile obiective ale companiilor sau strategiile naționale. Înseamnă și lucrurile pe care le facem automat în fiecare zi. Iar atunci când un copil ne întreabă de ce facem un anumit lucru, avem ocazia să ne întrebăm și noi dacă acel lucru mai este corect.Poate că uneori copilul nu ne cere un răspuns. Ne cere un exemplu.
Lecțiile despre mediu se învață cel mai bine împreună
Protecția mediului poate deveni o lecție extraordinară atunci când nu rămâne doar la nivel de teorie.
Un copil poate învăța despre reciclare sortând împreună cu părinții. Poate înțelege valoarea resurselor reparând un obiect. Poate descoperi economia circulară atunci când vede că o haină poate fi transmisă altcuiva, că o jucărie poate fi reparată sau că un aparat vechi poate fi predat pentru colectare. În acel moment, sustenabilitatea nu mai este un concept complicat. Devine un gest. Iar gesturile repetate devin obiceiuri. Obiceiurile devin comportamente. Iar comportamentele unei generații pot schimba, în timp, felul în care consumăm și folosim resursele.
Copiii ne învață să privim mai departe
Poate că diferența fundamentală dintre generații este perspectiva asupra timpului. Noi ne gândim adesea la ce este eficient acum. Copiii se gândesc, uneori, la ce va fi mâine.
„Dar ce se întâmplă cu asta după ce o aruncăm?"
Este o întrebare extraordinar de importantă. Pentru că ne obligă să privim dincolo de momentul în care un produs își încheie utilitatea pentru noi. O sticlă, un ambalaj, o haină, un telefon, o jucărie, un aparat electrocasnic — fiecare are un parcurs după ce noi nu îl mai folosim.
Copilul care pune această întrebare ne ajută să vedem ceea ce nu mai vedem de obicei: viața unui produs dincolo de momentul consumului.
Ce le lăsăm copiilor nu este doar ceea ce le spunem
Atunci când vorbim despre viitor, ne gândim adesea la ceea ce le vom lăsa copiilor.
O casă. O educație. O profesie. O societate.
Dar poate că trebuie să ne gândim și la mediul în care vor trăi. Aerul pe care îl vor respira. Apa pe care o vor bea. Orașele în care vor locui. Spațiile verzi în care se vor juca. Resursele pe care le vor avea la dispoziție. A proteja mediul înseamnă, în esență, să avem grijă de această moștenire. Dar există și o altă perspectivă.
Copiii nu sunt doar beneficiarii deciziilor noastre. Ei sunt și partenerii noștri în schimbare.
Putem învăța împreună. Putem pune întrebări împreună. Putem descoperi soluții împreună. Și putem transforma sustenabilitatea dintr-un discurs într-un comportament firesc.
Cea mai puternică lecție este exemplul
Poate că nu trebuie să găsim mereu cuvintele perfecte pentru a-i învăța pe copii despre protecția mediului. Uneori este suficient să ne vadă făcând. Să ne vadă reparând. Să ne vadă reutilizând. Să ne vadă colectând separat. Să ne vadă alegând responsabil. Să ne vadă oprindu-ne înainte de a cumpăra ceva de care nu avem cu adevărat nevoie. Să ne vadă respectând spațiul în care trăim. Pentru că educația ecologică nu începe întotdeauna într-o clasă. Uneori începe acasă, în bucătărie, în fața unui coș de colectare, într-un parc sau în momentul în care un copil ne întreabă simplu:
„De ce facem asta?"
Iar poate cea mai bună reacție nu este să îi oferim imediat un răspuns.
Ci să spunem:
„Hai să vedem împreună."
Pentru că învățarea despre mediu nu are o vârstă. Noi suntem modelul copiilor noștri. Dar, dacă îi ascultăm cu adevărat, și ei pot deveni modelul nostru. Iar între cele două generații se poate construi ceva mai important decât o lecție despre reciclare. Se poate construi un comportament responsabil care merge mai departe.
Autor: Adriana Calcan
Semnătura : Departamentul InfoCons Protecția Mediului – Fii un Exemplu
