Cadmiul din alimentele și produsele pentru copii : ce trebuie să știe fiecare părinte
Cadmiul este un metal greu, toxic, la care copiii pot fi expuși zilnic, adesea fără ca părinții să știe – prin alimente, produse și mediul înconjurător. Expunerea la cadmiu poate avea efecte grave asupra sănătății copiilor, de la afectarea învățării și a creșterii, până la deteriorarea rinichilor și a oaselor, cu consecințe pe tot parcursul vieții. Pe baza informațiilor publicate de Colaborativul pentru Sănătatea Mediului la Copii (Children’s Environmental Health Collaborative) al UNICEF, Asociația InfoCons îți prezintă pe larg ce este cadmiul, de ce sunt copiii deosebit de vulnerabili și cum îi putem proteja.
Ce este cadmiul și de unde provine
Cadmiul poluează hrana, produsele și mediile în care trăiesc copiii, ca urmare a activității umane. Este un produs secundar al mineritului de zinc și este apreciat pentru rezistența sa la coroziune, motiv pentru care este utilizat pe scară largă în topirea și rafinarea metalelor, precum și în fabricarea bateriilor nichel-cadmiu, a materialelor plastice, a pigmenților, a acoperirilor metalice, în galvanizare și în bijuteriile ieftine.
Apele reziduale provenite din industrie și din mine pot contamina râurile și lacurile folosite pentru apa potabilă și pentru irigații. În același timp, particulele aeriene provenite din emisiile industriale, din incineratoarele de deșeuri și din îngrășămintele care conțin cadmiu se depun pe terenurile agricole – uneori după ce parcurg mii de kilometri – contaminând solurile agricole și sursele de apă. Astfel, cadmiul ajunge în lanțul alimentar și, în cele din urmă, în corpul copiilor.
Alimentele, principala cale de expunere
O cale majoră de expunere a copiilor este, prin urmare, hrana, deoarece multe plante absorb cadmiul din solul și apa contaminate. Printre alimentele comune care pot conține cadmiu se numără cerealele (în special orezul), rădăcinoasele bogate în amidon, cacaua și legumele, precum și organele, cum ar fi rinichii și ficatul.
Cadmiul este cancerigen și toxic pentru rinichi, oase, sistemul cardiovascular și creierul aflat în dezvoltare. Corpul și comportamentele copiilor îi fac deosebit de vulnerabili: ei mănâncă și beau mai mult raportat la kilogramul de greutate corporală, iar sugarii și copiii mici pot înghiți accidental jucării mici, bijuterii sau baterii care conțin cadmiu. De asemenea, fumul de tutun conține cadmiu – fumătorii au de aproximativ două ori mai mult cadmiu în organism decât nefumătorii –, ceea ce face din fumatul pasiv o altă cale importantă de expunere pentru copii și pentru femeile însărcinate.
Potrivit unor cercetări efectuate în Statele Unite, copiii cu vârste între 6 luni și 5 ani sunt cei mai expuși riscului potențial din cauza cadmiului prezent în alimente comune, precum orezul, spanacul, ovăzul, orzul, cartofii și grâul. Tocmai această categorie de vârstă – a copiilor mici, aflați în plină creștere – necesită cea mai mare atenție și protecție.
De ce sunt copiii deosebit de vulnerabili
Un aspect esențial, subliniat de UNICEF, este persistența cadmiului în organism. Cadmiul este stocat în rinichi și în oase, cu un timp de înjumătățire biologică de până la 38 de ani – ceea ce înseamnă că organismul poate avea nevoie de aproape patru decenii pentru a elimina chiar și doar jumătate din cadmiul acumulat. Copiii sunt deosebit de vulnerabili din mai multe motive:
- Sănătate pe toată durata vieții: cadmiul se bioacumulează, iar copiii au în față o viață mai lungă în care pot resimți consecințele asupra sănătății.
- Aport mai mare: copiii, în special sugarii și copiii mici, au un consum de alimente mai mare raportat la greutatea corporală, ceea ce duce la un aport relativ de cadmiu de aproximativ două ori mai mare comparativ cu adulții.
- Mai expuși: copiii mici duc frecvent obiecte la gură, ceea ce crește riscul de a înghiți obiecte care conțin cadmiu, precum bijuteriile.
- Deficiențe nutriționale: deficitul de fier, frecvent la femeile însărcinate și la copiii mici, crește absorbția cadmiului și amplifică riscurile pentru sănătate.
Efectele asupra sănătății copiilor
Comunitățile din apropierea zonelor de minerit, topire, deșeuri electronice și a altor situri industriale se confruntă cu riscuri de sănătate cauzate de poluarea cu cadmiu. Un studiu din 2025 a constatat că 9% din terenurile agricole la nivel mondial depășesc standardele de siguranță privind cadmiul – o cifră care arată amploarea globală a problemei. Aceste expuneri pot provoca o multitudine de efecte asupra sănătății:
- Dezvoltarea creierului: este asociată cu un coeficient de inteligență (IQ) mai scăzut, cu probleme de comportament și cu afectarea învățării.
- Rinichii: expunerea pe termen lung deteriorează funcția renală și crește riscul de boală de rinichi.
- Oasele: slăbește oasele, crescând riscul de fragilitate și de fracturi.
- Plămânii: reduce funcția pulmonară și crește riscul de bronșită, emfizem și cancer pulmonar, în special în cazul plămânilor aflați în dezvoltare.
- Sistemul cardiovascular: crește riscul de boli de inimă și de alte probleme cardiovasculare asociate.
- Impactul asupra sarcinii: crește riscul de preeclampsie, de naștere prematură, de restricție a creșterii fetale și de greutate mică la naștere.
Aceste efecte arată că expunerea la cadmiu nu este o problemă abstractă, ci una cu consecințe concrete și, adesea, ireversibile asupra sănătății și dezvoltării copiilor și asupra evoluției sarcinilor.
Ce pot face autoritățile și societatea civilă
UNICEF formulează recomandări clare pentru protejarea copiilor de cadmiu, printr-un efort comun al guvernelor și al societății civile. Guvernele au un rol central prin trei direcții de acțiune. În primul rând, consolidarea cadrelor de reglementare și a aplicării legii: reglementări stricte privind emisiile industriale de cadmiu (inclusiv din minerit și producție) și eliminarea în siguranță a deșeurilor; limite protectoare pentru cadmiu în alimente, inclusiv în cele pentru bebeluși, cu testare și etichetare obligatorie și armonizare cu ghidurile internaționale; eliminarea cadmiului din materialele plastice, din jucării și din bijuteriile pentru copii; și limitarea conținutului de cadmiu din îngrășămintele fosfatice, pentru a reduce contaminarea solului.
În al doilea rând, monitorizarea și supravegherea cuprinzătoare: măsurarea regulată a nivelurilor de cadmiu în aer, apă, sol și alimente, mai ales lângă zonele industriale și agricole, extinderea supravegherii expunerii copiilor și prioritizarea biomonitorizării în rândul grupurilor vulnerabile (femei însărcinate, copii, comunități defavorizate), precum și folosirea datelor pentru a stabili zonele care necesită curățare urgentă. În al treilea rând, investiția în remediere: identificarea zonelor cu poluare ridicată și curățarea siturilor contaminate, reducerea emisiilor industriale prin cele mai bune tehnologii disponibile și promovarea îngrășămintelor și a metodelor de cultivare cu absorbție scăzută de cadmiu.
La rândul ei, societatea civilă – inclusiv organizațiile de protecție a consumatorilor precum Asociația InfoCons – contribuie prin lansarea de campanii de sănătate publică ce cresc gradul de conștientizare privind sursele de cadmiu, riscurile și strategiile de prevenire; prin consolidarea sistemelor de sănătate, instruind lucrătorii din sănătate, cadrele didactice și alți profesioniști care lucrează cu copiii; și prin sprijinirea autorităților locale, educând producătorii, fabricanții de plastic, bijutierii și fermierii și susținând liderii comunitari și consiliile școlare pentru a promova politici de reducere a cadmiului.
De ce contează pentru consumatori și părinți
Din perspectiva protecției consumatorilor, informațiile prezentate de UNICEF sunt un semnal de alarmă, dar și un îndemn la acțiune. Cadmiul nu este vizibil și nu poate fi simțit, dar poate ajunge în corpul copiilor prin alimente aparent obișnuite și prin produse de larg consum, precum jucăriile sau bijuteriile ieftine. Faptul că metalul se acumulează în organism ani de-a rândul face ca prevenția să fie cu atât mai importantă.
Pentru părinți, mesajele-cheie sunt clare: o alimentație diversificată reduce riscul unei expuneri concentrate dintr-o singură sursă; produsele destinate copiilor – jucării, bijuterii – ar trebui să provină din surse de încredere și să respecte normele de siguranță; iar expunerea la fumul de tutun trebuie evitată, deoarece reprezintă o cale importantă de expunere la cadmiu pentru copii și gravide. Totodată, o nutriție adecvată, care previne deficitul de fier, poate reduce absorbția cadmiului.
Un principiu simplu de reținut este că prevenția este cu atât mai importantă cu cât cadmiul rămâne în organism perioade foarte lungi. Reducerea expunerii chiar și cu pași mici – o alimentație variată, produse sigure pentru copii și un mediu fără fum de tutun – contribuie, în timp, la protejarea sănătății celor mici.
Asociația InfoCons consideră că informarea corectă, etichetarea transparentă a nivelurilor de cadmiu în alimente și eliminarea acestui metal din produsele pentru copii sunt esențiale pentru protejarea celor mai vulnerabili. Dreptul copiilor la un mediu sigur și la produse care nu le pun în pericol sănătatea este un drept fundamental.
Concluzie
Cadmiul este un pericol ascuns, dar real, pentru sănătatea copiilor. Provenit din activități industriale și agricole, el ajunge în hrană, în apă și în produsele de zi cu zi, iar copiii – prin modul în care mănâncă, se joacă și cresc – sunt cei mai expuși. Efectele sale, de la afectarea dezvoltării creierului până la deteriorarea rinichilor și a oaselor, pot dura toată viața, mai ales pentru că metalul se elimină foarte greu din organism.
Vestea bună este că protecția este posibilă, printr-un efort comun al guvernelor, al societății civile, al producătorilor și al părinților. Reglementări stricte, monitorizare, remediere, campanii de informare și alegeri responsabile pot reduce semnificativ expunerea copiilor. Asociația InfoCons își reafirmă angajamentul de a informa și de a sprijini părinții și comunitățile pentru un mediu mai sigur pentru copii. Fii informat! Ia atitudine!
Semnătura: Departamentul de Comunicare al Asociației InfoCons
Sursa: UNICEF – Children’s Environmental Health Collaborative
