Oare ce amprentă de carbon are peștele sau fructele de mare? Este mai dăunător mediului consumul de pește față de alte tipuri de carne? Vom analiza acest subiect în articolul de astăzi.
Studiile efectuate pe zeci de specii de pești arată că înlocuirea cărnii cu anumite tipuri de fructe de mare provenite din surse sustenabile ar putea ajuta oamenii să își reducă considerabil amprenta de carbon, fără a face compromisuri în ceea ce privește aportul nutrițional. Atât scoicile de crescătorie, precum midii, și stridii, dar și peștii mici (anșoa, macrou, hering) generează mai puține emisii de gaze cu efect de seră și au mult mai multe proteine decât carnea de vită sau de porc.
Amprenta de carbon variază în funcție de mulți factori care trebuiesc luați în considerare: tipul de pește, mediul din care a fost capturat (sălbatic sau din crescătorie) și de metodele folosite pentru creșterea acestuia. Pentru a vă face o imagine mai clară, valoarea indicată pentru creveții de crescătorie este de 15,07 kg CO2e/kg, în timp ce pentru creveții din mediul sălbatic este jumătate, 7,04 kg CO2e/kg. Totodată, se estimează că somonul de crescătorie generează doar 1,61 kg CO2e/kg, în timp ce valoarea pentru somonul sălbatic este de 3,37 kg CO2e/kg.
Citește și : Din luna ianuarie 2023, consumatorii vor putea returna ambalajele diferitelor produse
În cazul pescuitului de pește sălbatic, cel mai mare contribuitor la emisiile de gaze cu efect de seră este combustibilul utilizat de navele cu motor diesel. Consumul de combustibil variază în mod semnificativ în funcție de metoda de pescuit utilizată. Crustaceele, cum ar fi crabul, homarul sau creveții, necesită cantități foarte mari de combustibil pentru capturare și, astfel, vor avea o amprentă crescută de carbon.
După combustibil, a doua cea mai mare sursă responsabilă de emisii CO2 vine din utilizarea agenților frigorifici de către bărcile de pescuit, substanțe cu potențial de încălzire globală foarte ridicat.
Producția de furaje necesară hrănirii vietăților acvatice constă în principiu în produse agricole precum cereale și soia, iar cultivarea, recoltarea, prelucrarea și transportul acestor materiale emit o cantitate mare de emisii de carbon. Nu în ultimul rând, costurile de transport sunt semnificativ mai mici pentru produsele congelate decât pentru cele proaspete, întrucât o practică comună pentru produsele proaspete este transportul aerian.
Citește și : Restaurantele trebuie să afișeze ingredientele , declarația nutrițională și aditivii pentru preparate
Alte două probleme legate de sustenabilitate când vorbim de industria peștelui sunt legate de energia necesară congelării inițiale a produselor și menținerea temperaturilor sub zero grade până când acestea ajung să fie servite de consumator, dar și de perisabilitatea produselor proaspete. Deși produsele congelate generează mai multe emisii de gaze cu efect de seră de pe urma energiei necesare congelării, considerăm că sunt mai prietenoase cu mediul dacă luăm în calcul că peștele proaspăt are termen de valabilitate foarte mic, devenind rapid risipă alimentară.
Autor: Grama Teodora, Econos
