Aditivii din mâncarea ta nu ajung pe etichetă din întâmplare: regulile stricte ale UE pe care aproape niciun consumator nu le cunoaște
Cum decide Uniunea Europeană ce aditivi alimentari au voie să intre în farfuria ta – și de ce „lista comunitară” este, de fapt, cel mai puternic filtru dintre tine și o substanță nesigură
De fiecare dată când întorci un ambalaj și citești un șir lung de „E-uri”, te poți întreba cine a hotărât că tocmai acele substanțe au voie să stea lângă mâncarea ta. Răspunsul nu este nici hazardul, nici simpla dorință a producătorului. Există un mecanism juridic riguros, construit la nivelul întregii Uniuni Europene, care stabilește, substanță cu substanță, ce aditiv este permis, în ce aliment, în ce cantitate și în ce condiții. Acest mecanism poartă un nume tehnic, dar cu un efect cât se poate de concret pentru sănătatea ta: listele comunitare de aditivi alimentari autorizați.
Ele sunt reglementate de Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind aditivii alimentari, iar capitolul dedicat listelor comunitare reprezintă inima întregului sistem. InfoCons îți explică, pe înțelesul tuturor, cum funcționează aceste liste, ce condiții trebuie să îndeplinească un aditiv ca să fie acceptat și de ce regula de bază a întregului edificiu este, în fond, una extrem de simplă: ce nu se află pe listă nu are ce căuta în alimentul tău.
Ce sunt, de fapt, „listele comunitare” și de ce contează pentru tine – InfoCons Protecția Consumatorilor
Sistemul european se sprijină pe două liste oficiale, anexate regulamentului. Prima listă cuprinde aditivii autorizați pentru a fi utilizați în produsele alimentare destinate direct consumatorului, împreună cu condițiile de utilizare. A doua listă cuprinde aditivii autorizați pentru a fi folosiți în alți aditivi alimentari, în enzime alimentare, în arome alimentare și în nutrienți – cu alte cuvinte, „aditivii din ingredientele” cu care, ulterior, se fabrică alimentele.
Logica este una deopotrivă fermă și protectoare pentru consumator. Numai un aditiv care figurează pe lista comunitară corespunzătoare poate fi introdus pe piață ca atare și poate fi folosit în alimente, și numai în condițiile prevăzute expres pe acea listă. Practic, o substanță care nu apare acolo este, prin definiție, interzisă. Nu există „zonă gri”: ori este pe listă, cu reguli clare, ori nu are ce căuta în lanțul alimentar.
Un detaliu esențial, adesea trecut cu vederea, este modul în care sunt organizate aceste liste. Aditivii destinați produselor alimentare nu sunt înșirați aleatoriu, ci grupați pe categorii de produse alimentare la care pot fi adăugați. Aceasta înseamnă că un aditiv poate fi permis într-o categorie de alimente și complet interzis în alta. Faptul că o substanță este autorizată „în general” nu spune nimic: ceea ce contează este dacă este permisă exact în acel produs pe care îl ții în mână.
Regula de aur: ce nu este pe listă, este interzis – InfoCons Protecția Consumatorilor
Cea mai importantă prevedere pentru consumator se poate rezuma într-o singură frază: nimeni nu poate introduce pe piață un aditiv alimentar sau un produs alimentar care conține un astfel de aditiv dacă utilizarea aditivului nu este conformă cu regulamentul. Cu alte cuvinte, povara dovezii cade pe producător. Nu consumatorul trebuie să demonstreze că o substanță este periculoasă, ci industria trebuie să demonstreze, înainte de orice, că o substanță este sigură și că merită inclusă pe listă.
Această inversare a sarcinii probei este un principiu de protecție fundamental. Multe persoane cred că o substanță rămâne permisă până în clipa în care se dovedește dăunătoare. În Uniunea Europeană, lucrurile stau exact invers în privința aditivilor: nimic nu este permis până când nu este evaluat, aprobat și înscris explicit pe listă. Aceasta este granița invizibilă, dar reală, care stă între tine și un ingredient nesigur.
Cele trei condiții fără de care niciun aditiv nu intră pe listă – InfoCons Protecția Consumatorilor
Includerea unui aditiv pe lista comunitară nu este o formalitate. Un aditiv poate fi acceptat numai dacă îndeplinește, cumulativ, trei condiții de bază:
- Siguranța: la nivelul de utilizare propus, aditivul nu pune probleme de sănătate pentru consumator, în măsura în care acest lucru poate fi stabilit pe baza dovezilor științifice disponibile.
- Necesitatea tehnologică: există o nevoie reală, justificată, care nu poate fi acoperită prin alte mijloace rezonabile din punct de vedere economic și tehnologic. Cu alte cuvinte, aditivul trebuie să fie cu adevărat util, nu doar comod pentru producător.
- Neinducerea în eroare: utilizarea aditivului nu trebuie să îl inducă în eroare pe consumator. Un aditiv nu poate fi folosit, de pildă, pentru a masca prospețimea pierdută a unui aliment sau pentru a crea iluzia unei calități pe care produsul nu o are.
Dincolo de aceste condiții, regulamentul cere ca aditivul să aducă avantaje și beneficii reale consumatorului. Printre acestea se numără păstrarea calității nutriționale a alimentului, asigurarea ingredientelor necesare pentru produse destinate unor grupuri cu nevoi speciale, sporirea capacității de păstrare și a stabilității alimentului ori îmbunătățirea proprietăților sale organoleptice, cu condiția de a nu schimba natura și calitatea alimentului într-un mod care l-ar înșela pe cumpărător. Un aditiv este, deci, acceptat doar atunci când utilitatea lui pentru consumator este demonstrabilă, nu presupusă.
Reguli suplimentare pentru două categorii sensibile: îndulcitorii și coloranții – InfoCons Protecția Consumatorilor
Îndulcitorii – permiși doar cu un scop clar – InfoCons Protecția Consumatorilor
Pentru că vorbim despre substanțe care ajung în produse de larg consum, de la băuturi la dulciuri, regulamentul impune condiții suplimentare. Un aditiv poate fi inclus în categoria îndulcitorilor numai dacă servește unuia sau mai multor scopuri precise: înlocuirea zaharurilor pentru a obține alimente cu valoare energetică redusă, alimente care nu favorizează apariția cariilor dentare sau alimente fără adaos de zaharuri; înlocuirea zaharurilor în situațiile în care acest lucru permite prelungirea duratei de păstrare a alimentului; ori producerea de alimente destinate unei alimentații speciale.
Cu alte cuvinte, un îndulcitor nu poate fi adăugat „doar pentru gust”, fără o rațiune tehnologică recunoscută. Existența acestor scopuri bine definite este motivul pentru care produsele „fără zahăr” sau „cu valoare energetică redusă” au putut apărea pe rafturi într-un cadru controlat.
Coloranții – culoarea nu poate fi o minciună – InfoCons Protecția Consumatorilor
La fel de strict este tratat și capitolul culorii. Un aditiv poate fi inclus în categoria coloranților numai dacă, pe lângă condițiile generale, contribuie la cel puțin unul dintre următoarele obiective: restabilirea aspectului inițial al unui aliment a cărui culoare a fost afectată de prelucrare, depozitare, ambalare sau distribuție; sporirea atractivității vizuale a alimentului; ori conferirea culorii unor alimente care, altfel, ar fi incolore.
Aici se vede din nou grija față de consumator: culoarea adăugată are voie să corecteze sau să înfrumusețeze, dar nu are voie să transforme un produs slab într-unul aparent valoros. Coloranții nu pot deveni un instrument de manipulare a percepției.
Categoriile funcționale: de ce un aditiv poate avea mai multe roluri – InfoCons Protecția Consumatorilor
Fiecare aditiv este încadrat într-o categorie funcțională, în funcție de rolul tehnologic principal pe care îl joacă – colorant, conservant, antioxidant, îndulcitor, emulsifiant, stabilizator, agent de îngroșare și așa mai departe. Această clasificare ajută atât autoritățile, cât și consumatorii să înțeleagă rapid pentru ce este folosită o substanță.
Important de reținut: încadrarea unui aditiv într-o anumită categorie funcțională nu îi interzice să fie folosit și în alte scopuri. O substanță clasificată drept conservant poate avea, de exemplu, și un efect antioxidant. Categoria indică funcția principală, dar nu epuizează utilitatea aditivului. De aceea, pe etichetă, același „E” poate apărea în contexte diferite, în funcție de rolul pe care îl îndeplinește în acel produs anume.
Ce scrie, de fapt, în listă despre fiecare aditiv – InfoCons Protecția Consumatorilor
Listele comunitare nu sunt simple înșiruiri de denumiri. Pentru fiecare aditiv inclus, mențiunea oficială cuprinde un set complet de informații, esențiale pentru transparență:
- denumirea aditivului și numărul său E – „carte de identitate” a substanței;
- produsele alimentare la care aditivul poate fi adăugat – deci în ce categorii este permis;
- condițiile în care poate fi utilizat – inclusiv eventualele cantități maxime;
- dacă există, restricțiile privind vânzarea directă a aditivului către consumatorul final.
Această structură transformă listele într-un instrument verificabil. Orice operator economic și, în principiu, orice consumator interesat poate afla dacă o anumită substanță este permisă într-un anumit produs și în ce condiții. Transparența nu este un beneficiu colateral, ci un obiectiv asumat al întregului sistem.
„Quantum satis” și principiul celui mai scăzut nivel necesar – InfoCons Protecția Consumatorilor
Una dintre cele mai protectoare reguli ale regulamentului privește cantitatea. Atunci când se stabilesc condițiile de utilizare, nivelul de folosire a unui aditiv trebuie fixat la cel mai scăzut nivel necesar pentru obținerea efectului dorit. Industria nu are voie să folosească „mai mult, ca să fie sigur”, ci exact atât cât este nevoie.
La stabilirea acestor niveluri se ține seama de doza zilnică acceptabilă stabilită pentru aditiv și de aportul zilnic probabil al substanței din toate sursele alimentare. Iar atunci când un aditiv este folosit în produse destinate unor grupuri speciale de consumatori, se ia în calcul și aportul zilnic posibil pentru persoanele din acele grupuri. Este o abordare care privește dieta în ansamblul ei, nu un singur produs izolat – pentru că tu, consumatorul, nu mănânci un singur aliment pe zi.
Quantum satis – expresia latină care apare frecvent în legislația aditivilor – înseamnă că, în anumite cazuri, nu se fixează un nivel maxim numeric. Aceasta nu este o portiță, ci tot o restricție: aditivul trebuie folosit în conformitate cu bunele practici de fabricație, într-o cantitate care nu depășește ceea ce este necesar pentru a obține efectul urmărit și care nu induce consumatorul în eroare. Cu alte cuvinte, „cât trebuie, nu cât se poate”.
Când un aditiv „vechi” devine, brusc, unul „nou” – InfoCons Protecția Consumatorilor
Un aspect surprinzător, dar cu implicații serioase pentru siguranța alimentară, privește modificările de fabricație. Atunci când un aditiv deja inclus pe lista comunitară este produs prin metode semnificativ diferite sau din materii prime semnificativ diferite față de cele evaluate inițial, ori atunci când i se modifică dimensiunea particulelor – de exemplu prin recurgerea la nanotehnologie – acel aditiv este considerat, din punct de vedere juridic, un aditiv diferit.
Consecința este directă: înainte de a fi introdus pe piață, el necesită o nouă mențiune în listele comunitare sau o modificare a specificațiilor. Practic, „eticheta veche” nu mai acoperă automat „produsul nou”. Această prevedere este una dintre cele mai moderne din regulament, pentru că anticipează tehnologiile emergente și se asigură că nimic nu intră în alimente pe ușa din spate, sub umbrela unei aprobări vechi care nu mai corespunde realității.
Aditivii și organismele modificate genetic – InfoCons Protecția Consumatorilor
Sistemul european nu tratează izolat problema aditivilor. Atunci când un aditiv intră sub incidența legislației privind produsele modificate genetic, el poate fi inclus pe listele comunitare numai dacă a fost autorizat în prealabil conform reglementărilor specifice acelui domeniu. Cele două sisteme de protecție se completează, astfel încât o substanță să nu poată ocoli un control trecând prin celălalt.
În același timp, regulamentul prevede și o regulă de bun-simț: dacă un aditiv aflat deja pe listă ajunge să fie produs dintr-o sursă nouă, care intră sub incidența legislației privind organismele modificate genetic, nu este nevoie de o nouă autorizare ca aditiv, atât timp cât noua sursă este autorizată corespunzător, iar aditivul respectă specificațiile stabilite. Echilibrul dintre siguranță și funcționarea pieței este atent calibrat.
Specificațiile: cartea de identitate detaliată a fiecărui aditiv – InfoCons Protecția Consumatorilor
În fine, atunci când un aditiv este inclus pentru prima dată pe listele comunitare, i se adoptă și un set de specificații tehnice. Acestea privesc, în special, originea substanței, criteriile de puritate pe care trebuie să le respecte și orice alte informații necesare – inclusiv, acolo unde este cazul, dimensiunea particulelor, cu atenție specială pentru situațiile în care se folosesc nanotehnologii.
Specificațiile sunt, în esență, garanția că „E-ul” pe care îl vezi pe etichetă corespunde unei substanțe cu o compoziție bine definită și controlabilă. Nu este suficient ca un aditiv să poarte un nume și un număr: el trebuie să fie pur, să provină dintr-o sursă cunoscută și să respecte criterii măsurabile. Abia atunci ajunge, legal, în produsul tău.
Ce înseamnă toate acestea pentru tine, consumatorul – InfoCons Protecția Consumatorilor
La prima vedere, listele comunitare de aditivi alimentari par un subiect tehnic, rezervat juriștilor și specialiștilor în siguranța alimentelor. În realitate, ele alcătuiesc unul dintre cele mai puternice scuturi de protecție de care beneficiezi în calitate de consumator european, chiar dacă nu îl vezi niciodată direct.
Fiecare „E” permis a trecut printr-un filtru sever: a trebuit să fie sigur la nivelul de utilizare propus, justificat tehnologic, incapabil să te inducă în eroare, folosit în cantitatea minimă necesară și descris prin specificații clare. Tot ce nu trece acest filtru rămâne, pur și simplu, în afara farfuriei tale. Iar atunci când tehnologia se schimbă, regulile cer reevaluarea, nu indulgența.
InfoCons recomandă fiecărui consumator să privească eticheta nu cu teamă, ci cu atenție informată. „E-urile” nu sunt, în sine, nici bune, nici rele – sunt substanțe evaluate și încadrate într-un sistem care pune sănătatea și interesul consumatorului pe primul loc. A înțelege cum funcționează acest sistem înseamnă a deveni un cumpărător mai puternic, mai greu de păcălit și mai conștient de drepturile sale. Pentru că un consumator informat este, întotdeauna, un consumator mai bine protejat.
Aceasta este misiunea pe care InfoCons o urmărește zi de zi: să transforme reguli complexe în informație utilă, accesibilă și aplicabilă, astfel încât fiecare alegere de la raft să fie o alegere în cunoștință de cauză.
Aplicația InfoCons – aliatul tău din buzunar pentru a descifra aditivii – InfoCons Protecția Consumatorilor
Tot ceea ce ai citit până acum despre listele comunitare, condițiile de includere și categoriile funcționale capătă sens deplin atunci când îl poți aplica direct, în magazin, în fața raftului. Exact aici intervine aplicația InfoCons – unica aplicație de protecția consumatorilor care îți pune la dispoziție, gratuit și instant, informația de care ai nevoie pentru a face o alegere în cunoștință de cauză.
Cu aplicația InfoCons, nu mai trebuie să descifrezi singur șirul de „E-uri” de pe ambalaj. Este suficient să scanezi codul de bare al produsului agroalimentar, iar aplicația identifică aditivii alimentari prezenți în acel produs și îți oferă informații despre ei. Practic, transformi telefonul într-un instrument de protecție a consumatorului, care traduce limbajul tehnic al etichetei într-o informație clară și utilă în câteva secunde.
Iată ce poți face, simplu, cu aplicația InfoCons:
- scanezi codul de bare al unui produs agroalimentar direct din magazin, înainte de a-l pune în coș;
- identifici rapid aditivii alimentari conținuți de produs și categoria funcțională din care fac parte – colorant, conservant, antioxidant, îndulcitor și altele;
- înțelegi mai bine ce se află, de fapt, în spatele fiecărui număr E afișat pe etichetă;
- compari produse similare și alegi varianta care se potrivește cel mai bine nevoilor și așteptărilor tale;
- ai acces la informație de protecția consumatorilor oriunde te-ai afla, direct de pe telefon.
Aplicația InfoCons este expresia practică a misiunii organizației: aceea de a pune puterea informației în mâinile consumatorului. Dacă regulamentul european stabilește regulile după care aditivii ajung în alimente, aplicația InfoCons îți arată, concret, ce conține produsul din fața ta și te ajută să decizi în deplină cunoștință de cauză.
Descarcă aplicația InfoCons, scanează și alege informat. Este modul cel mai simplu prin care un consumator obișnuit devine un consumator puternic, mai greu de păcălit și mai bine protejat. Pentru mai multe informații, accesează www.infocons.ro sau ne poți contacta la 021 9615 și *9615.
InfoCons – alături de consumatori, în fiecare zi.
Semnătura : Departamentul InfoCons de Studii și Teste Comparative
