Înot de anduranță : Razelm, când natura stabilește regulile – Apa înseamnă viață ! InfoCons te informează

Înot de anduranță : Razelm, când natura stabilește regulile – Apa înseamnă viață ! InfoCons te informează

Înot de anduranță : Razelm, când natura stabilește regulile – Apa înseamnă viață ! InfoCons te informează.

32 de kilometri până la Gura Portiței și lecția respectului pentru apă

Mihai Badea

Dacă m-ar întreba cineva care este cel mai important lucru pe care l-am învățat înotând în ape deschise, n-aș răspunde cu o cifră. N-aș spune 14, 22 sau 32 de kilometri. Aș spune ceva mult mai simplu: am învățat că apa trebuie respectată. Nu doar atunci când este agitată, nu doar când îți este teamă, ci de fiecare dată când intri în ea.

La Razelm am înțeles această lecție într-un fel pe care nu l-am uitat. Aveam deja în spate experiențele de la Beliș, Vidraru și Bicaz. Fiecare lac îmi arătase altceva despre mine și despre oamenii alături de care înotam. Începusem să capăt încredere. Dar încrederea este un lucru bun numai câtă vreme nu se transformă în impresia că le știi pe toate.

Razelmul nu este un lac pe care să-l privești cu ușurință. Este o întindere mare, sălbatică, despre care auzisem că poate fi periculoasă. Dincolo de orice poveste spusă despre el, pentru mine conta un adevăr foarte concret: urma să înot 32 de kilometri într-o apă care nu avea nicio obligație să se comporte așa cum îmi doream eu.

În bazin te obișnuiești cu lucruri previzibile. Știi unde se termină culoarul, câți metri ai parcurs și unde este următorul perete. Poți controla multe detalii. Într-un lac, lumea este alta. Apa se mișcă, perspectiva se schimbă, distanțele par uneori mai mari decât sunt. Iar ceea ce ai planificat pe uscat trebuie să poată fi adaptat la ceea ce găsești acolo.

Nu vreau să transform povestea aceasta într-o descriere eroică. Nu am plecat la Razelm ca să demonstrez că sunt mai puternic decât natura. Și nici nu cred că un om poate câștiga o asemenea confruntare. Am plecat pentru o provocare sportivă, desigur, dar și pentru că voiam să descopăr ce mă poate învăța încă o experiență în ape deschise.

Când ai în față 32 de kilometri, tentația este să te gândești numai la final. Să calculezi cât mai ai, să te întrebi dacă ritmul este bun, să încerci să grăbești lucrurile. Am învățat însă că distanțele lungi nu se parcurg bine atunci când te cerți permanent cu timpul. Trebuie să fii prezent acolo unde ești. Să te ocupi de următoarea respirație, de următoarea mișcare, de următoarea decizie.

Razelmul îți atrage atenția. Nu pentru că ar avea ceva personal cu tine, ci tocmai pentru că nu are. Valurile nu știu cine ești. Apa nu este impresionată de ce ai realizat înainte. Faptul că ai terminat o cursă pe alt lac nu îți oferă niciun drept special aici. În ziua aceea trebuie să fii pregătit pentru ziua aceea.

Mă gândesc adesea cât de mult seamănă lucrurile acestea cu viața. Sunt momente în care, după câteva reușite, începem să credem că putem controla totul. Ne facem planuri, ne stabilim obiective și ne așteptăm ca lucrurile să se întâmple exact cum le-am gândit. Când apare ceva neprevăzut, primul impuls este să ne împotrivim.

Dar unele lucruri nu pot fi negociate. Nu poți convinge vântul să se oprească pentru că ești obosit. Nu poți cere apei să se liniștească fiindcă mai ai mult de înotat. Poți doar să înțelegi ce se întâmplă, să-ți păstrezi luciditatea și să alegi responsabil ce faci mai departe.

Pentru mine, respectul față de apă nu înseamnă să o privesc cu teamă la fiecare pas. Înseamnă să nu o subestimez. Să nu confund curajul cu încăpățânarea și să nu iau drept slăbiciune nevoia de prudență. În sportul de anduranță, hotărârea este importantă. Dar fără judecată limpede, hotărârea poate deveni un pericol.

Am simțit, pe măsură ce înaintam, că frumusețea locului și dificultatea provocării nu se exclud. Dimpotrivă. Razelmul avea o forță care te obliga să-l privești cu atenție. Era o întindere de apă pe care nu o puteai reduce la numărul de kilometri de pe traseu. Și poate tocmai de aceea experiența a rămas atât de vie în amintirea mea.

Înotul lung te pune față în față și cu propriile gânduri. Sunt multe ore în care nu ai cum să fugi de ele. Te întrebi de ce faci ceea ce faci. Îți amintești oameni, întâmplări, alegeri. Uneori te gândești la lucruri mărunte, alteori la întrebări pentru care nu ai găsit încă răspunsuri. Nu este nevoie să dramatizez aceste momente. Ele fac parte din ceea ce trăiești atunci când petreci atât de mult timp în apă.

Mi-am dat seama că nu orice obstacol trebuie înfruntat cu mai multă forță. Uneori ai nevoie de răbdare. Alteori, de un ritm mai bun. Alteori, de încredere în oamenii care te însoțesc și care pot vedea lucruri pe care tu, din apă, nu le vezi. Anduranța nu este doar o chestiune de mușchi. Este și felul în care îți păstrezi mintea limpede atunci când efortul începe să se adune.

La capătul celor 32 de kilometri am ajuns la Gura Portiței. În carte am povestit despre apusul de atunci, iar imaginea lui a rămas cu mine. Lumina caldă peste apă, după atâtea ore de înot, a avut pentru mine o frumusețe aparte. Nu pentru că natura ar fi vrut să mă răsplătească, ci pentru că, în sfârșit, aveam răgazul să o privesc altfel.

Sunt imagini pe care le fotografiezi și imagini care rămân în tine. Apusul de la Gura Portiței face parte, pentru mine, din a doua categorie. Când mă gândesc la Razelm, nu îmi apare mai întâi în minte cifra 32. Îmi apare lumina aceea și sentimentul de recunoștință că am putut trăi experiența.

Cred că aici se află una dintre schimbările importante pe care înotul le-a adus în viața mea. La început eram preocupat să aflu cât pot. Cu timpul, am început să fiu la fel de preocupat de ceea ce înțeleg din fiecare încercare. Nu am renunțat la obiective și nici la dorința de a progresa. Dar am început să văd mai clar că un rezultat, oricât de important, nu spune întreaga poveste.

În spatele lui sunt pregătirea, oamenii, deciziile bune și cele mai puțin bune, răbdarea, îndoiala, momentele de liniște. Sunt lucruri care nu apar într-un clasament și pe care nimeni nu le poate măsura exact. Tocmai ele te schimbă, de multe ori, cel mai mult.

De aceea nu spun că am învins Razelmul. Am traversat o parte din el, am parcurs o distanță importantă pentru mine și am plecat de acolo cu încă o lecție. Lacul a rămas același. Eu am fost cel care s-a întors puțin schimbat.

Și mă bucur că am înțeles asta înainte ca distanțele să devină și mai mari. Pentru că urmau alte încercări, alte ore în apă și alte situații în care entuziasmul singur nu avea să fie suficient. Aveam nevoie de respect, de răbdare și de capacitatea de a asculta ceea ce îmi spuneau propriul corp și mediul în care mă aflam.

Dacă ar fi să păstrez o singură învățătură din cei 32 de kilometri de la Razelm, aceasta ar fi: nu trebuie să te crezi mai mare decât provocarea ca să ai curajul să o încerci. Dimpotrivă. Uneori, tocmai conștiința propriilor limite te ajută să mergi mai departe.

La Gura Portiței, privind apusul, n-am simțit nevoia să declar că am cucerit ceva. M-am bucurat că am ajuns, că am avut șansa să văd locul acela și că apa îmi mai oferise o poveste de dus cu mine.

Mulțumesc, apă!

Distribuie

InfoCons (www.infocons.ro) – Asociație Națională de Protecția Consumatorilor, unica organizație din România cu drepturi depline în Consumers International, este o asociație de consumatori neguvernamentală, apolitică, reprezentativă, de drept privat, fără scop lucrativ, cu patrimoniu distinct și indivizibil, independentă, întemeiată pe principii democratice, ce apără drepturile consumatorilor – membră fondatoare a Federației Asociațiilor de Consumatori.

Fii informat! Ia atitudine! Cunoaște-ți drepturile și exercită-le apelând 021 9615!* din orice rețea fixă sau mobilă sau *9615** din orice rețea mobilă!

**Număr de telefon apelabil din orice rețea fixă sau mobilă cu tarif normal în rețeaua Telekom
***Număr de telefon apelabil din orice rețea mobilă cu tarif normal

Te-ar putea interesa și