InfoCons logo
Contul Meu

difosfat de sodiu

Aditivi alimentari din categoria emulgatorilor şi substanţelor tampon. Sunt săruri de sodiu, potasiu, calciu sau magneziu ale acidului fosforic. Se prezintă sub formele: E 450(i) – Difosfat disodic, E 450(ii) – Difosfat trisodic, E 450(iii) – Difosfat tetrasodic, E 450(iv)- Difosfat dipotasic, E 450(v) – Difosfat tetrapotasic, E 450(vi) – Difosfat dicalcic, E 450(vii) – Difosfat biacid de calciu şi E 450(viii) – Difosfat dimagnezic. Se utilizează în produse alimentare sub formă de praf, snacksuri, cereale pentru micul dejun, băuturi din ciocolată şi malţ pe bază de lapte, supe, ciorbe, băuturi alcoolice. Fosforul este un element important în cadrul metabolismului general, iar cantităţile mari pot produce tulburări.
Cantitate max zilnica permisa/corp: 70 mg/kg corp
Descriere cantitate max zilnica permisa: Doza zilnică admisă pentru consumul uman cumulat de fosfor este de până la 70 mg/kg corp.
Doza de încorporare în alimente: 5-10g/kg
Descriere doza de încorporare în alimente: Se utilizează în cantităţi de până la 10g/kg în produse alimentare sub formă de praf şi în cantităţi de până la 5 g/kg în snacksuri, cereale pentru micul dejun, băuturi din ciocolată şi malţ pe bază de lapte, supe, ciorbe, băuturi alcoolice.
Efecte secundare: Nespecificat
Contraindicatii:DA
Descriere contraindicatii: Dozele mari pot produce tulburari metabolice.
Utilizabil pentru copii: NU
Descriere utilizare copii: Nu sunt permisi in alimentele destinate sugarilor si copiilor mici.

";
InfoCons logo
Contul Meu

Inteligența artificială în sectorul financiar : cum poate evolua inovația fără a compromite protecția consumatorilor ?

Inteligența artificială în sectorul financiar cum poate evolua inovația fără a compromite protecția consumatorilor
Inteligența artificială în sectorul financiar : cum poate evolua inovația fără a compromite protecția consumatorilor ?

Inteligența artificială nu mai reprezintă doar o tehnologie emergentă pentru sectorul financiar, ci a devenit parte din activitatea curentă a multor instituții și companii. Sistemele bazate pe inteligență artificială sunt utilizate pentru evaluarea bonității, detectarea fraudelor, acordarea de consultanță financiară și furnizarea serviciilor de asistență pentru clienți.

Pe măsură ce aceste tehnologii evoluează și sunt adoptate pe scară mai largă, autoritățile trebuie să găsească modalități prin care să supravegheze utilizarea lor fără să încetinească în mod nejustificat inovația. În același timp, instituțiile financiare trebuie să demonstreze că sistemele folosite sunt sigure, responsabile și capabile să producă rezultate adecvate pentru consumatori și piețe.

Potrivit unei analize publicate pe platforma OECD.AI, provocarea principală nu este neapărat elaborarea unor reglementări complet noi, dedicate fiecărei forme de inteligență artificială, ci îmbunătățirea modului în care normele existente sunt interpretate, aplicate și verificate în practică.

Cum este folosită inteligența artificială în domeniul financiar?

Aplicațiile inteligenței artificiale pot influența numeroase activități din sectorul financiar. Printre acestea se numără:

  • evaluarea solicitărilor de credit;
  • identificarea tranzacțiilor suspecte;
  • prevenirea și detectarea fraudelor;
  • furnizarea de recomandări financiare;
  • automatizarea serviciilor de asistență pentru clienți;
  • analizarea unor volume mari de informații și tranzacții;
  • monitorizarea riscurilor;
  • sprijinirea deciziilor operaționale.

Aceste sisteme pot permite procesarea rapidă a datelor și pot automatiza activități care anterior necesitau mai mult timp și mai multe resurse umane. Totuși, viteza și complexitatea lor pot face mai dificilă identificarea modului în care au fost obținute anumite rezultate.

În cazul serviciilor financiare, această dificultate este importantă deoarece deciziile pot afecta direct accesul consumatorilor la produse și servicii, costurile suportate de aceștia și modul în care sunt administrate riscurile.

Reglementări neutre din punct de vedere tehnologic

Reglementarea financiară din economiile OECD se bazează, în general, pe principiul neutralității tehnologice. Aceasta înseamnă că obligațiile existente se aplică indiferent de tehnologia utilizată pentru furnizarea unui serviciu sau produs financiar.

O instituție nu este scutită de cerințele privind guvernanța, gestionarea riscurilor sau protecția consumatorilor doar pentru că a ales să utilizeze inteligența artificială.

Supravegherea financiară reprezintă mecanismul prin care regulile sunt puse în practică. Autoritățile urmăresc dacă entitățile supravegheate respectă normele și dacă activitatea lor contribuie la menținerea unor piețe financiare stabile și reziliente.

Aplicarea acestor principii în cazul inteligenței artificiale este însă complicată de caracteristicile tehnologiei. Modelele avansate pot fi complexe și opace, iar unele sisteme pot lua decizii sau executa acțiuni cu un grad ridicat de autonomie.

De ce este dificilă supravegherea sistemelor de inteligență artificială?

Instituțiile financiare și autoritățile de supraveghere se confruntă cu o serie de provocări comune. Printre acestea se află gestionarea riscurilor asociate modelelor, validarea sistemelor, testarea rezultatelor și nivelul limitat de explicabilitate al unor modele avansate.

Un sistem poate analiza volume foarte mari de date și poate produce rezultate într-un timp extrem de scurt. Aceste caracteristici sunt utile din perspectiva eficienței, dar pot îngreuna supravegherea umană.

Principalele dificultăți identificate includ:

  • testarea rezultatelor produse de sisteme complexe;
  • validarea modelelor înainte și după implementare;
  • evaluarea robusteții și fiabilității sistemelor;
  • verificarea corectitudinii rezultatelor;
  • stabilirea unor praguri adecvate privind echitatea;
  • explicarea modului în care a fost obținută o anumită decizie;
  • administrarea și protejarea datelor utilizate;
  • monitorizarea continuă a comportamentului sistemului;
  • stabilirea rolului concret al intervenției umane.

O altă problemă este reprezentată de cantitatea limitată de informații privind adoptarea inteligenței artificiale de către firmele de servicii financiare. În lipsa unor date suficiente, autoritățile pot întâmpina dificultăți în evaluarea modului în care tehnologia este utilizată și în monitorizarea vulnerabilităților asociate.

Ce înseamnă, în practică, „omul în buclă”?

Conceptul de „human in the loop” sau „omul în buclă” este frecvent utilizat atunci când se discută despre controlul sistemelor automatizate. Acesta presupune existența unei forme de intervenție sau supraveghere umană asupra proceselor și deciziilor realizate cu ajutorul inteligenței artificiale.

În practică, însă, instituțiile și autoritățile pot avea dificultăți în stabilirea modului concret în care acest principiu trebuie aplicat.

Simpla prezență formală a unei persoane într-un proces nu garantează automat un control eficient. Persoana respectivă trebuie să înțeleagă modul de funcționare a sistemului, să aibă acces la informațiile relevante și să poată interveni atunci când identifică un rezultat incorect sau un risc.

Problema devine și mai complexă în cazul sistemelor autonome sau al celor care pot parcurge mai multe trasee de execuție. În asemenea situații, verificarea umană a tuturor acțiunilor posibile poate fi dificilă sau chiar insuficientă.

Este nevoie de reguli noi sau de o supraveghere mai bună?

Analiza OECD.AI arată că supravegherea inteligenței artificiale în sectorul financiar ar putea depinde mai mult de îmbunătățirea practicilor de supraveghere decât de introducerea imediată a unor norme complet noi.

Cerințele existente continuă să se aplice, iar entitățile supravegheate trebuie să își adapteze sistemele de gestionare a riscurilor la particularitățile inteligenței artificiale.

În anumite jurisdicții, autoritățile și companiile ar putea beneficia de orientări și clarificări suplimentare privind aplicarea normelor existente în cazul modelelor avansate.

Aceste clarificări pot viza:

  • validarea modelelor;
  • testarea sistemelor;
  • monitorizarea după implementare;
  • guvernanța internă;
  • gestionarea riscurilor;
  • responsabilitatea pentru rezultatele produse;
  • documentele și dovezile necesare pentru demonstrarea conformității.

În locul unor reguli rigide și excesiv de detaliate, care riscă să devină rapid depășite sau să limiteze adoptarea tehnologiei, pot fi utile orientări interpretative și explicații practice. Acestea pot ajuta instituțiile să înțeleagă cum trebuie aplicate cerințele deja existente în contexte noi.

De la conformitate statică la înțelegerea continuă a tehnologiei

Supravegherea tradițională este bazată în mare măsură pe proceduri, raportări și verificări realizate la anumite intervale. Inteligența artificială poate necesita însă o abordare mai dinamică.

Modelele pot evolua, pot fi actualizate și pot produce rezultate diferite în funcție de datele utilizate și de mediul în care funcționează. Din acest motiv, evaluarea lor nu ar trebui să se limiteze la momentul anterior lansării.

Colaborarea mai apropiată dintre autoritățile de supraveghere și companiile din sector poate contribui la o mai bună înțelegere a sistemelor utilizate. Pentru firme, această colaborare poate clarifica modul de aplicare a cerințelor. Pentru autorități, dialogul poate oferi informații despre dificultățile reale întâlnite în dezvoltarea și implementarea tehnologiei.

Testarea unor utilizări concrete ale inteligenței artificiale poate contribui, de asemenea, la creșterea încrederii și la identificarea din timp a riscurilor, fără să împiedice dezvoltarea unor soluții utile.

Programul AI Live Testing al autorității britanice FCA

Un exemplu analizat este programul AI Live Testing al Financial Conduct Authority, autoritatea britanică de supraveghere financiară.

Prin acest program, firmele de servicii financiare pot colabora direct cu echipele de reglementare și cu specialiștii tehnici ai FCA atunci când implementează sisteme de inteligență artificială în medii controlate, dar reale, ale pieței.

AI Live Testing nu este un laborator complet simulat. Programul urmărește modul în care un model interacționează cu mediul în care este utilizat, ținând cont de regulile și cerințele aplicabile.

Obiectivul este sprijinirea adoptării sigure și responsabile a inteligenței artificiale, fără introducerea unor norme noi dedicate exclusiv acestei tehnologii. În același timp, firmele pot obține mai multă claritate asupra cerințelor, iar autoritatea poate înțelege mai bine efectele sistemelor asupra piețelor și consumatorilor.

Cum funcționează AI Live Testing?

Programul cuprinde două etape: o fază de analiză și o fază de testare în condiții reale. Procesul este conceput pentru a fi proporțional și pune accentul pe colaborarea directă, atelierele structurate și feedbackul repetat.

Etapa de analiză

În prima etapă, echipa urmărește să înțeleagă sistemul de inteligență artificială utilizat de companie, modul în care acesta este testat și monitorizat, structura de guvernanță și principalele riscuri potențiale.

Sunt evaluate aspecte precum:

  • arhitectura și proiectarea sistemului;
  • dezvoltarea și performanța modelului;
  • integritatea datelor și gestionarea fluxurilor de date;
  • robustețea și fiabilitatea;
  • explicabilitatea și transparența;
  • monitorizarea și înregistrarea activităților;
  • controlul versiunilor;
  • securitatea și reziliența tehnică.

Informațiile sunt obținute prin dialog continuu, ateliere și furnizarea voluntară de dovezi de către firme.

Etapa de testare în condiții reale

A doua etapă presupune evaluarea practică a metodelor prin care compania testează și monitorizează sistemul.

În cadrul acesteia sunt analizate:

  • modul în care poate fi testată cel mai eficient utilizarea concretă a inteligenței artificiale;
  • dovezile necesare pentru a demonstra că sistemul este sigur și responsabil;
  • capacitatea sistemului de a produce rezultate adecvate pentru consumatori și piețe;
  • alinierea testării cu regulile și cerințele FCA.

Autoritatea nu testează sistemul în locul companiei. Firma rămâne responsabilă pentru realizarea testelor, derularea proiectelor-pilot, generarea dovezilor și demonstrarea faptului că soluția utilizată este sigură și responsabilă.

Rolul programului este de a analiza metodele folosite de firmă, de a examina dovezile prezentate și de a identifica eventualele lacune privind testarea, guvernanța, monitorizarea sau gestionarea riscurilor.

Participarea la testare nu reprezintă o aprobare a sistemului

AI Live Testing nu oferă o aprobare, o certificare, un audit sau o validare oficială a sistemului. Programul are un caracter exploratoriu și urmărește acumularea de informații, nu emiterea unor verdicte de conformitate.

Deficiențele unui model sunt analizate în contextul utilizării sale concrete. Această abordare evită concentrarea exclusivă asupra unor probleme tehnice abstracte și menține atenția asupra impactului real pe care sistemul îl poate avea asupra consumatorilor.

Programul facilitează un proces de învățare în ambele sensuri. Companiile primesc feedback privind eventualele lacune ale propriilor mecanisme, iar autoritatea dobândește o perspectivă mai clară asupra modului în care sistemele funcționează în practică.

Responsabilitatea pentru tehnologie, identificarea riscurilor și reducerea acestora rămâne însă la nivelul companiei care utilizează sistemul.

Două provocări majore identificate

AI Live Testing a evidențiat două dificultăți importante pentru supravegherea inteligenței artificiale în sectorul financiar.

Guvernanța trebuie să țină pasul cu tehnologia

Prima provocare este menținerea unui sistem eficient de guvernanță într-un context în care tehnologia și adoptarea acesteia evoluează rapid.

Instituțiile trebuie să dispună de politici și proceduri adecvate pentru proiectarea și implementarea sistemelor. De asemenea, trebuie să poată demonstra că au încredere justificată în metodele de testare, măsurile de reducere a riscurilor și capacitatea de monitorizare.

O guvernanță eficientă nu se limitează la existența unor documente interne. Aceasta presupune responsabilități clare, monitorizare continuă și capacitatea de a interveni atunci când apar rezultate sau comportamente neprevăzute.

Sistemele de inteligență artificială autonomă nu pot fi testate exhaustiv înainte de utilizare

A doua provocare privește sistemele de inteligență artificială de tip agentic. Acestea pot avea mai multe trasee posibile de execuție și pot realiza acțiuni cu un anumit grad de autonomie.

Nu toate situațiile și rezultatele posibile pot fi testate înainte de implementare. Prin urmare, testarea realizată exclusiv înaintea lansării poate fi insuficientă.

O soluție des invocată este intervenția umană. Totuși, controlul uman are limite, mai ales atunci când sistemul poate produce rapid un număr mare de decizii sau poate urma trasee dificil de anticipat.

Această realitate ridică întrebări despre eficiența guvernanței, responsabilitate, monitorizare și capacitatea cerințelor actuale de a rămâne relevante în timp.

Ce înseamnă toate acestea pentru consumatori?

Deși analiza se concentrează în principal asupra supravegherii financiare, implicațiile pentru consumatori sunt directe.

Sistemele de inteligență artificială pot participa la evaluarea eligibilității pentru anumite servicii, pot influența recomandările financiare primite și pot fi utilizate în interacțiunile cu instituțiile.

Pentru protecția consumatorilor, este important ca firmele să poată demonstra că sistemele:

  • sunt testate înainte și după implementare;
  • utilizează date administrate corespunzător;
  • produc rezultate robuste și fiabile;
  • nu generează rezultate incorecte sau inechitabile;
  • pot fi monitorizate;
  • dispun de mecanisme clare de responsabilitate;
  • pot fi corectate atunci când apar probleme;
  • produc rezultate adecvate pentru consumatori și piețe.

Viteza unui răspuns sau automatizarea unei proceduri nu trebuie să înlocuiască verificarea corectitudinii rezultatului. Încrederea consumatorilor depinde atât de eficiența serviciilor, cât și de capacitatea instituțiilor de a explica, monitoriza și remedia efectele deciziilor automatizate.

O supraveghere flexibilă și adaptabilă

Pentru a ține pasul cu tehnologiile avansate, autoritățile financiare trebuie să adopte o abordare flexibilă, agilă și adaptabilă.

Metodele noi de testare și analiză pot completa instrumentele tradiționale de supraveghere. Acestea permit autorităților să adreseze întrebările relevante la momentul potrivit și să își bazeze intervențiile pe informații obținute din situații concrete.

Dialogul dintre sectorul public și cel privat este important pentru dezvoltarea și adoptarea acestor metode. Colaborarea poate sprijini implementarea responsabilă a inteligenței artificiale și poate contribui la consolidarea capacității instituționale a autorităților de supraveghere.

Adaptarea nu se va produce imediat. Aceasta presupune investiții, experimentare, cooperare cu industria și disponibilitatea de a regândi practicile instituționale consacrate.

Inovația și supravegherea trebuie să evolueze împreună

Inteligența artificială poate aduce beneficii importante sectorului financiar, dar adoptarea rapidă a tehnologiei trebuie însoțită de mecanisme adecvate de guvernanță, testare și monitorizare.

O supraveghere eficientă nu presupune neapărat blocarea inovației prin cerințe rigide. Clarificarea aplicării normelor existente, testarea în contexte reale și colaborarea dintre autorități și instituțiile financiare pot contribui la identificarea și reducerea riscurilor.

Responsabilitatea rămâne la instituția care dezvoltă sau utilizează sistemul. Autoritățile pot oferi orientare și feedback, dar firmele trebuie să testeze tehnologia, să documenteze rezultatele și să demonstreze că sistemele sunt sigure și responsabile.

Pentru consumatori, obiectivul trebuie să rămână clar: serviciile financiare bazate pe inteligență artificială trebuie să ofere rezultate corecte, sigure și de încredere, fără ca rapiditatea progresului tehnologic să diminueze protecția acestora sau stabilitatea piețelor.

Sursa: Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică – OCDE

Semnătura : Departamentul InfoCons de Comunicare

Pe același subiect

Distribuie

InfoCons (www.infocons.ro) – Asociație Națională de Protecția Consumatorilor, unica organizație din România cu drepturi depline în Consumers International, este o asociație de consumatori neguvernamentală, apolitică, reprezentativă, de drept privat, fără scop lucrativ, cu patrimoniu distinct și indivizibil, independentă, întemeiată pe principii democratice, ce apără drepturile consumatorilor – membră fondatoare a Federației Asociațiilor de Consumatori.

Fii informat! Ia atitudine! Cunoaște-ți drepturile și exercită-le apelând 021 9615!* din orice rețea fixă sau mobilă sau *9615** din orice rețea mobilă!

**Număr de telefon apelabil din orice rețea fixă sau mobilă cu tarif normal în rețeaua Telekom
***Număr de telefon apelabil din orice rețea mobilă cu tarif normal

Te-ar putea interesa și