Bancă

Instituţie financiară a cărei activitate constă în principal în atragerea de depozite sau de alte fonduri de la public, acordarea de credite, servicii de plăţi, emiterea de garanţii şi asumarea de angajamente, tranzacţionarea în cont propriu şi/sau pe cont propriu în condiţiile legii, emitere şi administrare mijloace de plată etc. conform autorizaţiei acordate acesteia de catre Banca Naţională a României

";

Terenul de baschet – Află mai multe despre dimensiuni, linii si zone cu InfoCons

Terenul de baschet - Află mai multe despre dimensiuni, linii si zone cu InfoCons

Terenul de baschet: dimensiuni, linii și zone, explicate de InfoCons

Ca să înțelegi cu adevărat un meci de baschet, e util să știi mai întâi pe ce se joacă. Terenul poate părea, la prima vedere, doar un dreptunghi cu multe linii, dar fiecare linie și fiecare zonă are un rol precis. InfoCons îți explică, pe înțelesul tuturor, cum este alcătuit terenul de baschet, conform regulamentului oficial FIBA 2026.

Forma și dimensiunile terenului

Terenul de baschet este o suprafață plană și dură, fără obstacole. Conform regulamentului, are 28 de metri lungime și 15 metri lățime, măsurate de la marginea interioară a liniilor care îl delimitează. Aceste dimensiuni sunt standard pentru competițiile oficiale din întreaga lume.

În jurul terenului propriu-zis trebuie să existe un spațiu liber, o „bandă de siguranță” de cel puțin 2 metri lățime, fără obstacole. Astfel, suprafața totală necesară are cel puțin 32 de metri lungime și 19 metri lățime. Acest spațiu suplimentar protejează jucătorii, care aleargă adesea în viteză și pot ieși de pe teren.

Liniile terenului au toate 5 centimetri

Un detaliu pe care regulamentul îl precizează clar: toate liniile de pe teren au aceeași lățime, de 5 centimetri, au o culoare uniformă și trebuie să fie clar vizibile, în contrast puternic cu suprafața de joc. Uniformitatea liniilor asigură că arbitrii și jucătorii le percep la fel pe orice teren.

Liniile de margine sunt cele care delimitează terenul: liniile de fund, aflate la capete în spatele coșurilor, și liniile laterale, pe lungime. Un aspect important este că aceste linii de margine nu fac parte din terenul de joc. De aceea, un jucător care calcă pe linie sau mingea care o atinge sunt considerați „în afara terenului”.

Linia de centru, terenul propriu și terenul advers

Linia de centru împarte terenul în două jumătăți și pornește de la mijlocul liniilor laterale, depășindu-le ușor la capete. Ea dă naștere la doi termeni pe care îi vei auzi des.

Terenul propriu (backcourt) al unei echipe cuprinde coșul pe care aceasta îl apără, partea vizibilă a panoului și jumătatea de teren dinspre acel coș. Terenul advers (frontcourt) cuprinde coșul pe care echipa îl atacă și jumătatea de teren dinspre acel coș. Un amănunt tehnic: linia de centru face parte din terenul propriu. Această distincție este esențială pentru regula celor 8 secunde și pentru regula întoarcerii mingii în terenul propriu.

Cercul central și semicercurile de aruncări libere

La mijlocul terenului se află cercul central, cu o rază de 1,80 metri, măsurată până la marginea exterioară. Acolo se execută mingea de salt de la începutul meciului, când arbitrul aruncă mingea între doi jucători adversari.

La fiecare capăt al terenului există și câte un semicerc de aruncări libere, tot cu raza de 1,80 metri, cu centrul la mijlocul liniei de aruncări libere. Aceste semicercuri completează zona din fața coșului.

Zona restrictivă și linia de aruncări libere

Zona restrictivă, numită popular „vopseaua” sau „zona de sub coș”, este dreptunghiul din fața fiecărui coș. Ea este delimitată de linia de fund, de linia de aruncări libere și de liniile laterale ale zonei. Linia de aruncări libere este trasată paralel cu linia de fund, la 5,80 metri de aceasta, și are 3,60 metri lungime.

Această zonă este foarte importantă tactic. Aici se aplică regula celor 3 secunde, care interzice unui atacant să staționeze mai mult de trei secunde în zona restrictivă a adversarului. Tot de-a lungul acestei zone se așază jucătorii la aruncările libere, pe locurile marcate special.

Linia de trei puncte

Poate cea mai cunoscută linie de pe teren este linia de trei puncte. Este un arc de cerc cu raza de 6,75 metri, măsurată din punctul de pe sol aflat exact sub centrul coșului advers, prelungit spre laturi cu două linii paralele. Orice coș înscris din spatele acestei linii valorează trei puncte, iar orice coș din interiorul ei valorează două. Linia de trei puncte nu face parte din zona de trei puncte, așa că un jucător care calcă pe ea și aruncă obține doar două puncte.

Zonele băncilor și semicercul fără fault în atac

În afara terenului sunt marcate zonele băncilor de rezerve, unde stau antrenorii, jucătorii de rezervă și membrii delegației. Fiecare bancă trebuie să aibă un anumit număr de scaune, iar restul persoanelor trebuie să stea la cel puțin 2 metri în spate.

Sub fiecare coș este trasat și un mic semicerc, numit „semicercul fără fault în atac”. În interiorul lui, un apărător nu poate provoca un anumit tip de fault (faultul în atac) atunci când se află prea aproape de coș. Această zonă protejează jucătorii care pătrund puternic spre coș.

De ce contează geometria terenului

Toate aceste linii și zone nu sunt simple decorațiuni: ele definesc valoarea coșurilor, zonele în care se aplică regulile de timp și modul în care se repune mingea în joc. Un spectator care cunoaște terenul înțelege imediat de ce un coș valorează două sau trei puncte, de ce arbitrul fluieră o abatere în „vopsea” sau de ce o minge este declarată în afara terenului.

Pe scurt

Terenul de baschet are 28 pe 15 metri, cu linii de 5 centimetri; linia de centru desparte terenul propriu de cel advers; cercul central are raza de 1,80 metri; zona restrictivă începe de la linia de aruncări libere aflată la 5,80 metri; iar linia de trei puncte este un arc la 6,75 metri de coș.

InfoCons îți recomandă ca, la următorul meci, să observi cum folosesc jucătorii fiecare zonă a terenului: vei descoperi o adevărată geometrie a jocului, în care fiecare linie are un sens.

Cum se schimbă coșurile la pauză

Un detaliu care derivă din geometria terenului: la pauza mare, echipele schimbă între ele jumătățile de teren. Coșul pe care o echipă l-a atacat în prima repriză devine coșul pe care îl apără în a doua. Această regulă asigură echitatea, pentru ca eventualele diferențe de lumină, de public sau de suprafață să fie împărțite egal între cele două echipe pe parcursul meciului.

Un teren, multe competiții

Deși dimensiunile de bază sunt aceleași la nivel internațional FIBA, vei observa că unele detalii, precum distanța liniei de trei puncte sau mărimea zonei restrictive, pot diferi ușor în alte ligi, cum este cea nord-americană. Pentru competițiile din Europa și pentru turneele internaționale, reperele din acest articol sunt cele valabile. Cunoscându-le, vei putea recunoaște imediat zonele terenului la orice meci pe care îl privești și vei înțelege deciziile arbitrilor legate de poziția jucătorilor și de valoarea coșurilor.

Semnătura: Departamentul InfoCons de Comunicare

Pe același subiect

Distribuie

InfoCons (www.infocons.ro) – Asociație Națională de Protecția Consumatorilor, unica organizație din România cu drepturi depline în Consumers International, este o asociație de consumatori neguvernamentală, apolitică, reprezentativă, de drept privat, fără scop lucrativ, cu patrimoniu distinct și indivizibil, independentă, întemeiată pe principii democratice, ce apără drepturile consumatorilor – membră fondatoare a Federației Asociațiilor de Consumatori.

Fii informat! Ia atitudine! Cunoaște-ți drepturile și exercită-le apelând 021 9615!* din orice rețea fixă sau mobilă sau *9615** din orice rețea mobilă!

**Număr de telefon apelabil din orice rețea fixă sau mobilă cu tarif normal în rețeaua Telekom
***Număr de telefon apelabil din orice rețea mobilă cu tarif normal