#7 Buna Vestire (25 martie) – cea mai veche sărbătoare închinată Maicii Domnului
Material informativ și de educație, dedicat înțelegerii sărbătorii Bunei Vestiri și a semnificației ei în istoria mântuirii
Buna Vestire, prăznuită pe 25 martie și numită în popor Blagoveștenia, amintește momentul în care Arhanghelul Gavriil i-a vestit Fecioarei Maria că Îl va naște pe Fiul lui Dumnezeu. Răspunsul ei plin de smerenie și de încredere în voia lui Dumnezeu este considerat de tradiția creștină un model desăvârșit de ascultare și de credință. Sărbătoarea cade, de regulă, în perioada Postului Mare și este una dintre cele mai luminoase praznice ale primăverii, fiind socotită cea dintâi sărbătoare confirmată în documente dintre cele închinate Maicii Domnului.
Articolul de față prezintă vechimea și istoria sărbătorii, relatarea evanghelică a vestirii îngerești, semnificația teologică a momentului, legătura cu sărbătoarea Nașterii Domnului, elementele de iconografie, precum și tradițiile și onomastica asociate acestei zile. Materialul are caracter informativ și educativ și nu înlocuiește îndrumarea pastorală a Bisericii.
Cea mai veche sărbătoare a Maicii Domnului
Buna Vestire este socotită cea mai veche dintre sărbătorile închinate Născătoarei de Dumnezeu și prima confirmată în documente. Mărturii despre cinstirea acestui moment se regăsesc încă din primele secole creștine. În primele veacuri, prăznuirea avea un caracter local, iar data varia de la o regiune la alta: unele Biserici o sărbătoreau în preajma Bobotezei, la 5 ianuarie, în vreme ce în unele zone din Apus era ținută la 18 decembrie. Treptat, Răsăritul creștin a fixat data de 25 martie.
Stabilirea zilei de 25 martie este strâns legată de așezarea sărbătorii Nașterii Domnului la 25 decembrie. Întrucât de la vestirea îngerească și zămislirea Fiului lui Dumnezeu până la nașterea Sa trec, firesc, nouă luni, data de 25 martie a fost socotită cea potrivită pentru praznicul Bunei Vestiri. Astfel, calendarul liturgic exprimă, prin însăși așezarea sărbătorilor, taina Întrupării: nouă luni de la 25 martie până la 25 decembrie, vreme în care Fecioara Maria L-a purtat în pântece pe Hristos.
Vestirea adusă de Arhanghelul Gavriil
Potrivit relatării evanghelice, Arhanghelul Gavriil a fost trimis de Dumnezeu la Nazaret, la Fecioara Maria, logodită cu Iosif. Îngerul i-a vestit că a aflat har înaintea lui Dumnezeu și că Îl va naște pe Fiul Celui Preaînalt. Tulburată de această veste și conștientă de feciorelnicia ei, Fecioara a întrebat cum va fi cu putință acest lucru. Îngerul i-a răspuns că Duhul Sfânt Se va pogorî peste ea și puterea Celui Preaînalt o va umbri, iar Pruncul ce avea să Se nască va fi sfânt și se va chema Fiul lui Dumnezeu.
Răspunsul Fecioarei Maria – exprimarea deplinei ei ascultări și încrederi în voia lui Dumnezeu – este considerat de tradiția creștină piatra de temelie a întregii lucrări de mântuire. Prin încuviințarea ei liberă, Fecioara devine Născătoare de Dumnezeu, iar planul de mântuire intră într-o etapă decisivă. Tocmai de aceea, troparul sărbătorii vestește că în această zi este începutul mântuirii noastre: Fiul lui Dumnezeu Se face Fiul Fecioarei, Cel ce Se naște veșnic din Tatăl, fără mamă, în ceruri, Se zămislește acum, născându-Se din mamă, fără tată, pe pământ.
+–+cea+mai+veche+sărbătoare+închinată+Maicii+Domnului){kind=link}