Peste tot în UE, vânzătorii trebuie să indice clar preţurile pentru a le permite consumatorilor să compare produsele similare şi să aleagă în cunoştinţă de cauză – indiferent de modul în care sunt ambalate produsele şi de numărul de unităţi conţinute într-un pachet.
Companiile sunt obligate prin lege să comunice preţul exact, atunci când îşi comercializează sau promovează produsele.
Informaţii complete privind preţul
Preţul indicat într-o ofertă trebuie să includă toate taxele şi cheltuielile de expediere. Dacă se prevăd şi costuri suplimentare care nu pot fi calculate în avans, trebuie să vi se comunice din start acest lucru.
Caz real
Steven, din Scoţia, a găsit pe site-ul unei companii aeriene o ofertă de zboruri ieftine către Spania însă, după ce a finalizat rezervarea, a constatat că preţul s-a dublat, deoarece conţinea numeroase taxe care nu fuseseră menţionate pe parcursul procedurii de rezervare.
Steven a cerut informaţii de la serviciul pentru clienţi al companiei aeriene care i-a explicat că preţul iniţial era doar indicativ. El a contactat însă şi centrul pentru protecţia consumatorilor din Scoţia care i-a confirmat că, deşi companiile aeriene au dreptul de a percepe taxe suplimentare, de exemplu pentru bagaje sau gustări pe durata zborului, acestea trebuie indicate din start (împreună cu orice alte cheltuieli sau taxe adiţionale). Mai mult decât atât, toate costurile adiţionale care nu sunt opţionale, cum ar fi taxele administrative sau comisioanele de plată, trebuie întotdeauna incluse în preţul iniţial.
În urma intervenţiei centrului pentru consumatori, compania aeriană indică acum toate costurile suplimentare, în mod clar şi lipsit de ambiguitate, încă de la începutul procedurii de rezervare.
Când un produs este promovat ca fiind `gratuit`, nu puteţi fi obligat să plătiţi altceva în afară de costurile pe care le suportaţi:
- pentru a răspunde la anunţul publicitar
- pentru a intra în posesia produsului sau pentru a obţine livrarea acestuia.
Facilitarea comparării – preţul unitar
Consumatorii trebuie să aibă posibilitatea de a compara preţurile, nu numai la nivel de marcă, ci şi la nivel cantitativ – pentru a vedea, de exemplu, dacă o cutie mare de cereale este mai avantajoasă decât una mică.
Pentru a vă facilita acest calcul, toate produsele trebuie să menţioneze atât preţul de vânzare, cât şi preţul unitar – de exemplu, pe kilogram sau pe litru. Această informaţie trebuie să fie clară, lizibilă şi uşor de identificat.
Cerinţa se aplică şi în cazul anunţurilor publicitare care menţionează un preţ de vânzare.
Caz real
Nadine locuieşte în Belgia, aproape de frontiera cu Germania şi are o fetiţă pe nume Clara. Nu i-a trebuit mult să-şi dea seama cât de scumpe sunt scutecele, aşa încât a început să compare preţurile practicate de magazinele din Belgia şi de cele de dincolo de graniţă.
A găsit un comerciant german care vindea pachetul de scutece la acelaşi preţ ca şi un magazin belgian. Însă, când a verificat preţul unitar, Nadine şi-a dat seama că pachetul din Germania conţinea 140 de scutece, iar cel din Belgia doar 90, ceea ce îl făcea mult mai scump. Nadine a decis să cumpere scutece de la magazinul german.
Nu uitaţi să verificaţi preţul unitar înainte de a cumpăra un produs.
Excepţii
Reglementările privind preţul unitar nu se aplică produselor de mai jos, deoarece indicarea unui preţ unitar ar putea crea confuzie sau din cauză că produsele respective au o destinaţie sau natură specială:
- produse vândute la distribuitoare automate
- produse vândute la licitaţie
- opere de artă sau antichităţi.
Sursa : europa.eu
