Terenul de Tenis : Dimensiuni , Linii și Fileul Explicate Simplu
Ca să înțelegi un meci de tenis, e bine să știi mai întâi pe ce se joacă. Terenul de tenis poate părea, la prima vedere, un simplu dreptunghi cu linii, dar fiecare linie are un nume și un rol bine stabilit. InfoCons îți explică, pe înțelesul tuturor, cum este alcătuit terenul și de ce contează fiecare detaliu.
Forma și dimensiunile terenului
Terenul de tenis este un dreptunghi, traversat la mijloc de un fileu (o plasă) care îl împarte în două jumătăți egale. Lungimea terenului este de 23,77 metri, aceeași la toate competițiile din lume.
La lățime, lucrurile diferă în funcție de tipul de joc. Pentru meciurile de simplu (unul contra unu), terenul are 8,23 metri lățime. Pentru meciurile de dublu (două perechi), terenul este mai lat, având 10,97 metri, pentru că se folosesc și culoarele laterale. Practic, pe același teren sunt trasate linii pentru ambele formate, iar acestea se folosesc în funcție de meciul care se joacă.
Fileul: inima terenului
Fileul desparte cele două jumătăți și este susținut de stâlpi la margini. La mijloc, înălțimea sa este de 0,914 metri, adică puțin sub un metru. La capete, lângă stâlpi, fileul este ușor mai înalt, iar la centru o bandă îl trage puțin în jos. Mingea trebuie să treacă peste fileu de fiecare dată; dacă o trimiți în plasă, pierzi punctul.
Liniile și ce înseamnă fiecare
Liniile care mărginesc terenul au fiecare rolul lor. Liniile de fund (numite și linii de bază) sunt cele de la capetele terenului, paralele cu fileul. De acolo se execută serviciul și tot acolo stau, de regulă, jucătorii când primesc.
Liniile laterale mărginesc terenul pe lungime. Există linii laterale pentru simplu, mai apropiate de centru, și linii laterale pentru dublu, la exterior. Spațiul îngust dintre cele două, de fiecare parte, se numește „culoar” și se folosește doar la dublu.
Careurile de serviciu
În interiorul terenului, de o parte și de alta a fileului, se află „careurile de serviciu”. Sunt patru dreptunghiuri (două de fiecare parte), delimitate de linia de serviciu, paralelă cu fileul, aflată la 6,40 metri de acesta, și de linia de centru, care le împarte într-un careu pe dreapta și unul pe stânga.
Aceste careuri sunt esențiale pentru serviciu: mingea de serviciu trebuie să cadă obligatoriu în careul corect, diagonal față de poziția celui care servește. Dacă mingea cade în afara careului, serviciul este greșit.
O regulă de aur: linia este „bună”
Un lucru pe care orice spectator trebuie să-l știe: o minge care atinge o linie este considerată „bună”, adică în teren. Liniile fac parte din suprafața de joc. De aceea, mingile care „ating creta”, fie și cu un milimetru, sunt valabile. Aceasta explică de ce, la nivel profesionist, deciziile de câțiva milimetri pot stârni atâtea emoții și de ce există tehnologie electronică pentru a le verifica.
De ce contează suprafața terenului
Terenul nu înseamnă doar dimensiuni și linii, ci și suprafața pe care se joacă. Iarba (ca la Wimbledon) este rapidă, mingea sare jos și alunecă. Zgura (pământ roșu, ca la Roland Garros) este lentă, mingea sare înalt. Suprafața dură (hard) este o cale de mijloc. Aceeași minge se comportă diferit pe fiecare, motiv pentru care tactica și stilul jucătorilor se schimbă în funcție de teren.
Pe scurt
Reține câteva repere și vei „citi” orice teren: dreptunghi de 23,77 metri lungime, mai îngust la simplu și mai lat la dublu; fileu de sub un metru la mijloc; careuri de serviciu în care trebuie să cadă mingea de serviciu; și regula de aur că linia este întotdeauna „bună”. Cu aceste cunoștințe, vei înțelege imediat de ce jucătorii țintesc anumite zone și de ce câțiva centimetri pot face diferența. InfoCons îți recomandă să urmărești, la următorul meci, cum folosesc jucătorii fiecare colț al terenului: vei descoperi o adevărată geometrie a jocului.
Semnătura: Departamentul InfoCons de Comunicare
