Autor: Nicolae Dragulanescu
Apariția Ordonanței Guvernului (OG) nr.21/1992 privind protecția consumatorilor (publicată în Monitorul Oficial din 21.08.1992) a marcat o premieră absolută și un moment istoric deosebit de important pentru cei cca 23 milioane de consumatori din România (existenți în 1992) întrucât interesele economice și drepturile acestora au fost astfel afirmate, cunoscute și recunoscute la noi, pe planurile legislativ, instituțional și practic, promovarea și apărarea acestora fiind ulterior extinse, prin noi reglementări și noi organizații, în cele trei decenii care au trecut de atunci
Conform Art.3 din OG nr.21/1992
„Principalele drepturi ale consumatorilor sunt:
- de a fi protejaţi împotriva riscului de a achiziţiona un produs sau de a li se presta un serviciu care ar putea să le prejudicieze viaţa, sănătatea sau securitatea ori să le afecteze drepturile şi interesele legitime; …
- de a fi informaţi complet, corect şi precis asupra caracteristicilor esenţiale ale produselor şi serviciilor, astfel încât decizia pe care o adoptă în legătură cu acestea să corespundă cât mai bine nevoilor lor, precum şi de a fi educaţi în calitatea lor de consumatori; …
- de a avea acces la pieţe care le asigură o gamă variată de produse şi servicii de calitate; …
- de a fi despăgubiţi pentru pagubele generate de calitatea necorespunzătoare a produselor şi serviciilor, folosind în acest scop mijloace prevăzute de lege; …
- de a se organiza în asociaţii de consumatori, în scopul apărării intereselor ”.
Citește și : Începând cu 15 martie 2023 , restaurantele trebuie să afișeze ingredientele , declarația nutrițională și aditivii pentru preparate conform Ordinului ANPC – InfoCons Organizație de Protecția Consumatorilor te informează !
Reorientarea politică a României, după anul 1989, spre multipartidism, democrație, privatizare, capitalism și economie de piață liberă, renunțându-se treptat la „construirea socialismului”, la economia planificată centralizat, la abordarea pasiv-represivă a calității dar și la fosta industrie socialistă proprietate de stat – prin legislație elaborată, avizată și aprobată de „aleșii poporului” – a determinat și la noi apariția și dezvoltarea „societății de consum” și a „consumerismului”, existente de peste două secole în statele industriale (mai ales coloniale) ale lumii… Ambele concepte au mai multe semnificații, mai mult sau mai puțin cunoscute, dar neconsensualizate și parțial antagonice/ contestabile…
„Societatea de consum” a apărut, în acele state, simultan cu „clasa de mijloc” a lor – o „categorie socială care considera că tot mai multe produse oferite pe piețe (de exemplu cele impuse de modă sau produsele de lux) pot și trebuie să fie achiziționate pentru alte rațiuni decât necesitatea/ utilitatea lor imediată la cumpărători”. Un cercetător occidental considera critic pe la sfârșitul secolului al XIX-lea că „activitățile și obiceiurile de consum ale membrilor acestei noi clase sociale a oamenilor care dispun de foarte mult timp liber sunt ostentative, discreționare și risipitoare. Acestea sunt motivate în principal de nevoia de a afișa un anumit statut social, nu de funcționalitatea sau utilitatea achizițiilor”. Alți critici susțin că „societatea de consum” – incitând continuu consumatorii să achiționeze noi și noi produse, în cantități tot mai mari, indiferent de necesitatea/ utilitatea și chiar calitatea acestora – ar fi fost și ar fi rămas o necesitate politico-economică în scopul apariției și/ sau al menținerii/ dezvoltării competiției tipic capitaliste pentru noi piețe, noi consumatori, pentru segmente de piață cât mai importante și, mai ales, pentru noi, rapide și cât mai mari câștiguri și profituri, etc.
Citeste si : Ai grijă ce semnezi! Dicționarul cu termeni din asigurări disponibil în Aplicația InfoCons!
|
- „acumulare egoistă, fără rost și uneori nocivă de produse inutile/ nenecesare (în opoziție cu stilul de viață sănătos și traiul simplu promovate de “anti-consumerism”)”
- „forță acționând pe piețele libere care distruge individualitatea și afectează societatea, corelându-se cu globalizarea și fiind contestată tot mai insistent de mișcarea mondială anti-globalizare”
- „ideologie conform căreia consumatorii trebuie să fie/ devină decidenți bine informați și educați (în prealabil), în cadrul pieței”
- „ansamblul studiilor și practicilor având ca scop generarea încrederii consumatorilor în produsele oferite spre achiziționare, prin oferirea de date și informații relevante, fiabile și suficiente” (de ex. buletinele/ rapoartele de testare / inspectare/ certificare a produselor oferite pe piețe) – deci prin publicitate de terță parte (și nu exclusiv prin publicitate de primă parte așa cum se practică în România!)
- „ideologie conform căreia piața însăși este cea care asigură justiția socială prin practici economice echitabile, inclusiv faptul că producătorii sunt obligați să fabrice produse de calitate, prin legislația, politicile și strategiile din domeniul protecției consumatorului”
- „domeniu de reflexie, decizie și acțiune privind studierea, reglementarea și/ sau interacțiunea consumatorilor cu piețele”
Citeste si : Reducerea amprentei de carbon – sfaturi și sugestii
Contrar unor aparențe, conceptele „societate de consum” și „consumerism” nu au doar conotații exclusiv negative (conform mass-media și unor opinii larg răspândite nu numai în România) acolo unde și atunci când consumatorii sunt decidenți bine informați și educați, în prealabil, în cadrul pieței. Fiind informați și educați de decenii, în mod continuu, eficient și adecvat (pertinent, obiectiv/ credibil, prompt, util, eficace, exhaustiv, etc.), consumatorii din statele industriale și-au dezvoltat discernământul critic și au adoptat – în mod predominant – un comportament rațional, determinat exclusiv de interesele lor economice prin stabilirea prealabilă a propriilor cerințe, nevoi și așteptări urmată de căutarea, compararea, identificarea și selecționarea spre achiziție doar a produselor/ serviciilor care au simultan CALITATE maximă (fiind deci cât mai adecvate la propriile cerințe, nevoi și așteptări) și PREȚ/ TARIF minim
Dar, din păcate, după trei decenii de protecție legală a consumatorilor în România, consumatorii noștri tot NU VOR/ POT/ ÇTIU, în general să evalueze CALITATEA ofertelor de produse/ servicii pe piață (ca grad de adecvare a caracteristicilor acestora la propiriile nevoi și așteptări) și cu atât mai mult să identifice calitatea lor MAXIMĂ. Uneori, consumatorii noștri nu vor/ pot/ știu nici măcar să-și identifice/ stabilească propriile nevoi (la timpul prezent) și așteptări (la timpul viitor) față de produsul/ serviciul pe care ar dori să-l achiziționeze. Deci, pentru aceștia, unicul criteriu de selecție și decizie este reprezentat de PREȚ (pentru produse) sau de TARIF (pentru servicii), ambele trebuind să fie MINIME, având în vedere puterea de cumpărare redusă a marii majorități a consumatorilor… Există și unii consumatori înstăriți pentru care, cel puțin aparent, nu contează nici calitatea și nici prețul/ tariful, …
Cauzele acestei situații au fost explicate pe larg în studiul meu intitulat TREI DECENII DE PROTECȚIE LEGALĂ A CONSUMATORILOR IN ROMÂNIA (publicat pe platformele electronice www.contributors.ro, www.academia.edu, www.researchgate.org). Ele se referă în principal și în primul rând, la difuzarea cvasi-exclusivă prin mass-media și social-media a publicității de primă parte (provenind de la furnizori – producători, prestatori, distribuitori, importatori, etc. – toți aflați în conflict de interese deci puțin sau deloc credibili), publicitatea de terță parte (provenind de la laboratoarele de testare și organismele de inspecție sau control – toate acreditate, în cadrul Infrastructurii de evaluare a conformității existente în România de peste 25 de ani) – și informațiile provenind din alte surse decât furnizorii toate fiind, în general, inadecvate cantitativ) dar și la absența totală a educației consumatorilor (deși există dreptul la educație introdus în OG 21/1992, deci de 31 de ani!)…
Citește și : Atenționare InfoCons! Cât și cum se cheltuie banul public pentru iluminatul festiv?! Studiu Comparativ 2017-2022
|
Vechea zicală românească „Reclama este sufletul comerțului” – neglijată sau discreditată în economia planificată centralizat, simultan cu întregul sector comercial al României socialiste – a dobândit, în actuala „societate de consum” din România, valențe noi și chiar inedite, tot mai multe reclame (mesaje publicitare comerciale) fiind, din păcate, prea puțin informative și utile dar fiind, în schimb, enervante sau chiar nocive (de regulă, mai ales, prin irelevanță, inoportunitate, ininteligibilitate, prețiozitate, debilitate/ stupizenie, intensitate, insistență, redundanță, chiar agresivitate, etc.). Chiar dacă, în conformitate cu Legea nr. 202/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 158/2008 privind publicitatea înşelătoare şi publicitatea comparativă (având ca scop protecţia comercianţilor – nu și a consumatorilor! – împotriva publicităţii înşelătoare şi a consecinţelor defavorabile ale acesteia, precum şi stabilirea condiţiilor în care publicitatea comparativă este permisă), publicitatea înșelătoare/ mincinoasă este interzisă iar publicitatea comparativă este legală doar dacă respectă anumite cerințe…
Citeste si : Conducătorii auto pot prezenta asigurarea RCA în format electronic
Toate aceste calificative realiste, dar critice, atribuite publicității noastre comerciale (irelevanță, inoportunitate, ininteligibilitate, prețiozitate, infantilism, stupizenie, insistență, redundanță, chiar agresivitate, etc.) se datorează în primul rând difuzării mult prea frecvente/ insistente/ repetate, prin mass-media (inclusiv prin întreruperea inadevertentă și frecventă a unor emisiuni în curs) a mesajelor publicitare comerciale – mai ales de către televiziunile „de știri” – fără ca CNA, Consiliul Național al Audiovizualului, să intervină în scopul protejării consumatorilor, cu toate numeroasele sesizări primite de la telespectatori, întrucât legislația aferentă nu are în vedere și protecţia consumatorilor cu cerințele și criteriile lor privind calitatea! De exemplu, mulți consumatori consideră că publicitatea pentru medicamente, suplimente alimentare, băuturi alcoolice, țigări, jocuri de noroc, produse înșelătoare/ nocive, etc. nici nu ar trebui să existe, nu numai în masmedia ci și pe web…
Citeste si : Alertă InfoCons : Pastile de supt cu până la 6 E-uri !
Alt motiv pentru care această publicitate comercială este enervantă și nocivă constă în faptul că toate aceste mesaje transmit de fapt (exclusiv pe banii furnizorilor – producătorilor, prestatorilor, distribuitorilor – aflați deci în evident conflict de interese!) un același mesaj penibil: „avem mare nevoie de banii voștri, cât mai mulți și mai repede!!”. În consecință, mesajele publicitare comerciale difuzate pe canalele massmedia și social-media sunt întotdeauna integral și exclusiv pozitive, (super)laudative, uneori chiar exagerate la adresa produselor/ serviciilor la care se referă, a caracteristicilor și a furnizorilor lor…
În plus, mai toate instrumentele publicitare importate la noi după 1989 și incluse în mesajele și procedurile publicitare actuale („Black Friday”, „carduri de fidelitate”, “premii”, „cadouri”,
„concursuri”, „lichidare de stocuri”, „reduceri de prețuri”, „preț 9,99 lei”, „stocuri limitate”,
„pauza de publicitate”, etc.) sunt doar instrumente de manipulare a destinatarilor acestora
- clienții mass-media și social media dar și internauții – în scopul incitării lor la consum, deci la achiziționarea produselor/ serviciilor ce fac obiectul publicității, indiferent de necesitatea, utilitatea, calitatea, fiabilitatea, eficacitatea, eficiența lor, Toate acestea sunt incluse acum în conceptul „marketing înșelător”, practicat la noi pe scară tot mai largă, deși tot mai multe persoane lucide și oneste, devenite consumatori, își cultivă discernământul critic necesar pentru a face față acestei publicități, conștienți fiind de nocivitatea sa…
Citeste si : Alertă InfoCons : Pastile de supt cu până la 6 E-uri !
Cunoscătorii știu că, de fapt, promotorii publicității comerciale în România ca și agenții media implicați în practicarea acestui „marketing înșelător” (termen derivat din „market-in” – adică punerea pe piață a unui produs/ serviciu, mai ales prin manipularea potențialilor cumpărători – deci total diferit de vechiul concept „marketing”, interzis la noi până prin anii 70, însemnând cercetarea sistematică a unei piețe în scopul determinării cerințelor, necesităților, obiceiurilor de consum, puterii de cumpărare reale, etc. ale consumatorilor potențiali, etc.) formează împreună, de peste două decenii, un tot mai amplu și trainic CERC VICIOS în cadrul căruia aceștia profită din plin de credulitatea/ naivitatea unor consumatori care sunt insuficient/ deloc informați și educați, au discernământ critic insuficient/ nul și care, de multe ori, chiar nu știu ce nevoi și așteptări au, fie nu sunt interesați de calitatea achiziției preconizate întrucât, pentru ei, contează doar prețul/ tariful minim!
Comanditarii-plătitori și executanții-plătiți ai publicității comerciale în România ar putea fi foarte satisfăcuți și public de EFICIENȚA (= raportul dintre valoarea creșterii vânzărilor produsului inclus în mesajul publicitar și valoarea costului de realizare și difuzare a acestuia) publicității comerciale în România!! De fapt, ei profită de credulitatea prea multor consumatori, insuficient/ deloc informați și educați în calitate de consumatori dar interesați doar de prețuri care, la primirea mesajelor publicitare, nu pun la îndoială veracitatea și veridicitatea conținutului acestora și se grăbesc să achiziționeze produsul implicat, uneori chiar indiferent de necesitatea, utilitatea, calitatea, fiabilitatea acestuia!
Citeste si : Reducerea amprentei de carbon – sfaturi și sugestii
O definiție umoristică dar realistă, exprimând un criteriu actual de evaluare a succesului comercial de către unii manageri ai furnizorilor ne informează că, pentru aceștia, „cel mai bun vânzător este acela care reușește să …vândă congelatoare eschimoșilor!” Deci acela care este un … bun manipulator!!…De fapt caracteristica primordială a unui vânzător este EMPATIA – capacitatea acestuia de-a cunoaște/ anticipa nevoile și așteptările unui potențial client și de-a prezenta oferta sa comerciala plecând de la acestea, în scopul vânzării cu succes a produsului dar și al satisfacerii și fidelizării consumatorului cumpărător.
Ar trebui să știm că, în statele dezvoltate, mesajele publicitare comerciale nu sunt exclusiv
„de primă parte” (ca la noi) – deci comandate/ plătite de furnizorii (producătorii, prestatorii, distribuitorii) produselor/ serviciilor ce constituie obiectul publicității – ci sunt majoritar „de terță parte” fiind realizate de organisme neutre (angajate de organizațiile guvernamentale și neguvernamentale de protecție a consumatorilor, pentru a proteja în mod eficace și eficient toți consumatorii publicând doar informații obiective, veridice, relevante, precise, credibile)… Aceste organisme neutre pot fi laboratoare de testare, organisme de inspecție sau de certificare – toate fiind acreditate – existând și la noi, de peste 2 decenii, în cadrul Infrastructurii pentru evaluarea conformității! Evitarea acestora (din diferite motive) și, în plus, absența testărilor comparative autorizate (cu publicarea periodică a rezultatelor aferente) au redus considerabil credibilitatea și eficiența protecției consumatorilor din Romania.
Sfatul consumatorului rațional adresat celorlalți consumatori din România este deci de-a refuza selecționarea spre achiziție a produselor și serviciilor care fie nu pot fi cunoscute/ testate în prealabil (datorită absenței accesului la produs și la datele/ informațiile credibile aferente sau a ignorării semnificațiilor corecte ale acestora sau a dezinteresului pentru acestea), fie doar fac obiectul publicității comerciale „de primă parte”, fie doar sunt cele mai ieftine găsite ocazional pe piață, etc. fără să țină cont în mod prioritar și decisiv de necesitatea, utilitatea, eficacitatea, eficiența, calitatea (ca adecvare la propriile nevoi și așteptări) produsului/ serviciului vizat.
 incitărilor la consum){kind=link}