Senatul Romaniei – senator Mircia CHELARU – InfoCons protectia consumatorului te asigura !
Senator ales în Circumscripţia electorală nr.03 Argeş în data de 01.12.2024, validat în data de 21.12.2024
Formaţiunea politică:Alianţa pentru Unirea Românilor
Comisii permanente :
Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţionalăMembru – de la data de 21.12.2024
Comisii comune :
Comisia parlamentară specială pentru controlul activităţii Serviciului de Informaţii Externe – Membru, de la data de 03.02.2025
Comisia permanentă comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru relaţia cu UNESCO – Vicepreşedinte, de la data de 11.03.2025
Grupuri de prietenie cu Parlamentele altor state :
Grupul parlamentar de prietenie cu India – Vicepreşedinte, de la data de 25.3.2025
Grupul parlamentar de prietenie cu Iordania – Membru, de la data de 28.3.2025
Grupul parlamentar de prietenie cu Turcia – Membru, de la data de 25.3.2025
Delegațiile Parlamentului României la organizații parlamentare internaționale :
Adunarea Parlamentara NATO (APNATO) – Membru, de la data de 11.3.2025
Experienţă profesională senator Mircia CHELARU
- Decembrie 2024 – prezent – Senator al României
Activitate şi funcţii militare
îndeplinite pe parcursul carierei militare până în anul 1990.
Comandant pluton la Regimentul 30 Gardă (1970-1972);
În acestă perioadă a participat la 116 acţiuni de ceremonial şi protocol de gradul 1şi 0. A fost delegat în echipele de însoţire pentru Norodom şi Monique Sianuc, suveranii Cambogiei, Fidel Castro, preşedintele Republicii Cuba, Iosif Broz Tito, preşedintele RSF Yugoslavia, Gustav Heinemann, preşedintele Republicii Federale a Germaniei. Remarcat de superiorii săi ca fiind foarte dinamic şi inventiv, este selectat să intre în aparatul de lucru al emisiunii televizate „Pentru Patrie”, a cărei redactor şef a fost poetul Ioan Costea. După un stagiu de 3 luni în cadrul Televiziunii Române, secţia emisiuni militare, revine în cadrul R.30 Gardă unde îşi continuă activitatea de instructor şi începe pregătirea pentru cursurile de comandant de companie, comandă pe care o girează prin cumul.
Adjutant al primului adjunct al ministrului Apărării Naţionale şi Şef al Marelui Stat Major (1972-1974);
Este numit prin ordin al Şefului Marelui Stat Major ca şef de cabinet, îndeplinind şi sarcini directe de protecţie demnitari. Urmeză cu echivalare cursurile alternative, fără frecvenţă şi serale, ale facultăţii de filosofie şi psihologie din cadrul Universităţii Bucureşti, până la nivelul anului 4 inclusiv. A avut ca profesori iluştri pe I Tudosescu, Gh Achiţei, Mircea Flonta, Ana Katz, P.P. Neveanu, P. Grunberg, D. Natanson, I. Ţăranu, şa. Urmeză cursurile Centrului de limbi străine din cadrul Cercului Militar Naţional şi se perfecţionează în franceză, principal şi engleză, secundar. Devine membru permanent al Clubului UFO condus de reputatul om de ştiinţă Hobana. Începe pregătire tactică şi de specialitate pentru admiterea prin concurs in Academia Militară. Reuşeşte în vara anului 1974, cu dispensă de vârstă (la numai 25 de ani) al 33-lea dintr-o listă de 118.
Student al Academiei Militare (1974-1976);
În anul doi i se reproşează că nu a informat organele de partid asupra statutului său de student f.f. al Universităţii Bucureşti. Problema este rezolvată de Şeful M.St.M. cu condiţia renunţării la studiile civile. Replica autorităţilor politice ale Academiei Militare a fost:”noi nu avem nevoie de filosofi!” Susţine examenul de diplomă şi este declarat absolvent, fiind al 15-lea în promoţie.
Comandant de batalion infanterie-gardă (1976-1978);
Numit în acestă funcţie, prin ordinul Şefului Marelui Stat Major, a preluat responsabilităţile de gardă-protocol şi paza operativă a Comandamentului Suprem
la război. În cadrul protocolului de stat este numit comandant al gărzii de onoare, funcţie inaugurată cu ocazia vizitei oficiale a primului ministru al Italiei Giullio Andreotti, căruia îi prezintă raportul pe aeroportul Otopeni. Impreună cu unitatea sa urmează procesul de pregătire specială anticomando şi antiteroristă cu specialiştii din cadrul Brigăzii Antiteroriste, nou înfiinţată în 1976. Participă cu toate efectivele, timp de 2 luni la eliminarea efectelor dezastrului produs de cutremurul din 4 martie 1977, operând la Continental, Casata, Nestor, Lizeanu şi sediul M.Ap.N. din Valter Mărăcineanu. Pentru abnegaţie şi spirit civic deosebit este avansat în mod excepţional la gradul de căpitan.
Ofiţer 2 în Biroul 1 Operaţii din Secţia Operaţii a Direcţiei Operaţii din Marele Stat major (1978-1981);
In urma rezultatelor excepţionale obţinute la Inspecţia ministrului apărării naţionale din primăvara anului 1978, este promovat direct la Marele Stat Major, în cadrul Biroului 1 operaţii. În această funcţie exercită atribuţii directe de coordonare a trupelor de grăniceri, a unităţilor operative ale ministerului de interne şi a gărzilor patriotice pentru care elaborează planurile de acţiune şi cooperare. Este nominalizat în colectivul restrâns de operatori direcţionali pentru forţele Tratatului de la Varşovia şi participă la toate aplicaţiile de Bloc desfăşurate pe teritoriul naţional. Urmează cursurile postuniversitare intesive de 10 luni cu scoatere parţială din producţie (3 luni) ale Institutului Central de Conducere şi Informatică unde se specializează, alături de alţi tineri ofiţeri, în teoria conducerii sistemelor şi modelarea matematică a deciziei militare. Este numit şef de proiect pentru elaborarea, proiectarea şi implementarea sistemului informatic al evidenţei stării operative a armatei, STAROP pe care îl pune în funcţiune în anul 1980 prin ordin al ministrului apărării naţionale. Ca urmare a proiectării codului unic de secretizare a hărţilor de scări diferite şi programului de repartiţie automată a frecvenţelor la război, este brevetat ca inventator, calitate recunoscută în 1983. Este numit direcţional al zonei de operaţii de Sud Est (Dobrogea) şi coordonator al proiectului de pregătire a apărării generalizate în reduitul Munţilor Carpaţi şi luptei de rezistenţă urbană. În anul 1980 participă nemijlocit la restructurarea Forţelor Armate Române, de la două la patru armate, ca urmare deteriorării relaţiilor cu Uniunea Sovietică şi intenţiei declarate a României de a se retrage din Tratatul de la Varşovia. Pe timpul unei misiuni secrete pe spaţiul Transilvaniei, imediat după încetarea din viaţă a Preşedintelui URSS, Leonid Brejnev, intră în conflict cu reprezentanţii Consiliului Politic Superior al Armatei care, prin superficialitate şi diletantism, puneau în pericol misiunea. Timp de 4 luni este cercetat de o comisie reunită a M.St.M. şi CPSA iar în final i se reproşează doar lipsa de tact. La solicitarea sa ofiţerul este mutat la trupe, prin ordin al Şefului M.St.M., general colonel Milea Vasile.
Şef de stat major la Regimentul 2 Mecanizat (1981-1985);
Este perioada cea mai dificilă din punct de vedere profesional a carierei sale. Pune în aplicare majoritatea proiectelor la care a lucrat la Marele Stat Major, generează un nou sistem de desfăşurare a mobilizării şi implementează tehnica instruirii intensive prin puncte de instrucţie permanente. La solicitarea de a urma cursul de pregătire pentru comandanţi de regimente i se dă aviz negativ din partea Consiliului Politic al Armatei 1. Este numit comandant al primei formaţiunii de MLI (maşină de luptă a infanterie) prototip la parada din 1984, sub comanda generalului Paul Cheler şi se implică în apărarea argumentată a acestuia în momentul trecerii sale în rezervă. În toamna aceluiaşi an se opune deschis, la promovarea preferenţială a cadrelor provenite din aşa zisul mediu muncitoresc, cerând aplicarea criteriilor de merit şi a valorii profesionale individuale. Demască mecanismul insidios al fabricării originilor sănătoase prin implicarea nemijlocită a unor activişti de partid. Drept consecinţă, la solicitarea secretarului CPSA, generalul Ilie Ceauşescu, este schimbat din funcţie şi transferat la Divizia 1 Mecanizată.
Ofiţer 2 la şeful de stat major al Diviziei 1 Mecanizată (şef de stat major anexa „D”), (1985-1987);
În această funcţie execută activităţi specifice de stat major şi se implică în fundamentarea concepţiilor unor aplicaţii tactice cu trupe, de mare amploare. Cea mai importantă misiune a fost îndeplinită din ordinul Şefului M.St.M. ca şef de grup operativ integrat, timp de 6 luni, pentru întocmirea planurilor de apărare nemijlocită a unităţilor de radiolocaţie şi restructurarea compunerilor de luptă a Gărzilor Patriotice din Transilvania.
Şef Birou Operaţii al Diviziei 1 Mecanizată, (1987-1989);
Conduce şi consacră sistemul de desfăşurare a aplicaţiilor tactice şi tactic-operative în timp real. Implementează sistemul de evidenţă a personalului la alarmă şi mobilizare cu distribuirea automată a efectivelor pe misiuni de luptă. Concepe 18 aplicaţii cu trupe şi dublă partidă, dezvoltă tehnicile de pregătire de luptă şi propune, prin raport la M.St.M, reducerea stagiului militar la 1 an cu eliminarea muncilor prestate de militari în economia naţională. Imediat după aceasta este schimbat din funcţie fără nici o explicaţie.
InfoCons Protecția Consumatorilor te informează despre asigurarea auto RCA – Răspunere Civilă Auto
Activitate şi funcţii militare îndeplinite pe parcursul carierei militare începând cu anul 1990.
Şeful cercetării (informaţiilor) Diviziei 57 Tancuri, (august 1989 – martie 1990):
Evenimentele din decembrie 1989 îl găsesc în această funcţie, care i-a permis o bună informare asupra situaţiei reale din zona de responsabilitate şi din ţară. La comunicatul privind sinuciderea ministrului Vasile Milea, afirmă că „este deja prea mult”, şi imediat este izolat cu pază înarmată în propriul birou, din ordinul
secretarului consiliului politic al diviziei. Este eliberat la primirea indicativului „Rondoul 36” şi trimis să întoarcă coloanele de tancuri în cazarmă. După apariţia primelor victime din noaptea de 22-23 decembrie, este numit comandant al dispozitivului de apărare şi intervenţie a întregii zone de responsabilitate militară. După nominalizarea generalului Nicolae Militaru ca ministru al Apărării şi aducerea din rezervă a unui grup de 42 de generali prosovietici, iniţiază împreună cu un grup de 7 ofiţeri superiori, mişcarea de democratizare a armatei şi elaborează un program-platformă în 25 de puncte. Grupul de Iniţiativă pentru Democratizarea Armatei (GIDA) cuprindea comandanţii şi şefii de stat major din principalele unităţi operative din Capitală, iar la platforma-program au aderat, în 10 zile, peste 5.000 de militari, cadre active şi trupă. La 12 ianuarie 1990, ca urmare a refuzului deschis de a acţiona cu subunităţile de intervenţie în piaţa Palatului Victoria, pe momentul binecunoscutei scene a tancului şi istoricei interpelări „Cine eşti dumneata, domnule Iliescu, şi ce ai făcut în ultimii cinci ani?”, este arestat, împreună cu tot grupul de lideri GIDA, din ordinul generalului Militaru autoproclamat ministru, şi încarcerat la arestul Garnizoanei Bucureşti. După anchetarea în regim excepţional, executată de un complet de 6 procurori militari conduşi de maiorul Dan Voinea, procurorul acuzator în procesul cuplului Ceauşescu la Târgovişte, în dimineaţa zilei de 13 ianuarie este eliberat împreună cu tot grupul de ofiţeri superiori.
La 18 februarie, după lovitura asupra Palatului Victoria soldată cu încendierea şi ocuparea acestuia de grupuri paramilitare, primeşte ordin din partea noului ministru al Apărării, generalul Victor Atanasie Stănculescu, să elibereze clădirea. Misiunea este îndeplinită cu forţele speciale avute la dispoziţie. În perioada 18.02 – 20.03.1990 este numit Comandant militar al Palatului Victoria. În această calitate a negociat cu liderii primei mineriade de amploare, la 19 februarie, când a restabilit regulile de ordine publică.
Tot acum ia contact cu liderii Comitetului de Democratizare a Armatei constituit la Timişoara, care lucrau nemijlocit cu viceprim-ministrul Gelu Voican Voiculescu, şi reuşeşte unificarea celor două grupări, sub denumirea de „Comitetul de Acţiune pentru Democratizarea Armatei” (CADA). Ca unul din liderii mişcării, participă la discuţiile cu primul ministru Petre Roman de la 1 martie 1990.
Din Ordinul Preşedintelui CPUN, Ion Iliescu, în ziua de 20 martie întră în grupul de criză şi se deplasează cu avionul la Târgu-Mureş. După primele ciocniri violente, rămas singur, reuşeşte cu dificultate să separe cele două părţi aflate în conflict, iar cu ajutorul trupelor de paraşutişti sosite în noaptea de 20-21 martie, realizează pe deplin dezangajarea zonei. Este rănit la picior şi suferă arsuri de gradul 2 pe braţul drept. Este rechemat la Bucureşti, în dimineaţa zilei de 21 martie.
Director în Serviciul Român de Informaţii, Diviziunea III (1990):
După constituirea, la 26 martie 1990, a Serviciului Român de Informaţii, la propunerea ministrului Apărării şi cu aprobarea Preşedintelui CPUN, este detaşat şi numit director al diviziunii de contraspionaj. Reface structurile operative pe spaţii şi pune bazele noii metodologii a muncii specifice. Sesizează organele noii puteri de stat asupra pregătirii unor acţiuni periculoase la adresa stabilităţii sociale. Pe baza datelor şi informaţiilor avute la dispoziţie, se opune categoric evacuării prin forţă a demonstranţilor din Piaţa Universităţii. Opoziţia sa fermă îl plasează în coliziune ireconciliantă cu directorul S.R.I. Sesizează tendinţa de recuperare a structurilor şi vechilor angajaţi ai securităţii politice şi raportează ierarhic primului ministru, dar de la care nu primeşte niciun sprijin concret. Îşi depune mandatul la 27 iulie 1990 şi cere revenirea în structurile M.Ap.N., lucru care se materializează începând cu 14 septembrie.
Ataşat militar aero şi naval al României în Regatul Hashemit al Iordaniei (1991-1992):
Invazia Kuweitului de către Irak a impus prezenţa diplomatică militară în zona limitrofă şi imediat accesibilă conflictului. Este nominalizat pentru această misiune de către ministrul Apărării. După o pregătire specială de 4 luni, la 20 decembrie 1990, pleacă la post, fiind însoţit de consilierul politic al ambasadei din Amman.
Preia noul post la 25 decembrie 1990, pe care îl ţine operaţional, cu maxim de eficienţă informativă, până la primirea ordinului de desfiinţare, la 25 decembrie 1992. Se întoarce în ţară la 1 ianuarie 1993.
Şef al cursurilor postacademice din cadrul Academiei de Înalte Studii Militare (1993-1995):
Funcţie de tranziţie post-misiune, timp în care începe un nou parcurs al pregătirii sale profesionale.Urmează cursurile Colegiului de Studii Strategice de Securitate şi Economii de Apărare ale Centrului European de Securitate „George C. Marshall”, din Germania, sub auspiciile Congresului S.U.A. Elaborează cursul „Studii de geopolitică aplicată” şi publică lucrarea „O posibilă soluţie”.
În ianuarie 1995 este trimis special al ministrului Apărării Naţionale la Washington, unde, pe baza mandatului primit, poartă discuţii pe tema aderării României a NATO, cu senatorul de Arizona, John Mc. Cain, preşedinte al Intercomitetului pentru Apărare, cu Joseff Nay, secretar-adjunct al Apărării, cu ambasadorul Shifter, consilier al preşedintelui SUA şi membru al Consiliului Securităţii Naţionale, şi cu Daniel Friedman, director pentru Europa de Est din cadrul aceleaşi structuri.
Şeful (Decanul) Colegiului de Război (1995-1997):
Restructurează radical curiculla de învăţământ şi introduce procedeele învăţământului aplicat. Emite caietele de sarcini şi impune, prin decizia Senatului
Universităţii Naţionale de Apărare, cursul obligatoriu de management operaţional. Predă cursurile: „Teoria scenariilor – construcţie şi decriptare”, „Geopolitică în mişcare – de la Războiul Rece la Pacea Fierbinte”, „Tehnica loviturilor de stat – contracarare” după Curtio Malaparte, şi „Managementul operaţiunilor multinaţionale şi interaliate”.
Susţine conferinţe magistrale la Colegiul Naţional de Apărare. Este nominalizat pentru a participa la susţinerea examenului pentru accederea la gradul de general, pe care îl promovează cu cea mai mare notă.
Comandant Corp Armată (1997-2000), Corpul 10 Armată, Iaşi:
Preluarea comenzii C 10 Armată „Ştefan cel Mare şi Sfânt” s-a făcut pe fondul schimbării politice din România după alegerile din 1996. Abordarea directă a reformelor i-a permis introducerea unor noi tehnici de lucru, însuşite pe timpul studiilor din străinătate. Trece la reorganizarea unilaterală a comandamentului, schimbă metodica aplicaţiilor, reconfigurează termenii de interoperabilitate şi generalizează instrucţia profesionalizată. Proiectează sistemul de cercetare teritorială şi supraveghere a zonei de interes strategic.
Din iniţiativa sa, consiliile municipiilor-reşedinţă de judeţ din zona de responsabilitate a C 10 A aprobă instituirea „Pieţei Tricolorului” şi desfăşurarea publică a ceremonialelor ocazionate de Ziua Naţională a Drapelului. Concepe şi, cu aprobarea Mitropoliei Moldovei, introduce ceremonialul Jurământului Militar Sacralizat.
Reface din temelii şi redă patrimoniului naţional cea dintâi capelă militară din Moldova (1838). Renovează şi termină consolidarea Cazărmii Mari din Copou, care primeşte simbolic denumirea de „Palatul Oştirii”. Împreună cu primarul oraşului, reconstituie mormântul Eroului Necunoscut şi aprinde flacăra veşnică în incinta Bisericii Sf. Nicolae, ctitorie a savantului Nicolae Iorga.
Şeful Statului Major General (15 februarie – 31 octombrie 2000);
A fost numit în funcţie de Preşedintele României contrar refuzului său exprimat deschis. Preşedintele Emil Constantinescu i-a cerut să se angajeze în efortul naţional pentru eliminarea blocajului reformei din armată, blocaj care ameninţa serios şansele României de a deveni un candidat credibil pentru accederea în NATO. Sub auspiciile acestui imperativ a preluat mandatul care a început la 15 februarie 2000. A continuat consecvent proiectele directoare pentru reformarea armatei ale predecesorului său introducând prin ordin majoritatea tehnicilor de lucru de stat major exersate pe timpul comenzii la corpul de armată.
Redefineşte conceptul reformei organismului militar, filosofia funcţională a acestuia şi etapele magistrale pentru următorii zece ani, cu care responsabilii NATO se
declară de acord. Încadrează dezvoltarea noului concept al reformei în trei trepte: a) etapa reformei structurale şi compatibilizării funcţionale, până în anul 2004; b) etapa reformei tehnologice şi realizării interoperabilităţii acţionale, până în 2007; şi c) etapa consolidării integrării oganice în mecanismele de decizie politico-militară la nivelul structurilor de Comandă-Control ale Alianţei, până în 2012. Tot cu acestă ocazie convinge membrii comitetului militar NATO să fie reevaluate condiţiile de interoperabilitate pentru noii candidaţi, în 5 pachete de condiţii, fapt acceptat de principiu de către preşedintele acestui organism. Aceste 5 condiţii majore constau în: 1.voinţă politică, doctrină şi strategii, comune; 2.tehnici de lucru de stat major, identice; 3.mijloace de comunicaţii şi sisteme de comandă-control (C4) identice; 4.limbă şi limbaj de comunicare, unice; 5.ţinte operative comune distribuite prin matricea de sincronizare şi asigurarea eficacităţii de luptă, similare.
În condiţiile noului mediu de conflictualitate şi reconfigurarea caracteristicilor geopolitice europene, elaborează şi supune aprobării Guvernului României prima „Strategie Militară” care a intrat în vigoare la 20 aprilie 2000. Sub auspiciile şi în termenii noii Strategii Militare angajează o a doua rundă de tratative cu responsabilii Alianţei de la Bruxelles-Mons(SHAPE), în condiţiile prevederilor tratatului de la Paris privind Controlul Armelor Conveţionale în Europa. Pe baza garanţiilor oficiale primite desfiinţează comandamentele celor 4 armate de la Bucureşti, Buzău, Craiova şi Cluj, constituie corpurile de armată teritoriale şi înfiinţează Comandamentul Operaţional Interarme, de la Buzău, în scopul conducerii operaţiilor în cadrul Alianţei cât şi pentru proiectarea forţelor în teatrele de operaţii multinaţionale sub egida ONU. În baza aceloraşi agremente mutuale, elaborează concepţia „Trecerii sistemului apărării naţionale de la starea de pace la cea de război”, în 4 trepte succesive, corespunzător modelului aliaţilor, redefineşte conceptul spaţiului de interes strategic al României în complementaritate cu cel al NATO, supune spre dezbatere şi aprobare Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, mecanismele de diminuare graduală a forţelor active corespunzător capacităţii reale de bugetare, concomitent cu absorbţia controlată a personalului disponibilizat, în structurile administraţiei publice, sub denumirea de „rezervă activă”, rapid mobilizabilă.
În scopul concetrării resurselor financiare şi realizării obiectivelor prioritare ale concepţiei de reformă, propune ministrului apărării naţionale şi convinge Consiliul Înzestrării Armatei să reducă numărul de programe de la 36 la 13, acestea din urmă reprezentând doar urgenţele de dotare tehnologică imediată pentru îndeplinirea criteriilor minimale de interoperabilitate. Această acţiune a produs o maximă iritare
responsabililor din complexul industrial militar şi a firmelor direct interesate, autohtone şi străine.
Pentru credibilizarea viabilităţii măsurilor luate şi verificarea capacităţii de reacţie a forţelor armate naţionale, prin resursele astfel disponibilizate şi avute la dispoziţie, organizează şi conduce nemijlocit, aplicaţiile strategice de amploare „FORŢA 2000”, „VIS DE TOAMNĂ” şi „BLUE DANUBE”, cu aplicarea sistemului de simulare în timp real, la care participă 18 state partenere şi aliate, însumând peste 25,000 de participanţi, la nivelul întregii ţări!. Cu această ocazie, emite ordinul de constituire şi doctrina de folosire a Forţelor Speciale şi elaborază Modelul Strategic „Armata României 2010”. De asemeni, prin Direcţiile J.5 şi J.8 elaborează „Doctrina asigurării logistice teritoriale”, iar cu J.2 „Sistemul cercetării şi supravegherii teritoriale”.
Timp de şapte luni, elaborează şi emite opt ordine successive de intrare în vigoare a noilor regulamente militare de bază, RG 1 – RG 8. Cu ocazia intrării în vigoare a „Regulamentului Ceremonialelor Militare”, în acord cu Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române şi Protocolul de Stat, întroduce şi consacră noul jurământ militar sacralizat în toate instituţiile militare.
Prin ordin al şefului SMG, instituie în cele 40 de oraşe reşedinţă de judeţ, „Piaţa Tricolorului” ca permanentizare a locului de desfăşurare a ceremonialul public, la nivelul întregii ţări, prilejuit de „Ziua Drapelului”. Piaţa Tricolorului din Bucureşti a fost inaugurată în prezenţa preşedintelui României, domnul Emil Constantinescu şi a primarului general al Capitalei,domnul Traian Băsescu, la 26 iunie 2000.
A perfectat şi a realizat, pentru prima dată în România, efectuarea vizitelor oficiale de către Comandantul Comandamentului Suprem Aliat din Europa(SACEUR), succsesiv, în persoana generalilor William Clark şi Joseff Ralston, ocazii cu care i s-au confirmat certitudinile privind accederea României în structurile euroatlantice şi a consolidat încrederea Alianţei în demersurile ireversibile ale României, pentru întegrarea în structurile nord-atlantice. Pe aceeaşi linie a relaţiilor externe şi diplomaţiei militare aplicate a efectuat vizite oficiale de lucru, la omologii săi din: Franţa – general Jean-Pierre Kelche, Italia – general Mario Arpini, Turcia – general Huseyin Kivrikoglu, Moldova – general Ion Coropcian, Belgia – amiral Willy Harteleer, Ungaria – general Laios Fodor, şi SUA – general Henry Hugh Shellton, precum şi două vizite cu caracter special la Mons, sediul Cartierului General NATO. Cu ocazia vizitei oficiale la Chişinău, pe baza mandatului primit de la Preşedintele Republicii, la 20 mai 2000 semnează protocolul pentru instituirea „Parteneriatului între Armata României şi Armata Republicii Moldova”, în baza căruia ministerele apărării ale celor două ţări au putut şi pot să
colaboreze în domenii diverse cum ar fi: instruirea trupelor, pregătirea cadrelor, dotarea cu tehnică sau schimbul reciproc de informaţii.
În virtutea aceloraşi eforturi de persuasiune diplomatică activă a primit vizitele şefului SMG din Bulgaria, Spania, Portugalia, Austria, Slovacia, Canada şi a avut convorbiri tematice cu 9 ambasadori şi 26 de ataşaţi militari acreditaţi la Bucureşti sau cu extindere de pe alte spaţii, precum şi cu 19 delegaţii militare străine de diferite profiluri şi niveluri de reprezentare.
A conferenţiat la Institutul Francez pentru Relaţii Internaţionale, la Institutul Naţional de Securitate din Washington, la Colegiul Regal al Belgiei, la Colegiul Naţional de Apărare şi Colegiul de Război din România, pe tema „Sistemului European de Securitate Integrată” precum şi „Parteneriatul simetric şi extinderea nonprovocativă a Alianţei”. Fondează, împreună cu un grup de absolvenţi, Asociaţia George C. Marshall, şi este ales preşedinte de onoare.
În CSAT susţine consecvent neangajarea armatei în politici partizane, prin instituţiile sale, şi atrage atenţia asupra unor grave vulnerabilităţi provocate de către chiar factorii decidenţi politici. Solicită, în faţa comisiilor reunite de apărare ale Parlamentului, bugetarea corectă a armatei României, cerând imperativ parlamentarilor să nu-l oblige, în demnitatea pe care o are, „de a sta cu mâna întinsă la uşa prim-ministrului”. Pledează pentru recuperarea resursei umane disponibilizate şi susţine dreptul de asociere a militarilor activi şi în rezervă. Intervenţia unor grupuri de interese afectate de măsurile luate cât şi griparea canalelor de comunicare cu peşedintele României îl determină profesional să facă unele declaraţii publice severe care au condus la depunerea mandatului şi prezentarea demisiei, la 31 octombrie 2000.
Directorul Centrului de Studii Strategice de Securitate (nov. 2000 – iunie 2001):
Pune bazele CSSS, configurându-i identitatea în cadrul Universităţii Naţionale de Apărare. După comemorarea Mareşalului Ion Antonescu, în calitatea sa de ctitor al Bisericii Sfinţii Constantin şi Elena, este acuzat de manifestarea unor simpatii politice. Refuză compromisul propus de ministrul Apărării şi cere trecerea în rezervă cu toate drepturile conferite de lege.
I se aprobă imediat, încheind astfel o carieră militară de 33 de ani.
Ce sunt asiguratorii / societățile de asigurare ? Fii informat cu InfoCons Protecția Consumatorului de Asigurare
Educaţie şi formare – Studii
• Şcoala primară, clasele 1-7, cu examen de absolvire, media 10 şi Diplomă de Merit a Ministerului Învăţământului (1956-1963);
• Liceul Teoretic „Vasile Alecsandri” din Iaşi, 2 ani (1964-1965);
• Liceul Militar „Ştefan cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc (1966-1967) – Şef de promoţie;
• Şcoala Militară Superioară de Ofiţeri „Nicolae Bălcescu” arma Infanterie (1970) – Şef promoţie pe armă; Examen de stat, cu diplomă;
• Academia Militară, Facultatea Arme Întrunite (1974-1976); Licenţă în Ştiinţa militară; Licenţă în „Managementul organizaţiilor economice”;
• Curs postuniversitar – Institutul Central de Conducere şi Informatică, profil Analiză de sisteme şi programare – proiectare (1979); Specialist informatician; Brevet de invenţie nr. 429-1983.
• Curs de pregătire informativ-operativă (1990); Certificat în diplomaţie militară;
• Colegiul de Studii Strategice şi Economii de Apărare din cadrul Centrului European pentru Studii de Securitate „George C. Marshall”, Germania (1994); Expert în securitate globală şi europeană;
• Cursul de Drept al Conflictelor Armate, din cadrul Institutului Internaţional pentru Dreptul Războiului, San Remo, Italia (1995); Expert în drepturile omului, conform Convenţiei de la Geneva şi Protocoalelor de la Haga;
• Cursul de Cooperare Interdisciplinară „Noul Parteneriat pentru menţinerea păcii în acţiune” – Centrul Person B. Lester, Hallifax, Canada (1996); Brevetat Ofiţer operaţii multinaţionale ONU;
• Cursul de ofiţeri de stat major NATO, Şcoala SHAPE, Oberammergau, Germania (1996); Brevetat Ofiţer stat major NATO;
• Colegiul Superior de Stat Major (1997), examen de general, media 9.78, Expert în conducerea organizaţiilor mari şi managementul resurselor umane;
• Colegiul Naţional de Apărare, Bucureşti (2000); Expert politică de apărare şi securitate naţională.
• Pregătire superioară fundamentală, 1996-2000, prin doctorantură, disciplina „Teoria generală a ştiinţei militare”; Titlul ştiinţific de Doctor, diploma „Magna cum Laude”.
Limbi străine cunoscute
engleza, foarte bine, cursivă pe complexitate;
franceză, bine, cursivă pe tematică pregătită;
germana, rusă, satisfăcător, dialog și conversație de întreținere
Coordonate de contact
mircia.chelaru@senat.ro
Sursa foto si info : Senatul Romaniei
Semnatura : Departament InfoCons comunicare
InfoCons – Organizație Europeană pentru Protecția Consumatorului și Promovarea Programelor și Strategiilor membră cu drepturi depline în Organizația Mondială Consumers International , membra fondatoare a Federației Asociațiilor de Consumatori , având Secretariatul General în București, Bd. Mărășești , nr. 127-129 , sector 4, tel: 021/319.32.66 , mail : secretariat@infocons.ro , Protecția Consumatorului , Protecția Consumatorilor , Proprietate Intelectuală , Consumers Protection , Consumer Protection , Fii Un Exemplu , Dezvoltare Durabilă , Smart Deal , Green Deal , Alertă , Alerte , Telefonul Consumatorului , Telefonul Consumatorilor , Protecția Mediului , Alege Bine , Citește Eticheta , Ia Atitudine , Sănătate , Incredere , Trust , Sorin Mierlea , Cybersecurity , Securitate Cibernetică , Asigurare , Asigurat , Senat , senator , cyber security , scoala profesionala, scoala meserii
