Compozitia produsului alimentar

Etichetele produselor alimentare ne sunt de mare ajutor în alegerile pe care le facem în calitate de consumatori, oferindu-ne toate informaţiile necesare – de la eventualele pericole majore pentru sănătate, precum alergiile la arahide, până la conţinutul de sare sau tipurile de grăsimi. Etichetarea clară şi lizibilă ne ajută să mâncăm mai sănătos, întrucât ştim exact ce cumpărăm. În schimb, o etichetă vagă, prea încărcată sau înşelătoare, poate reprezenta un obstacol în calea opţiunii pentru o alimentaţie echilibrată.

Pe eticheta oricărui produs alimentar trebuie să existe lista ingredientelor în ordine descrescătoare, după proporţia fiecărui ingredient (cu excepţia amestecurilor de fructe sau legume), incluzând acele ingrediente care se cunoaşte că pot provoca reacţii alergice (de exemplu: arahide, lapte, ouă, peşte). Trebuie indicată proporţia în procente (%) a ingredientelor evidenţiate în prezentarea produsului, ca de exemplu în numele produsului sau în imaginea de pe ambalaj.

Este obligatorie specificarea pe etichetă a prezenţei ingredientelor provenite din organisme modificate genetic (OMG), toate aceste ingrediente fiind menţionate cu termenul de `organisme modificate genetic` în lista de ingrediente!

Originea şi trasabilitatea produsului alimentar

Indicarea ţării sau regiunii de origine a produsului este obligatoriu pentru anumite categorii de produse alimentare, cum ar fi carnea de vită sau viţel, ouăle, peştele, mierea, fructele şi legumele. Acest aspect de etichetare este de asemenea obligatoriu dacă numele mărcii sau alte elemente ale etichetei, cum ar fi o imagine, un drapel sau o referire la un anumit spaţiu, ar putea induce în eroare consumatorul cu privire la originea reală a produsului!

Menţionarea ţării de origine se face prin sintagma: `fabricat în` (sau `made in`).

Conform Regulamentului CE 178/2002 art.3 alin.15, trasabilitatea este posibilitatea de a reconstrui parcursul unui aliment, al unui furaj, al unui animal destinat producţiei/utilizării în scop alimentar sau al unei substanţe destinate să facă parte dintr-un aliment sau dintr-un furaj, de-a lungul tuturor fazelor prelucrării şi producţiei.`

Trasabilitatea dă posibilitatea consumatorului să urmărească drumul parcurs de la obţinerea materiilor prime agro-zootehnice până la obţinerea produsului finit, având drept consecinţă directă creşterea gradului de încredere a consumatorului în alimentul cumpărat.

Procesul de asigurare a trasabilităţii se desfăşoară în 4 etape:

• identificarea loturilor de produse care au fost supuse aceloraşi procese de producţie şi/sau de prelucrare.
• Inregistrarea informaţiilor privitoare la procesul de producţie pe support electronic sau de hârtie,
• Stabilirea legăturilor între informaţii (fiecare agent economic din următorul lanţ trebuie să poată justifica prin documente legătura între loturile de produse, furnizori şi clienţi) Agent economic din agricultură → Industrie prelucrătoare → Distribuitor → Punct de vânzare
• Comunicarea – fiecare operator din acest lanţ comunică operatorului următor elementele de identificare ale loturilor pentru a-i permite acestuia din urmă să aplice la rândul său principiile trasabilităţii

Data durabilităţii minimale/Termenul de valabilitate

Pe eticheta sau pe ambalajul alimentelor este obligatoriu prin lege să se înscrie de către producător data durabilităţii minimale, respectiv data până la care acestea îşi păstrează caracteristicile specifice în condiţii de depozitare corespunzătoare. Data trebuie precedată de menţiunea:

• ‘A se consuma, de preferinţă, înainte de …’, dacă în dată este inclusă ziua; sau
• ‘A se consuma, de preferinţă, până la sfârşitul …’, dacă se indică luna şi anul sau numai anul. fiind însoţită fie de dată, fie de indicarea locului în care aceasta este înscrisă pe etichetă sau ambalaj. Menţiunile sunt completate, după caz, cu indicarea condiţiilor de păstrare şi conservare ce trebuie respectate pe perioada durabilităţii minimale.

În ceea ce priveşte produsele alimentare proaspete care prin natura lor prezintă un grad ridicat de perisabilitate din punct de vedere microbiologic, data limită de consum se scrie astfel ‘expiră la data ……. ‘ cu menţionarea zilei, lunii si a anului; după această dată, produsul nu mai poate fi consumat, poate prezenta un posibil pericol pentru consumator şi trebuie retras de la vânzare.

Stabilirea termenului de valabilitate pentru produsele alimentare se face de către producător, pe răspunderea acestuia, sau prin colaborare cu unităţi de cercetare şi laboratoare specializate, dupa experimentări prealabile, conform OG nr. 42/1995, republicată 2008, privind producţia de produse alimentare destinate comercializarii. Aceeaşi lege interzice prelungirea termenului de valabilitate expirat, prin reetichetare sau reambalare, de către producător!

Condiţii de depozitare

Menţionarea datei durabilităţii minimale, respectiv a termenului de valabilitate sunt completate, în mod obligatoriu, cu indicarea condiţiilor de păstrare şi conservare ce trebuie respectate pe perioada durabilităţii minimale. Pentru produsele alimentare proaspete, care din punct de vedere microbiologic sunt şi mai perisabile şi se refrigerează în general, menţionarea pe etichetă şi respectarea de către distribuitor, agentul comercial şi consumator a condiţiilor de păstrare şi conservare (a lanţului frig) este esenţială pentru asigurarea calităţii!

Conform OG nr. 42/1995, republicată 2008, privind producţia de produse alimentare destinate comercializării, la manipularea, transportarea si depozitarea produselor alimentare se vor asigura fiecarui produs conditiile specifice de pastrare, conform prevederilor din standarde sau alte reglementari in vigoare.