Moastele Sf Elena – InfoCons protectia consumatorilor te informeaza

Sfânta Împărăteasă Elena s-a născut în a doua jumătate a secolului al III-lea, într-o familie modestă din provincia Bitinia, o regiune situată în Asia Mică (astăzi parte din Turcia). Nu există informații precise despre data nașterii sale, dar istoricii estimează că s-a născut în jurul anului 248-250.
Unele surse sugerează că orașul său natal a fost Drepanum, redenumit mai târziu Helenopolis de către fiul său, împăratul Constantin cel Mare, în onoarea sa.

Originea sa socială a fost una umilă, existând opinii care o descriu fie ca fiind fiica unui hangiu, fie a unei familii de condiție joasă. Acest aspect este menționat de istoricul roman Aurelius Victor, care afirmă că Elena ar fi avut o origine obscură.

Totuși, indiferent de statutul său social, frumusețea, inteligența și caracterul său puternic au atras atenția viitorului împărat Constantius Chlorus.

Căsătoria cu Constantius Chlorus și ascensiunea fiului său

În jurul anului 270, Elena a devenit partenera de viață a lui Constantius Chlorus, un ofițer roman ambițios, care mai târziu avea să devină împărat. Din această relație s-a născut unicul său fiu, Constantin, viitorul împărat Constantin cel Mare. Deși nu există dovezi clare că mariajul lor a fost unul oficial, legătura dintre ei a fost recunoscută în epocă.

Situația sa s-a schimbat dramatic în anul 293, când Constantius Chlorus a fost ridicat la rangul de „Cezar” (conducător adjunct al imperiului) în cadrul sistemului tetrarhic introdus de Dioclețian. Pentru a-și consolida poziția politică, Constantius a fost obligat să se căsătorească cu Theodora, fiica vitregă a împăratului Maximian. În consecință, Elena a fost îndepărtată, iar relația ei cu Constantius s-a încheiat oficial.

Cu toate acestea, fiul său, Constantin, a rămas profund atașat de mama sa și, odată ce a ajuns împărat în 306, după moartea lui Constantius, și-a adus mama la curtea imperială, oferindu-i un statut de mare onoare.

Contextul religios și apropierea de creștinism

În primii ani ai vieții sale, Elena nu era creștină, deoarece Imperiul Roman era dominat de politeism, iar majoritatea locuitorilor venerau zeii tradiționali ai Romei. Nu există indicii că ar fi manifestat interes pentru creștinism înainte de convertirea fiului său, dar este posibil să fi fost influențată treptat de schimbările din imperiu.

În anul 312, Constantin a avut celebra viziune a crucii înainte de bătălia de la Podul Milvius, moment în care a adoptat simbolul creștin pe steagurile armatei sale. După victoria sa, el a emis Edictul de la Milano în 313, prin care a acordat libertate religioasă creștinilor. Această schimbare a avut un impact puternic asupra mamei sale, care, în anii următori, s-a convertit la creștinism și a devenit una dintre cele mai mari susținătoare ale noii credințe.

Aceasta a fost perioada care a marcat începutul rolului său activ în promovarea creștinismului, culminând cu pelerinajul său în Țara Sfântă și descoperirea Sfintei Cruci.