În fiecare an, în primele zile ale primăverii, românii sărbătoresc Mărțișorul, o tradiție străveche încărcată de simbolism și semnificații. Această sărbătoare marchează trecerea de la iarna la primăvara plină de viață și culoare, aducând cu ea speranța și optimismul pentru viitor.
Mărțișorul este în prezent recunoscut ca patrimoniului UNESCO. La data de 6 decembrie 2017, Comitetul Interguvernamental al UNESCO pentru Salvagardarea Patrimoniului Cultural Imaterial a aprobat includerea „Practicilor culturale asociate zilei de 1 Martie (Mărțișorul)” în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității. Dosarul multinațional a fost coordonat de România și elaborat în colaborare cu Republica Moldova, Republica Macedonia și Republica Bulgaria.
Originea și istoria
Originea Mărțișorului se pierde în timp, fiind o tradiție veche de mii de ani, care a fost transmisă din generație în generație. Conform unui Dicționar de Mitologie din anul 1997, mulți etnologi consideră că termenul “Mărțișor” derivă din limba latină, de la “Martius”, luna lui Marte, zeul roman al războiului și al agriculturii, luna care semnalează începutul primăverii.
Mărțișorul, cunoscut și sub denumirile de Mărțișug sau Marț, a fost documentat de către etnologii de la începutul secolului XX ca un obicei specific zilei de 1 martie, răspândit nu doar printre români, ci și între bulgari și albanezi. În fiecare început de primăvară, țăranii păstrează acest obicei ca pe un simbol protector împotriva bolilor și a nenorocului, marcând astfel tranziția către un nou sezon plin de speranță și bucurie.
Există mai multe legende și tradiții care explică originea Mărțișorului. Una dintre ele spune că acest obicei datează încă din vremea dacilor și tracilor, care considerau că firea și omenia sunt cele mai importante valori, iar Mărțișorul era un simbol al purității și al începuturilor noi. În vremea dacilor, mărţişoarele erau considerate amulete ce aveau puteri de protecţie solară și erau purtate până când înfloreau copacii.
Simbolismul Mărțișorului
Mărțișorul este un simbol complex, îmbinând în el mai multe elemente ce transmit mesaje de optimism, fertilitate și protecție. În mod tradițional, Mărțișorul este compus dintr-un șnur alb și roșu, împletit sau însoțit de mici obiecte precumun trifoi, o floare, un clopoțel sau un porumbel, simbolizând renașterea naturii și speranța într-un nou început.
Culoarea albă reprezintă iarna care se duce, puritatea și lumină, în timp ce roșul este asociat cu soarele, focul, energia și pasiunea. Astfel, Mărțișorul împletește în el dualitatea dintre întuneric și lumină, transmitând ideea că viața reînvie mereu din nou, așa cum și natura reînvie cu venirea primăverii.
Tradiții
Sărbătoarea Mărțișorului este însoțită de diverse tradiții și obiceiuri. În mod tradițional, femeile poartă Mărțișoare la piept sau la încheietura mâinii, iar bărbații le oferă femeilor Mărțișoare ca un gest de respect și apreciere. Tradiția martisorului în România începe odată cu răsăritul soarelui în ziua de 1 Martie, deși intervalul exact de purtare poate varia în funcție de tradițiile locale.
Câteva dintre tradițiile mai cunoscute sau mai puțin cunoscute de Mărțișor de pe teritoriul României sunt:
- În Ardeal, mărțișoarele sunt atârnate la uși, ferestre sau chiar la coarnele animalelor domestice, în conformitate cu credința că aceasta ar alunga spiritele malefice;
- În zona Oradei, există credința că oamenii devin mai sănătoși și mai frumoși dacă se spală cu apa proaspătă de ploaie în această zi;
- Locuitorii din Dobrogea obișnuiesc să poarte mărțișoarele până la sosirea cocorilor, apoi le aruncă în aer, pentru a atrage o fericire „înaripată”. În Banat, există obiceiul ca fetele să se spele cu zăpadă sau cu apa de pe frunzele fragilor, în speranța că vor fi iubite și că vor avea noroc în căsătorie;
- În zona Moldovei, precum și dincolo de Prut, tradiția este ca fetele să ofere mărțișoare băieților pe 1 martie, urmând ca pe 8 martie să fie băieții cei care oferă mărțișoare;
- În alte părți ale țării, tradiția implică purtarea martisorului pe tot parcursul lunii martie, urmată de prinderea lui în ramurile unui pom fructifer sau de garduri, pentru a aduce belșug în gospodărie, ca un ritual de sporire a recoltei și protecție împotriva farmecelor și a spiritelor rele.
Semnele primăverii, cum ar fi cântecul cucului sau înflorirea trandafirilor și cireșilor, marchează perioada de purtare a martisorului în mod tradițional, sugerând revenirea berzelor sau rândunelelor din zonele calde. Aceste aspecte evidențiază diversitatea și flexibilitatea tradițiilor legate de martisor în funcție de regiuni și obiceiuri locale.
Legende de Mărțișor
O tradiție care se alătură manifestărilor festive de Mărțișor sunt Babele. Fiecare femeie își alege o zi între 1 și 9 martie, în conformitate cu legenda babei Dochia, o figură mitologică a cărei zi de sărbătoare este pe 1 martie, care a urcat timp de 9 zile și 9 nopți cu oile pe munte, fiind învelită în 9 cojoace. Conform finalului legendei, Dochia moare înghețată, împreună cu turma ei, din cauza unui ger năprasnic. Potrivit tradiției, vremea din ziua în care este aleasă baba va influența și starea doamnelor și domnișoarelor: fie vor fi liniștite și frumoase, fie supărate și neplăcute.
O legendă legată de mărțișor relatează povestea în care Soarele s-a coborât pe Pământ sub forma unei frumoase fete, fiind ulterior răpit de un zmeu și închis în palatul său. În lipsa Soarelui, întreaga lume a căzut în tristețe, până când un tânăr curajos l-a învins pe zmeu și a eliberat fata, care s-a întors pe cer sub forma Soarelui. Cu venirea primăverii, oamenii și-au recăpătat bucuria, însă nimeni nu a uitat de sacrificiul tânărului luptător, ale cărui picături de sânge cald au făcut ghioceii să răsară în locurile în care zăpada s-a topit.
Într-un mit din Moldova relatează cum, în prima zi a lunii martie, Primăvara observă un ghiocel care începe să răsară sub zăpadă într-o poiană. Încercând să îl protejeze de furia Iernii, Primăvara se rănește la un deget, iar o picătură de sânge căzută peste floare o face să reînvioreze. Această poveste simbolizează victoria Primăverii asupra Iernii, iar culorile mărțișorului reflectă sângele acesteia pe zăpada albă.
Mărțișorul de-a lungul timpului
Între sfârșitul secolului al XIX-lea și mijlocul secolului al XX-lea, mărțișoarele erau create din diverse materiale precum lână, bumbac, cânepă, in și mătase, având diferite culori și modele în funcție de regiune. De exemplu, în județul Mehedinți și în comunitățile aromâne, mărțișorul era alb cu negru, realizat din lână și bumbac, în timp ce în Vâlcea și Brăila se foloseau combinații de negru cu roșu.
În alte zone precum Teleorman și Argeș, mărțișorul era alb cu roșu și negru, în Vrancea era albastru cu roșu, iar în sudul Ardealului, mai precis în Brașov, firele roșii, albe, albastre și galbene erau folosite pentru confecționarea acestuia. Conform unei alte tradiții, oamenii atârnau Mărțișorul în jurul gâtului sau la încheietura mâinii cu ajutorul unei cordeluțe roșii sau unui șnur format din două fire împletite din mătase albă și roșie.
Într-o altă interpretare a mărțișorului, șnurul bicolor era decorar la capete cu câte un ciucur: unul alb, sub forma unei reprezentări antropomorfe masculine, și unul roșu, sub forma unei siluete feminine.În diverse localități, mărțișorul putea avea și formă tricoloră, adoptând două variante cromatice: roșu, alb și verde sau roșu, alb și negru.
Inițial, mărțișorul își avea funcția principală ca amuletă, având scopul de a proteja purtătorul său de influențele malefice în timpul perioadei periculoase de tranzitie către primăvară. Acesta era asociat cu aducerea sănătății, frumuseții și norocului. Cu trecerea timpului, mărțișorul și-a modificat ușor semnificația. Astăzi, mărțișorul a evoluat spre a fi purtătorul unor mesaje afective și simbolice, fiind confecționat dintr-o varietate de materiale, inclusiv textile, plante uscate, pietre semiprețioase, scoici, sticlă, metale prețioase și chiar materiale sintetice precum plasticul.
Cum se poartă Mărțișorul în prezent?
Astăzi, mărțișorul păstrează forma tradițională a unui șnur împletit din fire de mătase în culori alb și roșu, chiar dacă acum este adesea achiziționat în loc să fie făcut manual în gospodărie. Cu toate acestea, semnificațiile și valorile sale inițiale rămân încorporate în acest simbol, reflectând continuitatea și importanța tradiției în cultura românească.
În prezent, Mărțișorul tradițional este purtat prins în dreptul inimii, ca un simbol al realizării tuturor dorințelor la începutul primăverii. Mărțișoarele prise la mână de obicei tot pe partea stângă se poartă. În ultimii ani, se pot oferi Mărţişoare și în mediul virtual, pe platformele de socializare, prin imagini, videoclipuri, animaţii și așa mai departe.
Continuitatea Sărbătorii
Cu trecerea timpului, tradiția Mărțișorului a evoluat și s-a adaptat la schimbările sociale și culturale. Astăzi, Mărțișorul nu este doar un simbol al primăverii și al fertilității, ci și un element al identității culturale românești, care este sărbătorit și apreciat în întreaga lume.
Începând cu anul 2018, s-a remarcat o intensificare a rolului identitar și al patrimonializării Mărțișorului, manifestată atât prin activitățile desfășurate de instituțiile muzeale, cât și prin angajamentul arătat în promovarea acestei tradiții prin organizarea de evenimente dedicate expunerii Mărțișoarelor și transmiterii cunoștințelor și practicilor tradiționale asociate, în perioada 1-8 martie. Organizarea atelierelor de confecționat mărțișoare în școli a devenit principalul mod de implicare a comunităților locale în conservarea și promovarea acestui element al patrimoniului cultural imaterial.
În concluzie, Mărțișorul reprezintă mai mult decât un simplu obiect decorativ sau o tradiție ancestrală; el este un simbol al ciclului vieții, al speranței și al renașterii permanente, care unește oamenii și îi încurajează să privească cu optimism către viitor.
Surse :
- http://www.cultura.ro
- https://www.radioromaniacultural.ro
Autor : Andrada Nițu
