Piața Națiunilor Unite este numele nou primit de zona în care se termina cheiul Dâmboviței și care, pentru o bună parte a secolului al XX-lea, s-a numit Piața Operetei.
Opereta a fost însă demolată de aici în 1986, sub regimul comunist, iar Teatrul de Operetă s-a mutat în clădirea Teatrului Național București, la Piața Universității.
Astăzi, principalul punct de reper când un bucureștean vorbește despre Piața Națiunilor Unite sunt cele două turnuri gemene, care se înalță impunătoare deasupra Pieței. Unul dintre ele a fost ridicat chiar pe locul fostei clădiri a Operetei.
Această zona a Bucureștiului a mai purtat însă un nume: Piața Senatului, fiind cunoscută în acest fel în special în prima parte a secolului al XX-lea.
În anii 1930, albia râului Dâmbovița este acoperită pentru a ușura circulația. Încă de atunci existau planuri pentru metrou, acesta fiind și el unul dintre motivele pentru care a fost decisă plafonarea râului.
Un alt element important al Pieței îl reprezintă cele două blocuri cu gloriete – mici pavilioane de grădină care arată precum niște cuști mari de păsări, situate pe blocuri. Acestea au servit drept inspirație pentru arhitecții din perioada comunistă, fiind observabile influențele în construcția blocurilor din Centrul Civic.
Piața Națiunilor Unite este astăzi zona de la intersecția dintre bulevardul cu același nume, Calea Victoriei și Splaiul Independenței, iar pe scuarul din fața blocului turn este situată fântâna Lahovari, mutată în fața blocului Gioconda.
