Ghici, ghicitoarea mea! Ce resursă avem în fiecare zi, dar uităm cât de valoroasă este? – InfoCons Protecția Mediului – Fii un Exemplu – Adriana Calcan
O întrebare din copilărie care ne poate învăța, la maturitate, să privim altfel resursele și mediul înconjurător
„Ghici, ghicitoarea mea!" Cât de des auzeam aceste cuvinte când eram copii? Era momentul acela în care curiozitatea creștea, încercam să găsim răspunsul și abia așteptam să descoperim ce se ascunde în spatele întrebării. Ghicitorile ne-au învățat să observăm, să punem lucrurile cap la cap și să privim dincolo de ceea ce este evident. Astăzi, poate că avem nevoie de aceeași curiozitate și atunci când vorbim despre resursele pe care le folosim în fiecare zi.
Așa că… ghici ghicitoarea mea: ce este peste tot în jurul nostru, ne este indispensabil, îl folosim în fiecare zi, dar devenim conștienți de valoarea lui mai ales atunci când începe să lipsească?
Răspunsul este apa.
Dar ghicitoarea poate continua. Ce folosim pentru a produce alimente? Pentru a fabrica produse? Pentru a răci instalații? Pentru a produce energie? Pentru a spăla, curăța, cultiva și transporta? Ce se află în spatele multora dintre lucrurile pe care le cumpărăm, chiar dacă nu apare niciodată pe etichetă? Din nou, răspunsul este apa.
Poate că aceasta este una dintre cele mai importante lecții pe care le putem redescoperi: o resursă poate fi atât de prezentă în viața noastră încât ajungem să nu-i mai vedem valoarea.
Când eram copii, ghicitorile ne provocau să fim atenți. Astăzi, aceeași curiozitate ne poate ajuta să înțelegem mai bine lumea în care trăim. Ce se întâmplă cu un produs după ce îl cumpărăm? Din ce este făcut? Câte resurse au fost necesare pentru a-l produce? Ce se întâmplă cu materialele lui după ce nu îl mai folosim? Poate fi reparat, reutilizat sau reciclat? Și, mai ales, cât timp rămâne ceva în natură după ce noi considerăm că povestea lui s-a încheiat?
Aceste întrebări ne schimbă perspectiva. Începem să vedem că un obiect nu este doar obiectul pe care îl ținem în mână. În spatele lui există materii prime, apă, energie, transport, oameni, procese industriale și resurse naturale. Iar la final există un alt traseu: reutilizare, reciclare, recuperare sau deșeu.
Poate că sustenabilitatea începe, de fapt, cu o ghicitoare. Cu întrebarea „ce urmează?"
Ce urmează după ce terminăm o sticlă de apă? Ce urmează după ce nu mai folosim un telefon? Ce se întâmplă cu o mașină după ultimul kilometru? Unde ajunge un aparat electric? Ce se întâmplă cu o haină pe care nu o mai purtăm? Dar cu ambalajul unui produs cosmetic?
Dacă în copilărie încercam să ghicim răspunsul pentru bucuria jocului, astăzi putem pune întrebările pentru a înțelege consecințele alegerilor noastre.
Și poate că aici se află una dintre cele mai frumoase legături dintre copilărie și sustenabilitate: copiii ne învață să fim curioși, iar curiozitatea ne poate face adulți mai responsabili.
Nu trebuie să avem toate răspunsurile. Trebuie să începem să punem întrebările potrivite.
„De unde vine?"
„Din ce este făcut?"
„Cât consumă?"
„Cât poate fi folosit?"
„Ce se întâmplă după?"
„Poate deveni din nou o resursă?"
Acestea sunt, poate, ghicitorile generației noastre.
Pentru că mediul nu ne cere să știm totul. Ne cere să fim atenți. Să observăm. Să înțelegem. Să alegem mai responsabil.
Iar dacă am păstra ceva din copilăria noastră, poate ar fi tocmai această curiozitate de a întreba și de a descoperi.
Ghici, ghicitoarea mea: ce putem face astăzi pentru ca resursele pe care le avem să rămână valoroase și mâine? Răspunsul nu este într-o carte și nici într-o singură persoană. Este în fiecare dintre noi.
Autor: Adriana Calcan
Semnătura : Departamentul InfoCons Protecția Mediului – Fii un Exemplu
