Drepturile fundamentale ale consumatorilor

Politica protecţiei consumatorilor la nivel internaţional capătă în permanentă noi valenţe. Nouă calitate dobândită de România cea de membru cu drepturi depline în una din cele mai mari organizaţii economice, sociale şi politice ale lumii Uniunea Europeană obligă instituţiile statului, precum şi asociaţiile de consumatori cu atribuţii în domeniul protecţiei consumatorilor la îmbunătăţirea statutului consumatorului. Importanţa acordată acestui domeniu reiese foarte clar şi din organigramă Comisiei Europene unde există Directoratul General pentru Protecţia Consumatorului.

Toate aceste eforturi realizate de Uniunea Europeană în domeniul protecţiei consumatorilor au scos în evidenţă necesitatea abordărilor continuatoarelor probleme:

• informarea continuă a consumatorilor prin orice mijloc;
• îmbunătăţirea continuă a legislaţiei referitoare la protecţia consumatorilor;
• îmbunătăţirea dialogului dintre organizaţiile de consumatori, instituţiile statului şi organizaţiile patronale;
• îmbunătăţirea reprezentării consumatorilor la nivelul instituţiilor statului;
• îmbunătăţirea serviciilor oferite consumatorilor de către operatorii economici;
• protejarea intereselor economice ale consumatorilor de produse şi servicii;
• îmbunătăţirea colaborării între organizaţiile de consumatori.

Informarea, educarea şi consilierea consumatorilor trebuie realizată numai de asociaţiile de consumatori, iar instituţiile statului trebuie să se ocupe de supravegherea pieţei. Asociaţiile pentru protecţia consumatorilor sunt organizaţii neguvernamentale, şi care, fără a urmări realizarea de profit pentru membrii lor, au ca unic scop apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale consumatorilor. În fiecare an, în data de 15 martie, Consume International recomandă membrilor săi aniversarea `Zilei Mondiale a Drepturilor Consumatorului“, prilej cu care sunt reamintite drepturile consumatorilor:

• dreptul la satisfacerea nevoilor fundamentale;
• dreptul la siguranţă;
• dreptul de a fi informat;
• dreptul de a alege;
• dreptul de a fi ascultat;
• dreptul la despăgubire;
• dreptul la educare;
• dreptul la un mediu ambiant sănătos.

Asociaţiile pentru protecţia consumatorilor pot acoperi anumite nevoi ale societăţii şi pot oferi şansa participării la elaborarea politicilor publice. De asemenea, prin activităţile lor specifice, contribuie la realizarea unui echilibru între interesele consumatorilor, ale statului şi sectorului privat. Asociaţiile pentru protecţia consumatorilor şi instituţiile statului cu atribuţii în domeniul protecţiei consumatorilor trebuie să colaboreze pentru apărarea şi promovarea drepturilor şi intereselor economice ale consumatorilor.

Asociaţiile pentru protecţia consumatorilor au un rol important în îmbunătăţirea situaţiei economice şi politice din ţara noastră. Pentru aceasta este nevoie de consolidarea mişcării consumatoriste, lucru posibil dacă liderii acestor asociaţii depun eforturi în:

• activarea consiliilor consultative pentru protecţia consumatorilor, la nivel central, judeţean şi local, structuri prin intermediul cărora se poate îmbunătăţi relaţia dintre asociaţii şi administraţia publică, în interesul ambelor părţi;
• utilizarea facilităţilor create de cadrul legal existent;
• realizarea unui parteneriat între asociaţii, prin intermediul căruia să se deruleze proiecte în comun, să se schimbe informaţii şi să se îmbunătăţească dialogul cu administraţia publică;
• promovarea imaginii asociaţiilor pentru protecţia consumatorilor prin crearea unor pagini WEB;
• stabilirea unor priorităţi în domeniu şi a unui plan comun de acţiune în vederea realizării acestora.

Consumatorul român trebuie să fie parte integrantă a politicilor naţionale economice şi sociale ca şi componentă de bază a societăţii din care face parte. Acesta se află într-o triplă ipostază: de participant la realizarea produselor (serviciilor), de beneficiar al rezultatelor muncii sale şi de alegător din patru în patru ani. Consumatorii români merită să fie sprijiniţi deoarece contribuţia acestora la bugetul ţării va reprezenta, în anul 2008, 78 % din totalul bugetului, contribuţie sub formă de TVA, taxe vamale, accize, impozite pe salarii, CAS, CASS, etc. De fapt, protecţia consumatorilor nu înseamnă numai acţiuni de control finalizate cu amenzi, retrageri de autorizaţii şi închidere de firme, ci şi educarea, informarea, consilierea, apărarea şi promovarea drepturilor şi intereselor economice ale celor 22 de milioane de consumatori. Asociaţiile pentru protecţia consumatorilor completează deficitul de informaţie al consumatorilor referitor la produsele (serviciile) existente pe piaţa. Ele sunt cele mai în măsură să identifice nevoia de informare, educare şi consultanţă a consumatorilor, deoarece au fost create de către consumatori pentru consumatori. Iniţiativele civice creează mecanismele responsabilităţii şi asigură un dialog real între societatea civilă şi instituţiile statului. În lipsa acestora, instituţiile statului sunt tentate să controleze cele mai intime sfere ale vieţii private. Societatea civilă este cea care menţine un anumit echilibru între instituţiile statului şi consumatori. Statul şi operatorii economici nu trebuie să impună consumatorului cum trebuie să gândească şi cum trebuie să acţioneze. Societatea civilă astâmpără apetitul devorator al guvernării pentru control total asupra vieţii private. Într-o societate civilă există întotdeauna loc pentru diversitate în opinii, pentru dezacord. Societatea civilă se bazează pe separarea sistemului politic de cel economic şi de viaţa socială.

În concluzie, se poate afirma faptul că instituţiile statului şi societatea civilă din România trebuie să colaboreze, pentru că numai împreună pot rezolva problemele sociale şi economice ale ţării, prin eliminarea sau menţinerea la un anumit nivel a unor cheltuieli publice.