COP31 Antalya 2026 – scurtă istorie a Conferințelor ONU pentru Climă – InfoCons – Fii un Exemplu – Protecția Mediului
În 1992, lumea s-a reunit la Rio de Janeiro, în Brazilia, și a semnat un angajament comun : să țină sub control schimbările climatice. Acolo s-a născut Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra Schimbărilor Climatice (UNFCCC), iar de atunci, în fiecare an, statele lumii se întâlnesc la o Conferință a Părților – pe scurt, un „COP”. De la Rio până la COP31, programat în noiembrie 2026 la Antalya, în Turcia, firul acestor negocieri a dat naștere Protocolului de la Kyoto și Acordului de la Paris. Niciun summit nu rezolvă singur criza climatică, dar fiecare pas contează – iar efectele se simt direct în viața fiecărui consumator : în prețul energiei, în coșul de cumpărături, în calitatea aerului și în opțiunile pe care le avem atunci când alegem un produs.
InfoCons îți explică, pe înțelesul tuturor, ce sunt aceste conferințe, ce s-a decis până acum și la ce să te aștepți de la COP31.
Ce este, de fapt, un COP și de unde a pornit totul
„COP” vine de la „Conference of the Parties” – Conferința Părților, adică a statelor care au semnat Convenția ONU din 1992. Este cea mai mare reuniune mondială dedicată climei, la care participă aproape toate țările lumii, alături de companii, instituții financiare, orașe, organizații ale societății civile și reprezentanți ai consumatorilor.
Totul a început la Summitul Pământului de la Rio, în 1992, când a fost adoptată Convenția-cadru UNFCCC. Prima Conferință a Părților propriu-zisă – COP1 – a avut loc la Berlin, în 1995. De atunci, COP-urile au devenit bornele anuale care transformă angajamentele în acțiune concretă.
De la Kyoto la Paris : momentele care au schimbat regulile jocului
Două conferințe au marcat istoria acestor negocieri.
La COP3, desfășurat la Kyoto în 1997, a fost adoptat Protocolul de la Kyoto – primul tratat prin care țările industrializate și-au asumat ținte obligatorii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră.
Aproape două decenii mai târziu, la COP21 de la Paris, în 2015, a fost adoptat Acordul de la Paris, documentul care guvernează și astăzi politica mondială privind clima. Prin el, statele s-au angajat să limiteze încălzirea globală „mult sub 2°C” față de nivelul preindustrial și să depună eforturi pentru a nu depăși pragul de 1,5°C – un obiectiv care a devenit reperul tuturor discuțiilor de după.
Între cele două momente a existat și un eșec răsunător : COP15 de la Copenhaga, în 2009, care nu a reușit să producă acordul global așteptat. A fost lecția care a pregătit terenul pentru succesul de la Paris.
Ultimele runde : de la Glasgow la Belém
În ultimii ani, negocierile au intrat într-o etapă în care accentul se mută de la promisiuni la implementare și la bani.
La COP26 de la Glasgow (2021) s-a convenit dublarea finanțării pentru adaptarea la efectele schimbărilor climatice. La COP28 de la Dubai (2023), pentru prima dată, textul final a vorbit despre „tranziția dinspre combustibilii fosili” – așa-numitul consens de la Dubai. La COP29 de la Baku (2024), discuțiile s-au concentrat pe finanțare, fiind stabilit un nou obiectiv colectiv și trasată „foaia de parcurs de la Baku la Belém”, care vizează creșterea finanțării climatice până la 1.300 de miliarde de dolari pe an până în 2035.
Cel mai recent, la COP30 de la Belém, în Brazilia (noiembrie 2025), a fost adoptat pachetul numit „mutirão global” – un cuvânt brazilian care înseamnă „efort colectiv”. Acordul a chemat la triplarea finanțării pentru adaptare până în 2035 și a recunoscut, pentru prima dată într-un text oficial COP, riscul real de a depăși pragul de 1,5°C. În schimb, a lăsat nerezolvată o întrebare mult-așteptată : textul final nu a cuprins o „foaie de parcurs” pentru renunțarea la combustibilii fosili și nici una pentru oprirea defrișărilor. Ambele au fost amânate – și trimise mai departe, spre Antalya.
COP31 Antalya 2026 : ce știm până acum
A 31-a Conferință a Părților se va desfășura între 9 și 20 noiembrie 2026, la Antalya Expo Center, în Turcia.
Găzduirea a venit după o dispută neobișnuită : atât Turcia, cât și Australia și-au depus candidatura, iar regulile ONU cer consens pentru desemnarea gazdei. După negocieri intense, cele două țări au ajuns la un compromis istoric : Turcia găzduiește conferința, iar Australia conduce negocierile. Astfel, Murat Kurum, ministrul turc al Mediului, Urbanismului și Schimbărilor Climatice, deține președinția COP, în timp ce Chris Bowen, ministrul australian al Climei și Energiei, este vicepreședinte și președinte al negocierilor. Turcia răspunde de „Agenda de acțiune”, iar Australia aduce la masă vocea statelor din Pacific, cele mai expuse creșterii nivelului mării.
Tocmai de aceea, înaintea summitului de la Antalya, o reuniune pre-COP este programată în Fiji (5–8 octombrie 2026), cu un eveniment al liderilor în Tuvalu, pentru ca aceștia să vadă, la fața locului, efectele concrete ale schimbărilor climatice asupra insulelor din Pacific. Summitul Liderilor Mondiali este programat pentru 11–12 noiembrie.
Ce se pune pe masă la Antalya
COP31 moștenește temele rămase deschise la Belém. Pe agenda negociatorilor se află, printre altele : foaia de parcurs pentru tranziția dinspre combustibilii fosili, pe care președinția urmează să o prezinte la Antalya – deocamdată ca inițiativă voluntară, pregătită printr-o conferință găzduită de Columbia și Olanda ; foaia de parcurs pentru stoparea defrișărilor, amânată și ea de la Belém ; finanțarea pentru adaptare, cu ținta de triplare până în 2035, pentru care încă nu există un an de referință agreat ; și punerea în practică a drumului către cele 1.300 de miliarde de dolari pe an destinați finanțării climatice, cea mai mare parte urmând să provină din sectorul privat.
Peste toate acestea planează o întrebare care privește direct consumatorii : cum se transformă aceste angajamente în energie curată și accesibilă, locuri de muncă și comunități mai sănătoase, fără a împovăra bugetele gospodăriilor.
De ce contează toate acestea pentru tine, consumatorul
Un summit pentru climă poate părea îndepărtat de viața de zi cu zi. În realitate, deciziile luate acolo ajung, mai devreme sau mai târziu, pe factura ta și în coșul tău de cumpărături.
Tranziția energetică influențează prețul la energie și combustibili. Obiectivele de reducere a emisiilor modelează normele de eficiență energetică ale aparatelor pe care le cumperi – de la frigider la mașina de spălat. Politicile climatice încurajează produsele mai durabile, reparabile și mai puțin poluante, și dau un sens tot mai concret etichetelor de mediu pe care le întâlnești la raft. Iar atunci când soluțiile climatice se extind, beneficiile le urmează : energie curată și accesibilă, aer mai curat și noi locuri de muncă.
Mesajul InfoCons este simplu : informarea este prima formă de protecție. Cu cât înțelegi mai bine ce se decide la nivel global, cu atât poți face alegeri mai bune în fiecare zi – alegeri care îți protejează atât sănătatea și bugetul, cât și mediul în care trăiești.
Rolul InfoCons : vocea consumatorului, de la raft până la masa deciziilor europene
InfoCons nu privește aceste discuții din afară. Ca singurul membru român cu drepturi depline al Consumers International și ca membru ANEC – vocea europeană a consumatorilor în standardizare – InfoCons duce interesele consumatorilor acolo unde se iau deciziile.
Mai mult, InfoCons reprezintă consumatorii în Comisia pentru Acordarea Etichetei UE Ecologice (EU Ecolabel), eticheta oficială a Uniunii Europene care îți arată care produse și servicii au un impact redus asupra mediului pe tot parcursul vieții lor. Este exact puntea dintre marile obiective climatice discutate la un COP și alegerea concretă pe care o faci în fața raftului.
De aceea, InfoCons te încurajează să fii un consumator informat și responsabil : citește eticheta, compară produsele și alege conștient. Folosește Aplicația de Protecția Consumatorilor InfoCons pentru a verifica produsele și a lua decizii mai bune pentru tine și pentru planetă.
Pentru că schimbările climatice nu se opresc la granițe, iar protecția consumatorilor începe cu fiecare alegere pe care o facem.
