Calea Victoriei, ieri și azi – o9atitudine pentru cultură

Calea Victoriei este una dintre cele mai vechi artere ale Capitalei, iar istoria Bucureștilor este strâns legată de această stradă ce se întinde pe o lungime de 2,7 km. Inaugurată de Constantin Brâncoveanu în 1682, Calea s-a numit inițial Podul Mogoșoaiei, datorită străzilor care erau pavate cu trunchiuri de copaci. Astfel, noua arteră a devenit drumul principal al capitalei.

În timpul domniei lui Grigore Ghica, strada este pavată cu piatră, și în 1882 apar primele instalații electrice din București, situate în fața Palatului Regal. Importanța Căii Victoriei a crescut în secolul al XIX-lea, când a devenit stradă domnească. Tot în acest secol, artera își primește numele actual, ca urmare a victoriei armatei române în Războiul de Independență (1878).

În perioada comunistă, Calea Victoriei devine sursă de inspirație pentru regimul aflat la conducere, acesta construind Calea Victoriei Socialismului, în 1980.

De-a lungul străzii nu putem remarca un anume stil arhitectural, multitudinea de clădiri de diferite mărimi fiind folosite în diverse scopuri și construite în perioade diferite. Cu toate acestea, de-a lungul celor 2700 de metri ai străzii, putem vedea clădiri extrem de frumoase și impunătoare, precum Sediul Central CEC, Cercul Militar Național sau Ateneul Român.

Importanța culturală a arterei este subliniată de muzeele situate aici: Muzeul Colecțiilor de Artă, care a servit și drept Cancelarie Domnească pentru domnitorul Alexandru I. Cuza, Muzeul Național de Artă al României (Palatul Regal), situat în Piața Revoluției, construit după planurile lui Nicolae Nenciulescu și care adăpostește tablourile unor nume mari din pictură, precum Nicolae Grigorescu, Ștefan Luchian, Rembrandt sau Rubens și Muzeul Național de Istorie a României, locul în care se află și Tezaurul Național.

Nu doar muzeele sunt reprezentantele culturale ale Căii Victoriei. Tot aici găsim și teatrul Odeon, ridicat pe locul fostei case a lui Costache Ghica, teatrul de revistă Constantin Tănase, Biblioteca Centrală Universitară din București, inaugurată de Carol I în 1895 și clădirile Academiei Române (clădirea Academiei este una dintre cele mai vechi din Capitală).

De-a lungul străzii putem găsi și biserici de o importanță deosebita: Biserica Sf. Nicolae Tabacu, ridicată la sfârșit de secol XVII, Biserica Albă, Biserica Crețulescu, ctitorită chiar de Iordache Crețulescu și Safta, soția sa și fiica lui Constantin Brâncoveanu, Biserica Zlătari și Biserica Doamnei, ctitorită în 1683 de a doua soție a lui Șerban Cantacuzino, Maria Doamna.

Calea Victoriei este, cu certitudine, unul dintre simbolurile Bucureștiului. De-a lungul timpului, a fost locul în care bucureștenii se adunau și încă de la construirea ei a fost una dintre cele mai importante artere ale Capitalei. În zilele noastre, Calea Victoriei este locul de organizare al unor diferite evenimente, unul recurent fiind ,,La pas pe Calea Victoriei`, unde bucureștenii sunt invitați să (re)descopere frumusețea acestei străzi.