Aditiv alimentar cu rol de îndulcitor artificial. Deşi are un gust remanent neplăcut, amărui metalic, zaharina a fost folosită pe scară largă, atât de diabetici, cât şi în industria alimentară, fiind de 300-500 de ori mai dulce decât zahărul. Fiind un îndulcitor intens şi fără calorii, care nu produce carii dentare, se adaugă în băuturi alcoolice şi nealcoolice aromatecât şi în snacksuri şi deserturi cu valoare energetică redusă, fără adaos de zahăr, pe bază de apă, lapte, amidon, cacao, grăsimi, ouă, cereale sau fructe, în produse de cofetărie cu valoare energetică scăzută şi fără adaos de zahăr. Se utilizează în conserve din legume sau fructe, gemuri, jeleuri, marmelade, alte paste tartinabile, în sosuri, muştar, salate, supe, conserve şi semiconserve de peşte, crustacee sau moluşte, produse fine de brutărie etc.Pentru mascarea gustului remanent neplăcut, zaharina se combină cu alţi îndulcitori sintetici.
Doza zilnică maximă: 5mg/kg corp
Doza zilnică maximă admisă este de 5mg/kg corp. În raport de cantităţile folosite în alimente, doza zilnică se poate depăşi foarte uşor.
Doza maximă de includere: 80-800 mg/kg
Doza zilnică maximă admisă este de 5mg/kg corp. În raport de cantităţile folosite în alimente, doza zilnică se poate depăşi foarte uşor.
Nu s-au semnalat efecte secundare la aceste cantităţi.
Cercetări datând încă din 1960 au arătat potenţialul cancerigen al zaharinei asupra animalelor de laborator, localizat în special la vezica urinară şi tractul urinar, fapt ce a determinat interzicerea utilizării ei de către guvernele unor ţări. Agenţia Internaţională de Cercetare a Cancerului, parte a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, susţine că zaharina nu este cancerigenă pentru oameni, deoarece ea nu acţionează la nivelul ADN-ului, iar mecanismul prin care se produce cancer la şoarecii de laborator ţine de particularităţile speciei şi nu este aplicabil oamenilor.
Acesti aditivi nu sunt permisi în alimentele destinate sugarilor şi copiilor mici.