E122 – Azorubina

  • Ce este aditivul E 122?

Aditivul alimentar E122- azorubina, este un colorant sintetic azoic de culoare roșie. Se mai poate întâlni sub numele de carmoizina sau cardinal 3B. Azorubina se prepară prin  reacția de cuplare între sare de diazoniu și o componentă de cuplare care este acidul 4-hidroxi-1-naftalin sulfonic (acidul Neville-Winter). Se obține sintetic din acid α-naftolamino-4-sulfonic diazotat și acid α-naftol-4-sulfonic[i]

  • Care sunt alimentele care conțin aditivul alimentar E 122?

Aditivul alimentar E 122, poate fi regăsit în următoarele produse:

– brânză topită aromatizată,

– fructe și legume uscate, în conservele de legume roșii,

– fructe și legume în oțet, ulei sau saramură, în conservele de legume roșii,

– fructe și legume conservate în cutii sau borcane, conservele de legume roșii,

– preparate din fructe și legume, cu excepția compoturilor, conservele de legume roșii,

– gumă de mestecat,

– decorațiuni, învelișuri și umpluturi,

– pește și produse de pescărie prelucrate, inclusiv moluște și crustacee,  numai pastă de pește și pastă de crustacee, numai crustacee semipreparate,

– produse aromatizate pe bază de vin, astfel cum sunt definite in Regulamentul (CEE) nr. 160/91,

– băuturi aromatizate pe bază de vin.[ii]

  • Există efecte secundare în urma consumării aditivului alimentar E 122?

Deoarece este un colorant azoic, azorubina poate crea intoleranţă la persoanele intolerante la salicilaţi. Este un eliberator de histamină, şi poate intensifica simptomele astmului. În combinaţie cu benzoaţii (E 210-215 poate favoriza hiperactivitate la copii (sindromul ADHD).[iii]

Azorubina poate cauza fenomene alergice și/sau reacții de intoleranță asemănătoare cu cele provocate de aspirină, ca de exemplu: iritație digestivă cu tulburări dispeptice, erupții cutanate, prurit, bronhospasm (mai ales la asmatici), amețeli, cefalee, greață, etc. Sunt cazuri în care s-a constatat și o retenție pronunțată a apei în țesuturi.

Nu există indicii că Azorubina induce formarea tumorilor. Au fost observate diverse leziuni neoplazice după hrănirea cu Azorubină a șoarecilor și șobolanilor.

În unele studii privind carcinogenitatea la șobolani și șoareci, examenul histopatologic a indicat că Azorubina nu a fost asociată cu incidența oricărui tip de tumoră. S-a observat că modificările histopatologice suprarenale raportate sunt destul de frecvente la șobolanii de laborator în vârstă și, în plus, aceste leziuni variază în general considerabil între diferite studii. Prin urmare, grupul a concluzionat că aceste modificări histopatologice suprarenale nu sunt relevante din punct de vedere toxicologic, ceea ce a fost în conformitate cu evaluarea anterioară a acestor date de către JECFA și SCF.

Un studiu realizat de McCann și colab. (2007) a ajuns la concluzia că expunerea la o dietă cu două amestecuri de patru coloranți sintetici, dintre care si Azorubina,  plus un conservant de benzoat de sodiu, a condus la hiperactivitate crescută la copiii de 3 până la 9 ani. Într-un studiu anterior efectuat de aceeași echipă de cercetare, au existat unele dovezi pentru efecte ale unui amestec de patru culori sintetice (inclusiv Azorubină) și benzoat de sodiu la copii de 3 ani. (Bateman et al., 2004).

Într-un studiu asupra reproducerii, 2 grupuri de șobolani (25/sex/grup) au primit între 0 și 1% azorubină în apa lor de băut (echivalent cu 0-500 mg/kg bw/zi) timp de 6 luni. Creșterea în greutate, mortalitatea și starea generală a fost similară în ambele grupuri. După 7 luni animalele au fost împerecheate pentru a produce generația F1. După înțărcare, puii de F1 au primit și 1% Azorubină  și după 4 luni s-au împerecheat pentru a produce o generație F2. Nu au fost observate anomalii în ceea ce privește numărul de pui sau fertilitatea. Generația F2 a primit, de asemenea, 1% Azorubină timp de 200 de zile și ulterior a fost menținută dieta normală și apă timp de 2 ani. Nu s-au observat efecte adverse asupra mortalității sau incidenței tumorii (Hecht, 1966). [iv]

  • Care sunt caracteristicile aditivului E 122?

Azorubina este alcătuită în principal din 4-hidroxi-3-(4-sulfonato-1- naftilazo) naftalin-1-sulfonat disodic și materii colorante auxiliare împreună cu clorură de sodiu și/sau sulfat de sodiu ca și componente principale incolore.

Azorubina este descrisă sub formă de sare de sodiu. Sărurile de calciu și potasiu sunt, de asemenea, permise.

Denumire chimică 4-hidroxi-3-(4-sulfonato-1-naftilazo) naftalin-1-sulfonat disodic

Formulă chimică C20H12N2Na2O7S2

Masă moleculară: 502,44

Compoziție: Conține nu mai puțin de 85% coloranți totali calculați ca sare de sodiu

Descriere: Pulbere sau granule de culoare roșu spre castaniu

Aspectul soluției apoase: Roșie

Identificare

Spectrometrie Maximum în apă la cca. 516 nm

Puritate: Substanțe insolubile în apă Nu mai mult de 0,2 %

Substanțe colorante auxiliare Nu mai mult de 1 %

Compuși organici alții decât substanțe colorante:

– acid 4-aminonaftalin-1-sulfonic și acid 4-hidroxinaftalin-1-sulfonic: În total nu mai mult de 0,5%

– amine aromatice primare nesulfonate: Nu mai mult de 0,01 % (calculate ca anilină)

– substanțe extractibile în eter: Nu mai mult de 0,2 % în mediu neutru

Arsen: Nu mai mult de 3 mg/kg

Plumb: Nu mai mult de 2 mg/kg

Mercur: Nu mai mult de 1 mg/kg

Cadmiu: Nu mai mult de 1 mg/kg.[v]

Doza zilnică admisă pentru consumul uman de azorubină este de până la 4 mg/kg corp, doză foarte mică, ce poate fi foarte uşor de depăşit.

Doza de încorporare în alimente: 100-500 mg/kg 100-200mg/l.

Descriere utilizare copii: Nu este permis în alimentele destinate sugarilor şi copiilor mici.

  • Ce sunt coloranții alimentari?

Coloranții sunt substanțe care adaugă sau redau culoare produselor alimentare și includ componente naturale ale produselor alimentare sau alte substanțe naturale care nu sunt de regulă consumate ca alimente de sine stătătoare și care nu sunt de obicei utilizate ca ingrediente caracteristice în alimentație. Din categoria coloranților fac parte și preparatele obținute din produse alimentare și din alte materii prime comestibile naturale obținute prin extracție fizică și/sau chimică conducând la o extracție selectivă a pigmenților în raport cu constituenții nutritivi sau aromatici sunt considerate coloranți.[vi]

  • Când se acceptă utilizarea coloranților alimentari?

Utilizarea coloranților alimentari este considerată acceptabilă pentru următoarele scopuri:

  • refacerea aspectului inițial al produselor alimentare a căror culoare a fost modificată prin prelucrare, depozitare, ambalare şi distribuție;
  • ameliorarea atractivității vizuale a produselor alimentare;
  • colorarea produselor alimentare care în mod normal sunt incolore.

Utilizarea coloranților alimentari trebuie să respecte întotdeauna condiția generală de neinducere în eroare a consumatorului. De exemplu, utilizarea coloranților nu trebuie să lase impresia că acesta conține ingrediente care nu au fost niciodată adăugate.[vii]

  • Cum știm că alimentele conțin aditivi alimentari?

Conform Organizației Mondiale a Sănătății , la nivel global sunt stabilite  practici, standarde și orientări privind etichetarea alimentelor. Aceste standarde sunt implementate în majoritatea țărilor, iar producătorii de alimente sunt obligați să indice ce aditivi sunt în produsele lor. În Uniunea Europeană, de exemplu, există o legislație care reglementează etichetarea aditivilor alimentari conform unui set de „numere de E-uri” predefinite. Persoanele care au alergii sau sensibilități la anumiți aditivi alimentari ar trebui să citească etichetele cu atenție.

Organizația Mondială a Sănătății încurajează autoritățile naționale să monitorizeze și să se asigure că aditivii alimentari din alimentele și băuturile produse în țările lor respectă utilizările, condițiile și legislația.

  • Ce sunt aditivii alimentari?

Conform Organizației Mondiale a Sănătății[viii], substanțele care sunt adăugate în alimente pentru a menține sau îmbunătăți sigur anța, prospețimea, gustul, textura sau aspectul alimentelor sunt cunoscute ca aditivi alimentari.  Timp de secole, aditivii alimentari au fost folosiți pentru conservarea alimentelor, de exemplu sarea (în carne, slănină sau pește uscat), zahăr (în marmeladă) sau dioxid de sulf (în vin).

De-a lungul timpului, numeroși aditivi alimentari au fost dezvoltați pentru a satisface nevoile producției de alimente, deoarece fabricarea alimentelor pe scară largă este mult mai complexă decât producerea acestora acasă, la scară mică.

Introducerea aditivilor în alimente se realizează cu scopul de a ne asigura că alimentele procesate rămân sigure și în stare bună pe tot parcursul călătoriei de la fabrici sau bucătării industriale către depozite și magazine și, în final, către consumatori.

Utilizarea aditivilor alimentari este justificată numai atunci când utilizarea lor are o necesitate tehnologică, nu induce în eroare consumatorii și servește o funcție tehnologică bine definită precum păstrarea calității nutriționale a alimentelor sau sporirea stabilității alimentelor.

Aditivii alimentari pot fi derivați ​​din plante, animale sau minerale sau pot fi sintetici. Aceștia sunt adăugați în mod intenționat în alimente pentru a îndeplini anumite scopuri tehnologice. Există câteva mii de aditivi alimentari utilizați, toți fiind proiectați pentru a îndeplini o anumită sarcină, de obicei pentru a face alimentele mai durabile sau mai atrăgătoare.

  • Concluzii și Reglementări legislative E 122

AditivuL E 122 –  azorubina colorarează în roșu (până la roșu brun) produselor alimentare în care se încorporează.

Este necesar în restabilirea culorii naturale a acestora, degradată la procesare, depozitare, sau transport. Ca și în cazul celorlalți coloranți, E122 are și rolul de a colora produsele alimentare lipsite de culoare, pentru a le face mai atractive.

Face parte din Grupa III: Coloranți alimentari cu limită maximă combinată, în funcție de produsul alimentar în care se încorporează.[ix]

Azorubina (E 122) este un colorant azoic permis ca aditiv alimentar în UE și anterior evaluat de JECFA în 1983 și SCF în 1984. Ambele comitete au stabilit o DZA de 0-4 mg/kg corp/zi.

 

Autor: dr. ing.  Fulvia Manolache

[i] Elena Oranescu, Aditivii alimentari-necesitate și risc, Editura SemnE, 2005, București

[ii] Regulamentul (UE) nr. 1129/2011 al comisiei din 11 noiembrie 2011 de modificare a anexei II la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului prin stabilirea unei liste a Uniunii a aditivilor alimentar

[iii] http://www.food-info.net/ro/e/e122.htm

[iv] Re-evaluation of Azorubine/Carmoisine (E 122) as a food additive , SCIENTIFIC OPINION Scientific Opinion on the re-evaluation of Azorubine/Carmoisine (E 122) as a food additive1 EFSA Panel on Food Additives and Nutrient Sources added to Food (ANS)2, 3 European Food Safety Authority (EFSA), Parma, Italy, EFSA Journal 2009; 7(11):1332

[v] REGULAMENTUL (UE) NR. 231/2012 AL COMISIEI din 9 martie 2012 de stabilire a specificațiilor pentru aditivii alimentari enumerați în anexele II și III la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului

[vi] http://insp.gov.ro/download/cnmrmc/Ghiduri/Igiena%20Alimentatiei%20si%20Nutritiei/Ghid-Aditivi-Alimentari.pdf

[vii] http://www.ansvsa.ro/informatii-pentru-public/sanatate-publica/

[viii] https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/food-additives

[ix] http://old.ms.ro/documente/REGULAMENTUL%20UE%20NR.%201129%20-%202011%20AL%20COMISIEI_2934_7616.pdf

9 https://pixabay.com/ro/photos/sos-ro%c8%99ie-conserve-busuioc-5514235