E950 – Acesulfam K

  1. Acasă
  2. E950 – Acesulfam K

Ce este acesulfamul K- E950?

E950Aditivul E950, acesulfamul K este un edulcorant sintetic cu putere mare de îndulcire.

Edulcoranții sau îndulcitorii sunt utilizați din cele mai vechi timpuri pentru satisfacerea necesității native a oamenilor pentru gustul dulce. În funcție de aportul caloric pe care îl aduc în alimente edulcoranții pot fi clasificați în 3 categorii:

– edulcoranți nutritivi care sunt în general zaharuri naturale  sau derivați ai acestor,

– substituenți de zahăr macronutriente– categorie de edulcoranți cu conținut caloric redus dar cu proprietăți funcționale asemănătoare zahărului. În această categorie sunt incluși poliolii obținuți prin reducerea mono și oligozaharidelor, sorbitol, manitol, xilitol etc.

– edulcoranți nenutritivi cu putere mare de îndulcire, compuși care conferă gustul dulce de la concentrații mult mai mici decât cele necesare zaharoze și care fie nu sunt metabolizați în organism fie nu contribuie la aportul energetic al alimentelor și băuturilor. La rândul lor edulcolanții nenutritivi pot fi clasificați în două categorii: produși naturali: taumatina, glicirizina, steviozid, miraculina, filodulcină etc. sau produși de sinteză sau semisinteză: zaharina, ciclamați, aspartam, acesulfam, sucraloză, etc.

Formula chimica E950Formula chimică a acesulfamului K este: C4H4N04KS iar masa moleculară (M) este 201,24.

Acesulfamului K se mai poate întâlnii și sub următoarele denumirii: acesulfam de potasiu, acesulfam, sarea de potasiu a 3,4 dihidro-6-metil- 1,2,3, oxatiazin-4-on 2,2 dioxid.

Denumirea sa chimică este sarea de potasiu 6-metil-1,2,3oxatiazin-4(3H)-on 2,2-dioxid.

Cum se obține acesulfamul K- E950?

Acesulfamul K a fost descoperit în mod accidental în anul 1967, în timpul unor investigații referitoare la dioxizii oxatiazinelor

Acesulfamul K se obține industrial din esterul terț-butilic al acidului acetilacetic, prin tratarea acestuia cu fluorosulfonilizocianat. În urma reacției rezultă un compus intermediar, care la încălzire se descompune în N-florosulfonilamidă acidului acetil acetic, izobutenă și dioxid de carbon. Prin ciclizarea N-florosulfonilamidei acidului acetil acetic se obține acesulfam K, reacție care are loc în prezența hidroxidului de potasiu.

Un procedeu mai modern de sinteză a acesulfamului K are drept materii prime diacetena și un acid amido-sulfonic.

Care sunt alimentele ce conțin aditivul alimentar E950?

Acesulfamul K sau  E950 poate fi găsit în următoarele produse și alimente:

alimente E950

  • deserturi și produse similare, cum sunt deserturile aromate pe bază de apă, preparate pe bază de lapte și produse derivate;
  • deserturi pe bază de fructe și legume, cu sau fără adaos de zahăr;
  • deserturi pe bază de ouă, cu sau fără adaos de zahăr;
  • deserturi pe bază de cereale;
  • deserturi pe bază de grăsimi, cu sau fără adaos de zahăr;
  • băuturi pe bază de lapte și produse derivate sau pe bază de suc de fructe cu valoare energetică redusă sau fără adaos de zahăr;
  • cerealele utilizate la micul dejun;
  • “snacks” gata de consum, pe bază de amidon sau nuci și alune glasate, uscate, care conțin anumite arome;
  • produse de cofetărie fără adaos de zahăr;
  • produse de cofetărie pe bază de cacao sau fructe uscate, cu valoare energetică redusă sau fără adaos de zahăr;
  • produse de cofetărie pe bază de amidon sau în paste tartinabile pe bază de cacao, lapte, fructe uscate sau grăsimi;
  • guma de mestecat fără adaos de zahăr, dropsuri pentru împrospătarea respirației;
  • cidru, rachiu de pere, bere, băuturi spirtoase;
  • băuturi nealcoolice, spre exemplu în băuturi aromate pe bază de apă, cu valoare energetică redusă sau fără adaos de zahăr;
  • fructe conservate cu valoare energetică redusă sau fără adaos de zahăr;
  • gemuri, jeleuri și marmelade cu valoare energetică redusă, conserve de fructe și legume dulci-acrişoare;
  • bomboane moi și bomboane tari.
  • conserve și semiconserve de pește, în marinate de pește, de crustacee și moluște, în sosuri, muștar, oțet;
  • supe și ciorbe;
  • cafea, înlocuitori de cafea, ceai, infuzii de plante.

În ce se mai poate găsi acesulfamul K- E950?

Acesulfamul K se mai poate găsi în suplimente alimentare dietetice pe bază de vitamine și/sau elemente minerale sub formă de sirop sau masticabile, în preparate complete  de regim sau aporturi nutriționale utilizate sub supraveghere medicală.

Acesulfamul K se mai utilizează în produse farmaceutice sau produse de igienă bucală (pastă de dinți, apă de gură) deoarece maschează gustul amar sau neplăcut al unor ingrediente din aceste produse.

Există efecte secundare în urma consumării aditivului alimentar E950?

Acesulfamul K prezintă avantajul unei eliminări rapide din organism, după ingerarea și absorbția sa. Studiile efectuate au arătat de asemenea, că acest aditiv se elimină fără să sufere nici o modificare.

În literatura științifică de specialitate, nu au fost raportate probleme grave de sănătate la oameni, care să fie asociate consumului de acesulfam-K.

Care sunt caracteristicile acesulfamului K- E950?

Acesulfamul K se prezintă sub forma unui compus solid cristalizat, sau a unei pulberi cristalină de culoare albă.

Are un gust pronunțat dulce, fiind de 200 de ori mai dulce decât sucroza. Este o substanță nehigroscopică, iar temperatura sau de topire este de 2250C.

Acesulfamul K este foarte solubil în apă, dar mai puțin solubil în etanol, metanol sau acetonă.

pH-ul soluțiilor apoase este aproximativ 7.

Aditivul are o stabilitate mare în soluții apoase pentru domeniile de pH cuprinse între 3 și 7, atât la întuneric cât și la lumină.

Acesulfamul K prezintă stabilitate la încălzire, coacere sau tratamentul UHT. Această stabilitate îi  sporește posibilitățile de utilizare, comparativ cu alți îndulcitori artificiali.

La uscarea produsului la temperatura de 1050C timp de două ore pierderile admisibile sunt de 1%.

Conform Codex Alimentarius, doza de încorporare în alimente variază între 110 și 5000 mg/kg. Cea mai mică doză se poate adăuga în supe și ciorbe, 110 mg/kg în timp ce doza maximă se poate adăuga în guma de mestecat.

Acesuflamul K se adaugă în doze de 350mg/kg în alimentele cu adaos de zahar si în doze cuprinse între 500 și 2500 mg/kg în alimentele fără adaos de zahăr.

De ce este necesară utilizarea acesuflamului K?

Acesuflamului K este utilizat în industria alimentară ca îndulcitor dietetic precum şi din rațiuni tehnologice. Este un îndulcitor acaloric care este utilizat pentru alimentația bolnavilor de diabet sau în diete hipocalorice.

Acesulfamul K are un domeniu larg de utilizare, deoarece din punct de vedere tehnologic prezintă o stabilitate tehnologică şi microbiologică mare, nu se caramelizează, higroscopicitatea sa este foarte redusă şi în anumite situații, prezintă proprietatea de potenţiator de arome.

Un avantaj al cestui aditiv este faptul că este stabil în timp, la întuneric și la lumină. La pH = 7,5 în soluții apoase, rezistă fără să se descompună, un timp îndelungat.

Are avantajul că nu se degradează, chiar la pasteurizarea produselor alimentare acide. Un alt avantaj al utilizării acestui aditiv constă în faptul că nu este metabolizat de flora intestinală sau de bacteriile întâlnite în produsele alimentare.

Necesitatea utilizării acesulfamului  K se datorează şi faptului că gustul său dulce este apropiat de cel al zaharozei la concentrații mici şi se instalează rapid.

Acesulfamul K are un efect sinergetic cu alți îndulcitori, fapt pentru care este utilizat în combinație cu aspartamul sau ciclamatul de sodiu.

Ce sunt aditivii alimentari?

Conform OMS (Organizației Mondiale a Sănătății), substanțele care sunt adăugate în alimente pentru a menține sau îmbunătăți siguranța, prospețimea, gustul, textura sau aspectul alimentelor sunt cunoscute ca aditivi alimentari.  Timp de secole, aditivii alimentari au fost folosiți pentru conservarea alimentelor, de exemplu sarea (în carne, slănină sau pește uscat), zahărul (în marmeladă) sau dioxidul de sulf (în vin).

De-a lungul timpului, numeroși aditivi alimentari au fost dezvoltați pentru a satisface nevoile producției de alimente, deoarece fabricarea alimentelor pe scară largă este mult mai complexă decât producerea acestora acasă, la scară mică.

Introducerea aditivilor în alimente se realizează cu scopul de asigurare că alimentele procesate rămân sigure și în stare bună pe tot parcursul călătoriei de la fabrici sau bucătării industriale către depozite și magazine și, în final, către consumatori.

Utilizarea aditivilor alimentari este justificată numai atunci când utilizarea lor are o necesitate tehnologică, nu induce în eroare consumatorii și servește o funcție tehnologică bine definită precum păstrarea calității nutriționale a alimentelor sau sporirea stabilității alimentelor.

Aditivii alimentari pot fi derivați din plante, animale sau minerale sau pot fi sintetici. Aceștia sunt adăugați în mod intenționat în alimente pentru a îndeplini anumite scopuri tehnologice. Există câteva mii de aditivi alimentari utilizați, toți fiind proiectați pentru a îndeplini o anumită sarcină, de obicei pentru a face alimentele mai durabile sau mai atrăgătoare.

Concluzii și Reglementări legislative E950

În 1984 Comitetul Științific al UE pentru alimentație (SCF) a stabilit o doză zilnică admisă de 9 mg/kg corp pentru acesulfamul K, pe baza unui studiu cronic la câine. În 2000, pe baza unui alt studiu SCF a restabilit DZA în intervalul 0-9 mg/kg corp/zi.

În 2003, Food and Drug Administration  a stabilit DZA de 15 mg/kg corp.

Acesulfamul K (E 950) este autorizat pentru utilizare ca îndulcitor în mai multe categorii de alimente cu niveluri maxime permise în conformitate cu anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008. Când este utilizat ca îndulcitor de masă (în format lichid, pudră sau tabletă) este autorizat ca și quantum satis.

Utilizarea sa în categoria de alimente dietetice utilizate în scopuri medicale speciale definite în Directiva 1999/21/CE) este autorizată până la nivelul de 450 mg/kg, cu excepția produselor dietetice.

Dozele permise în alimentele pentru sugari și copii mici în scopuri medicale speciale și formule speciale pentru sugari, sunt definite de Directiva 1999/21/CE.

Autor: dr.ing. Fulvia Ancuța Manolache

Referințe bibliografice

  1. Commission Regulation (Eu) 2018/1497 of 8 October 2018 amending Annex II to Regulation (EC) No 1333/2008 of the European Parliament and of the Council as regards food category 17 and the use of food additives in food supplements,
  2. General Standard For Food Additives Codex Stan 192-1995 Adopted in 1995. Revision 1997, 1999, 2001, 2003, 2004, 2005, 2006, 2007, 2008, 2009, 2010, 2011, 2012, 2013, 2014, 2015, 2016, 2017, 2018, 2019,
  3. Commission Regulation (EU) No 1129/2011 of 11 November 2011 amending Annex II to Regulation (EC) No 1333/2008 of the European Parliament and of the Council by establishing a Union list of food additives
  4. https://www.fao.org/gsfaonline/additives/details.html?id=104,

5.https://www.fda.gov/food/food-additives-petitions/additional-information-about-high-intensity-sweeteners-permitted-use-food-united-states,

6.Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:02008R1333-20160525&from=FR,

  1. Elena Oranescu, Aditivii alimentari-necesitate și risc, Editura SemnE, 2005, București, pag. 313-314
  2. Raluca Stan, Aditivi alimentari produși naturali si de sinteză, 2007, Editura Printech, București,
  3. Safety of the proposed extension of use of acesulfame K (E 950) in foods for special medical purposes in young children, adopted: 10 March 2016, published: 5 April 2016 doi:10.2903/j.efsa.2016.4437,
  4. Kathleen Meister, Ruth Kava, Low-calorie Sweeteners and Other Sugar Substitutes: A Review of the Safety Issues Manfred Kroger, Vol. 5, 2006—Comprehensive Reviews In Food Science And Food Safety, pag. 36-37.
Meniu