E 343 Fosfat de Magneziu

  1. Acasă
  2. E 343 Fosfat de Magneziu

Ce sunt fosfații de magneziu E343?

E343Fosfații de magneziu E 343 (I, II) sunt aditivi alimentari  cu rol de corectori de aciditate, sechestrați, agenți de stabilizare (de reținere a apei și de îngroșare) și  de afânători. Au rol de tamponare, neutralizare și sunt antioxidanți de natură organică.

Sub ce forme se prezintă fosfații de magneziu?

Fosfați de magneziu se prezintă sub doua forme:

E 343 (I) FOSFAT MONOMAGNEZIC sinonime: Fosfat diacid de magneziu; Fosfat de magneziu monobazic; Ortofosfat monomagnezic, Denumire chimică: Monofosfat diacid monomagnezic

formula chimicaFormulă chimică Mg(H2PO4)2 * nH2O (unde n = 0-4)

Masă moleculară 218,30 g/mol (anhidru).

Compoziție: Nu trebuie să aibă mai puțin de 51,0 % după calcinare calculat ca P2O5 reportat la substanța calcinată (800 °C ± 25 °C timp de 30 de minute). Descriere: Pulbere cristalină albă, inodoră, puțin solubilă în apă  dar solubilă în acid acetic.

E 343 (II) FOSFAT DIMAGNEZIC sinonime: Fosfat acid de magneziu; Fosfat de magneziu dibazic; Ortofosfat dimagnezic; Fosfat de magneziu secundar

Denumire chimică: Monofosfat monoacid dimagnezic

Formulă chimică MgHPO4 · nH2O (unde n = 0-3)

Masă moleculară 120,30 g/mol (anhidru).

Compoziție: Nu trebuie șă aibă mai puțin de 96 % după calcinare (800 °C ± 25 °C timp de 30 de minute) Descriere: Pulbere cristalină albă, inodoră, puțin solubilă în apă și etanol ,    dar solubilă în acizi[1]

Care sunt alimentele ce conțin aditivii alimentari E343 (I, II)? Limite maxime admise de utilizare.

 Aditivii E 343 (I ) și (II) se adaugă în diverse produse alimentare, singuri sau în amestec cu E339 (I, II, III), E451, E341 (I, II, III) și E452. Ortofosfatul mono- și dimagnezic se adaugă în  următoarele produse alimentare:

 

Denumirea aditivului Produsele în care se pot utiliza Doza maximă admisă
Fosfați de magneziu Produse fine de panificație 20 g/kg
(i)   Fosfat monomagnezic Făină 2,5 g/kg
(ii)   Fosfat dimagnezic Făină cu ferment 20 g/kg
Pâine cu bicarbonat de sodiu 20 g/kg
Ou lichid (albuș, gălbenuș sau ou întreg) 10 g/kg[2]
Fosfați de magneziu

(i)   Fosfat monomagnezic

(ii)   Fosfat dimagnezic

 

în lapte sterilizat și preparat prin procedeul UHT 1g/l

 

în lapte parțial deshidratat cu un conținut de s.u. sub 28% s 1,5 g/l
în lapte praf și lapte degresat 2,5 g/kg
în smântână pasteurizată, sterilizată UHT 5g/kg

 

în unt preparat din smântână acidă; în frișcă și produse similare din grăsimi vegetale; în brânză proaspătă (exclusiv Mozarella) 2g/kg
în brânză topită și în produse similare 20g/kg
produse zaharoase și de cofetărie, ca de exemplu în amestecuri de prafuri pentru desert 7g/kg
în deserturi, în glazuri ca siropuri pentru clătite, siropuri aromate pentru înghețată, în produse de cofetărie; 3g/kg
în zahăr pentru glazuri 10g/kg
în preparate din fructe și fructe confiate 800mg/kg
în gumă de mestecat „qs
în produse vegetale diverse, ca de exemplu, în cartofi prelucrați (inclusiv produse prelucrate, refrigerate, congelate, deshidratate); 5g/kg
în produse grase din pește sau carne; în materii grase tartinabile (exclusiv unt) și în file de pește neprelucrat, refrigerat sau congelat.

în moluște și crustacee neprelucrate, refrigerate, congelate; în pastă din pește și crustacee.

5g/kg
în produse din crustacee in conservă 1g/kg
în produse din carne 5g/kg
în membranele pentru produsele din carne și vegetale 4g/kg
se mai pot adăuga în sosuri, în supe și ciorbe 3g/kg
în suplimente dietetice „qs”
în băuturi pe bază de cafea pentru mașini automate 2g/kg
în ou lichid 10g/kg
 

,

în băuturi aromate nealcoolice 700g/kg
în băuturi energizante și apă de masă 0,5g/kg
în cidru și rachiu de pere, în băuturi din ciocolată și malț pe bază de lapte,. 2g/kg
în băuturi din proteine vegetale. 20g/kg[3]
în aditivii alimentari, alții decât substanțele suport, în aditivii alimentari: preparate din colorantul E 163 antocianine. 40 000 mg/kg individual sau în combinație în preparat (exprimate ca P2O5)[4]

 

Necesitatea utilizării aditivilor E343

Utilizarea ortofosfaților de magneziu se bazează :

  • pe proprietățile lor sechestrante asupra unor ioni ai metalelor grele (Cu, Fe),
  • pe capacitatea de solubilizare a proteinelor,
  • pe capacitatea de emulsionare și stabilizare în cazul fabricării brânzeturilor topite.
  • pe capacitatea lor de tamponate, precum și pentru stabilizarea produselor din categoria cerealelor pentru micul dejun. Ca stabilizator se mai folosesc în ouă lichide.

Acești aditivi sunt folosiți pentru tratarea făinii în industria panificației, datorită acțiunii antioxidante și ca agenți de afânare,. Tot ca agenți antioxidanți mai sunt utilizați și pentru prevenirea apariției gustului și mirosului de rânced la produsele de cofetărie și de patiserie.

Un rol important îl au în stabilizarea grăsimilor și uleiurilor comestibile, în produsele grase tartinabile precum și în produse grase din pește și carne, unde au și capacitatea de a sechestra ionii metalelor grele.

Există efecte secundare în urma consumului aditivului alimentar E343?

Grupul  de cercetători care a  propus “Reevaluarea acidului fosforic – fosfați – di-, tri- și polifosfați (E 338–341, E 343, E 450–452) ca aditivi alimentari și siguranța utilizării acestora”,  a ajuns la concluzia că din datele disponibile a reieșit clar, faptul  că niciunul dintre fosfați nu este genotoxic in vitro sau in vivo și că nu sunt cancerigeni. În plus, nu prezintă niciun risc de toxicitate asupra reproducerii sau dezvoltării.

Singurele efect adverse semnificative ale fosfaților, în studiile pe animale, au fost nefrocalcinoza și nefropatia tubulo-interstițială.

Deși studiile pe animale au raportat că aportul ridicat de fosfor determină resorbția osoasă sau scăderea formării osoase, grupul de cercetători,  a considerat faptul că efectele observate asupra metabolismului osos și asupra mineralizării osoase la animale nu sunt suficient de bine caracterizate pentru a deduce o asociere cu aportul alimentar ridicat de fosfat.

Datele clinice au indicat faptul că la om, în cazul unor situații de expunere cronică, au fost raportate efecte adverse asupra rinichilor, la doze ingerate de fosfați, de trei ori mai mici decât cele care provoacă efecte adverse renale la animale.

JECFA (grupul științific internațional de experți) a stabilit o „doză zilnică maximă tolerabilă” (DZMT) de 70 mg/kg corp/ pe zi (exprimată ca fosfor) pentru fosfați și polifosfați, ambii prezenți în mod natural în alimente dar și ingerați ca aditivi alimentari. DZMT s-a stabilit pornind de la faptul că „Cel mai scăzut nivel de fosfat care a produs nefrocalcinoză la șobolan (1% P în dietă) este folosit ca bază pentru evaluare”. [5]

Ce sunt aditivii alimentari?

Aditiv alimentar” înseamnă orice substanță care, în mod normal, nu se consumă ca aliment în sine și nu se utilizează ca ingredient alimentar caracteristic, cu sau fără valoare nutritivă, și a cărei adăugare deliberată, în scop tehnologic, în produsele alimentare pe parcursul procesului de fabricare, prelucrare, preparare, tratare, ambalare, transport sau depozitare are ca rezultat sau se poate considera în mod rezonabil că ar putea avea ca rezultat, transformarea sa sau transformarea produselor sale secundare, în mod direct sau indirect, într-o componentă a produselor alimentare în cauză.

Aditivii alimentari trebuie să fie siguri atunci când sunt utilizați, trebuie să existe o necesitate tehnologică pentru utilizarea lor, trebuie să nu inducă în eroare consumatorul și utilizarea lor trebuie să aducă un beneficiu consumatorului. Inducerea în eroare a consumatorilor include aspecte legate de natura, prospețimea, calitatea ingredientelor utilizate, măsura în care un produs sau proces de producție este natural sau calitatea nutritivă a produsului, inclusiv conținutul de fructe și legume, fără a se limita la acestea.

Utilizarea și nivelurile maxime de aditivi alimentari ar trebui să țină seama de consumul acestui aditiv alimentar pornind din alte surse și de expunerea unor grupuri speciale de consumatori (de exemplu persoanele alergice) la aditivul alimentar. [6]

Concluzii și Reglementări legislative E343

Fosfații de magneziu sunt reglementați la nivel European prin Regulamentul (UE) Nr 1129/2011[7] iar la nivel National exista o norma[8] (12 iulie 2002) privind aditivii alimentari destinați utilizării în produsele alimentare pentru consum uman, în care sunt stabilite limitele maxime admise pentru fiecare categorie de produs alimentar, unde se pot utiliza.

Fosfații  (E 338–341, E 343, E 450–452) sunt autorizați pentru 108 utilizări diferite (corespunzând la 65 de categorii de alimente diferite) în conformitate cu anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 și au fost primite date pentru majoritatea utilizări în care aditivii alimentari sunt autorizați să fie adăugate.

Fosfații sunt aditivi alimentari autorizați în Uniunea Europeană (UE) în conformitate cu Anexele II și III la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 privind aditivii alimentari. Prin regulament, nivelurile totale minime și maxime de fosfor pentru formulele pentru sugari sunt stabilite la 25 și 90 mg/100 kcal, în cazul formulelor pentru sugari pe bază de soia nivelul maxim este de 100 mg/100 kcal. Nivelurile minime și maxime pentru preparatele pentru sugari în scopuri medicale speciale sunt stabilite la 25 și 100 mg/100 kcal (Regulamentul delegat (UE) 2016/127 al Comisiei și Regulamentul delegat (UE) 2016/128 al Comisiei, precum și Directiva 2006/2006/Comisie. 141/CE și Directiva Comisiei 1999/21/CE). 5

Autor: dr. ing.  Fulvia Manolache

Referințe bibliografice

[1]  Regulamentul (UE) nr. 231/2012 al Comisiei din 9 martie 2012 de stabilire a specificațiilor pentru aditivii alimentari enumerați în anexele II și III la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (1) . https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=OJ:L:2012:083:FULL&from=PT

[2] DIRECTIVA 98/72/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 15 octombrie 1998 de modificare a Directivei 95/2/CE privind aditivii alimentari alții decât coloranții și îndulcitorii, https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=DD:13:024:FULL:RO&from=IT

[3] Elena Olanescu, Aditivii alimentari-necesitate și risc, Editura SemnE, 2005, Bucuresți, pag. 169-170;

[4] Regulamentul (Ce) Nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului, din 16 decembrie 2008, privind aditivii alimentari https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=CELEX:32008R1333&from=GA

[5] Re-evaluation of phosphoric acid–phosphates – di-, tri- and polyphosphates (E 338–341, E 343, E 450–452) as food additives and the safety of proposed extension of use, https://efsa.onlinelibrary.wiley.com/doi/full/10.2903/j.efsa.2019.5674

[6] Regulamentul (Ce) Nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului, din 16 decembrie 2008, privind aditivii alimentari https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=CELEX:32008R1333&from=GA

[7] REGULAMENTUL (UE) NR. 1129/2011 AL COMISIEI din 11 noiembrie 2011 de modificare a anexei II la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului prin stabilirea unei liste a Uniunii a aditivilor alimentari https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=celex%3A32011R1129

[8] NORMĂ din 12 iulie 2002 privind aditivii alimentari destinați utilizării în produsele alimentare pentru consum uman) Publicat în  Monitorul Oficial nr. 722 bis din 3 octombrie 2002.

 

Descarca aplicatia InfoCons
Meniu