Știați că a descrie un produs ca `gratuit`, `bonus`, `fără taxe` sau în termeni similari, în cazul în care consumatorul trebuie să plătească o sumă în plus față de costurile pe care le implică reacția sa pozitivă la practica comercială și ridicarea sau livrarea articolului, reprezintă o practică comercială interzisă.
Această interdicție se bazează pe ideea că toți consumatorii se așteaptă ca o afirmație privind un `bonus` să fie literală, și anume să primească ceva fără a plăti o contravaloare. Acest lucru înseamnă că o ofertă poate fi descrisă ca bonus numai în cazul în care consumatorii nu plătesc mai mult de:
a) costul minim inevitabil pe care îl presupune răspunsul la practica comercială (de exemplu, taxele poștale publice actuale, costul unui apel telefonic mai mic sau egal cu tariful unui apel standard național sau costul minim, inevitabil al trimiterii unui SMS);
b) costul real/efectiv pentru transport sau livrare;
c) costul, inclusiv cheltuielile ocazionale, pe care îl presupune orice deplasare, în cazul în care consumatorul trebuie să ridice produsul sau să beneficieze de serviciul vizat în ofertă. În consecință, comercianții nu trebuie să perceapă taxe pentru ambalarea, manipularea sau administrarea unui produs comercializat ca `bonus`.
Atunci când comercianții lansează oferte `bonus`, aceștia trebuie, de asemenea, să precizeze în mod clar, în toate materialele, care este răspunderea consumatorului pentru orice costuri inevitabile.
