Numele de Oteteleșanu are rădăcini puternice în istoria Bucureștiului. În a doua jumătate a secolului la XIX-lea, Iancu Oteteleșanu, ministru al Controlului intre anii 1851-1853 si ministru de Finante in 1966, era proprietarul caselor cu același nume, care erau reconoscute în documentele oficiale încă de la mijlocul secolului.
Casele se aflau pe podul Mogoșoaiei, actuala Calea Victoriei, iar aici locuiau conul Iancu, alături de fosta și actuala soție a sa, Elena Filipescu, respectiv Safta Oteteleșanu. Elena Filipescu a transformat casele Oteteleșanu într-un important loc de întâlnire al elitei bucureștene, singurul mai cunoscut la acea vreme fiind Palatul Șuțu. Această tradiție continuă și după moartea lui Iancu Oteteleșanu, iar în 1888 casa îi este lăsată moștenire lui Ioan Kalinderu, care o vinde Societății de Asigurare ,,Dacia-România`. Cea din urmă o dă spre închiriat antreprenorilor vremii, iar casa este preluată de Mihai Stere, care construiește aici Terasa Oteteleșanu, care se transformă rapid într-un loc preferat al artiștilor și scriitorilor acelor timpuri.
Nume mari ale literaturii române au frecventat localul, precum Ion Minulescu, Tudor Arghezi sau Coșbuc, însă cel mai fidel client era Emil Gârleanu, care putea fi găsit mai tot timpul aici.
Grădina din spatele cafenelei avea copaci de felurite tipuri (platani, tei, castani), fiind și ea dată spre închiriere. Aici este făcut un teatru de vară, care însă nu are viață lungă, nereușind să supraviețuiască Primului Război Mondial. Teatrul revine însă în 1933, transformându-se, de-a lungul timpului, în cinematograf.
Locul Terasei Oteteleșanu este vândut Societății Anonime Române de Telefoane, după ce Terasa își pierduse farmecul de odinioară, lucru care a marcat sfârșitul acestui local favorit al bucureștenilor. Pe locul în care scriau, la un moment dat, Arghezi, Coșbuc sau Gârleanu a fost construit primul zgârie-nori al Capitalei, Palatul Telefoanelor, actualul sediu al companiei Telekom.
