InfoCons te informează – Ghidul de bune practici privind piața produselor și serviciilor comercializate online – Activități și responsabilități

InfoCons te informează: „Ghidul de bune practici privind piața produselor și serviciilor comercializate online”

Activități și responsabilități

3.1 METODOLOGIE DE SUPRAVEGHERE A PIETEI

Protecția consumatorilor este recunoscută în Tratatul privind funcționarea UE potrivit căruia Uniunea Europeană promovează interesele consumatorilor pentru a asigura un nivel ridicat de protecție a consumatorilor și contribuie la protejarea sănătății, siguranței și intereselor economice ale consumatorilor precum și la promovarea dreptului acestora la informare, educație și organizare în vederea apărării intereselor lor. (Art. 169 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene)

Odată cu intensificarea procesului de digitalizare, achiziționarea produselor și serviciilor în mediul online a căpătat un loc principal în tendințele de consum. Deși principiile de funcționare a comerțului electronic par a fi simple, consumatorii trebuie să conștientizeze care le sunt drepturile și ce obligații le revin în aceste circumstanțe. În continuare vom prezenta drepturile de bază pe care le au consumatorii care achiziționează produse în mediul on-line, inclusiv despre obligațiile ce le revin acest ora.

Supravegherea pieței în ceea ce privește siguranța produselor comercializate în mediul online reprezintă o componentă a planului ANPC anual sectorial de control al pieței, în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 20/2023 (Ordonanței Guvernului nr. 20/2023 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea Regulamentului (UE) 2019/1.020 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind supravegherea pieței și conformitatea produselor și de modificare a Directivei 2004/42/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 765/2008 și (UE) nr. 305/2011, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative.).

Activitatea de supraveghere a pieței înseamnă demersurile desfășurate și măsurile luate de autoritățile de supraveghere a pieței pentru a se asigura că produsele sunt conforme cerințelor stabilite în legislația de armonizare a Uniunii aplicabilă și pentru a asigura protecția intereselor publice care intră sub incidența legislației respective.

Supravegherea pieței este un instrument esențial care presupune două etape: a) Monitorizarea produselor introduse pe piață care corespund prevederilor legislației naționale și europene; b) Dispunerea de măsuri corective, de aducere la conformitate în situația în care sunt identificate în piață produse neconforme.

ANPC este autoritatea care exercită controlul de specialitate în ceea ce privește siguranța produselor comercializate în mediul online în scopul protecției intereselor consumatorului. Activitatea de control se realizează prin intermediul structurilor teritoriale din subordinea ANPC prin control direct, preventiv, planificat în piață, în cadrul acțiunilor tematice de control sau prin verificări întreprinse în baza unor evaluări și analize de risc, informații, notificări, alerte, sesizări.

Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului (MEDAT), punct național de contact (Art.14, alin. 2(a) din Legea nr. 414/2023 privind desfășurarea acțiunilor în reprezentare pentru protecția intereselor colective ale consumatorilor), sprijină și facilitează cooperarea dintre entitățile calificate desemnate, precum și schimbul și diseminarea bunelor practici și a experienței acumulate cu privire la gestionarea încălcărilor la nivel național și transfrontalier, astfel cum sunt prevăzut e la art. 2 alin. (1) Legea nr. 414/2023 privind desfășurarea acțiunilor în reprezentare pentru protecția intereselor colective ale consumatorilor referitoare la săvârșirea de fapte ilicite prin care sunt afectate interesele colective ale consumatorilor, inclusiv în domeniul comerțului electronic.

ANCOM este instituția care promovează interesele utilizatorilor de servicii de comunicații electronice, servicii poștale și servicii digitale în contextul tranziției la societatea Gigabit, prin valorificarea optimă a mixului de instrumente de administrare și reglementare aflate la dispoziția Autorității. Competența ANCOM privește procesul de încheiere a contractelor online care au ca obiect furnizarea de servicii de comunicații electronice destinate publicului, dar și în ceea ce privește monitorizarea furnizorilor de servicii intermediare din România (Conform definiției de la art. 4 lit. d) din Legea nr. 50/2024 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea Regulamentului (UE) 2022/2065 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 octombrie 2022 privind o piață unică pentru serviciile digitale și de modificare a Directivei 2000/31/CE (Regulamentul DSA), precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 365/2002 privind comerțul electronic.) cu privire la respectarea obligațiilor stabilite prin Regulamentul DSA, în calitatea sa de coordonator al serviciilor digitale în România (Astfel cum a fost desemnată prin Legea nr. 50/2024). De asemenea, ANCOM reprezintă autoritatea de supraveghere și control a pieței echipamentelor radio și a pieței echipamentelor în domeniul compatibilității electromagnetice (Art. 3 lit. j) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 22/2009 privind înființarea Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații, aprobată prin Legea nr. 113/2010, cu modificările și completările ulterioare) împuternicită să verifice și să ia măsurile necesare în legătură cu anumite produse (Echipamente radio, aparate, instalații) în conformitate cu Regulamentul (UE) 2019/1020.

Directoratul Național de Securitate Cibernetică (DNSC) este autoritatea competentă la nivel național pentru securitatea rețelelor și sistemelor informatice.

3.2 ROLURI ȘI COMPETENȚE DE SUPRAVEGHERE A PIEȚEI

3.2.1 Rolurile și competențele ANPC

3.2.1.1 Competențe în raport cu operatorii economici (inclusiv piețele online) non-UE. În ultimii ani s-a constatat o creștere substanțială a unor piețe online operate de entități din afara UE sau care găzduiesc în principal oferte ale unor comercianți non-UE. Tendințele de consum arată o atracție tot mai crescută a consumatorilor pentru acest tip de platforme, datorită prețurilor extrem de scăzute sau promovării de promoții permanente la multe din produselor disponibile. Încurajarea unui astfel de comportament de consum nu este însă lipsită de riscuri, iar consumatorii trebuie informați cu privire la riscurile ce se pot materializa. Autoritățile de supraveghere a pieței au competența de a dispune măsuri concrete împotriva operatorilor economici care săvârșesc practici incorecte și furnizează produse neconforme cu legislația UE și națională, indiferent de locul de stabilire al operator ului economic cât timp se adresează consumatorilor români. În concret, în temeiul Regulamentelor UE 2019/1020, 2017/2394 (Regulamentul (UE) 2017/2394 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2017 privind cooperarea dintre autoritățile naționale însărcinate să asigure respectarea legislației în materie de protecție a consumatorului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004.), 2023/988, 2022/2065, al OG nr. 20/2023, precum și al Legii nr. 50/2024, ANPC are competența de a dispune măsuri, sancțiuni, de a pune capăt sau de a interzice încălcările legislației în materia protecției consumatorilor, inclusiv prin: îndepărtarea conținutului unei interfețe online sau restricționării accesului la aceasta pe teritoriul României; impunerea unui furnizor de servicii de găzduire să înlăture, să dezactiveze sau să restricționeze accesul la o interfață online; impunerea registrelor de domenii sau operatorilor de registre să elimine un nume de domeniu; impunerea furnizorilor de servicii ale societății informaționale să restricționeze accesul la interfața online, inclusiv solicitând unei părți terțe relevante să pună în aplicare astfel de măsuri (Art. 9 alin. (3) din Regulamentul 2017/2394, art. 14 din Regulamentul 1020/2019, art. 7 alin. (1) și (3) din OG 20/2023, art. 22 alin. (5) din Regulamentul 2023/988.). 3.2.1.2 Competențe în raport cu operatorii economici naționali Activitatea de supraveghere a pieței este desfășurată cu respectarea drepturilor și obligațiilor operatorilor economici în funcție de rolul pe care îl au în lanțul de aprovizionare. Comerțul online implică operatori economici cu funcții și responsabilități diferite (furnizori de servicii de logistică, furnizori de piețe online, producători UE sau non-UE, importatori, distribuitori, reprezentanți autorizați etc.), ANPC ținând seama de acestea în contextul efectuării acțiunilor de supraveghere a pieței. Cooperarea tuturor operatorilor economici și a furnizorilor de piețe online cu autoritățile de supraveghere a pieței pentru a elimina sau a atenua riscurile pentru produsele relevante puse la dispoziție pe piață este esențială. (Considerentul 38 din Regulamentul 2023/988,) Spre exemplu, în cazul identificării unei deficiențe de etichetare (lipsa unor informații obligatorii de pe etichetă) sau a unor neconcordanțe între informațiile de pe etichetă și caracteristicile reale ale produsului, producătorul este obligat să furnizeze informații care vor fi puse la dispoziția autorității. Separat de competențele menționate la pct. 3.2.1.1., în cazul operatorilor economici care au sediul în alte state membre ale UE, dar și în state precum Norvegia, Islanda și Marea Britanie, Direcția Centrul European al Consumatorilor din Romania (ECC Romania) din cadrul ANPC, poate interveni, la solicitarea consumatorilor, pentru soluționarea pe cale amiabilă a litigiilor apărute în legătură cu achiziții online de bunuri și servicii. În cazul operatorilor economici cu sediul în alte state decât cele menționate mai sus, nu mai există o competență a ECC Romania sau ANPC de a interveni pentru soluționarea unor litigii care pot apărea în urma unor achiziții online, iar consumatorii pot apela la alternative precum autorități din statele unde au sediul comercianții, dacă acestea există, deschiderea unei proceduri de refuz la plată, în cazul în care plata s-a făcut prin card etc. 3.2.1.3 Competențe în raport cu piețele online

Regulamentul DSA este un act legislativ european direct aplicabil statelor membre din Uniunea Europeană și conține obligații care vizează furnizorii de servicii intermediare ce furnizează servicii în cadrul UE. În scopul prezentului ghid pot fi date ca exemplu, platformele online de călătorie și cazare, rețelele sociale, marketplace-urile, magazinele de aplicații, motoarele de căutare, furnizorii de servicii de găzduire, platformele de partajare de conținut, operatorii de registre de nume de domenii etc.

În vederea aplicării actului legislativ european a fost adoptată Legea nr. 50/2024 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea Regulamentului (UE) 2022/2065 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 octombrie 2022 privind o piață unică pentru serviciile digitale și de modificare a Directivei 2000/31/CE (Regulamentul privind serviciile digitale), precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 365/2002 privind comerțul electronic.

Potrivit art. 3 lit. g) din Regulamentul DSA, „serviciu intermediar” înseamnă unul dintre următoarele servicii ale societății informaționale: i. un serviciu de „simplă transmitere” („mere conduit”), care constă în transmiterea

într-o rețea de comunicații a informațiilor furnizate de un destinatar al serviciului

sau în furnizarea accesului la o rețea de comunicații; ii. un serviciu de „stocare în cache” („caching”), care constă în transmiterea într-o

rețea de comunicații a informațiilor furnizate de un destinatar al serviciului,

implicând stocarea automată, intermediară și temporară a informațiilor transmise,

singurul scop al efectuării stocării fiind acela de a face mai eficientă transmiterea

mai departe a informaților către alți destinatari, la cererea acestora; iii. un serviciu de „găzduire” („hosting”), care constă în stocarea informațiilor furnizate

de un destinatar al serviciului, la cererea acestuia.

Totodată, conform Regulamentului DSA, un furnizor de servicii de găzduire (inclusiv o platformă online care permite consumatorilor să încheie contracte la distanță cu comercianții) nu este responsabil pentru informațiile stocate la cererea unui destinatar al serviciului, cu condiția ca furnizorul: a) să nu aibă cunoștință efectiv despre activitatea ilegală sau conținutul ilegal, iar în

ceea ce privește acțiunile în despăgubiri, să nu aibă cunoștință de fapte sau

circumstanțe din care să rezulte caracterul ilegal al activității sau al conținutului;

sau b) din momentul în care ia cunoștință de aceste aspecte, să acționeze prompt pentru

a elimina conținutul ilegal sau pentru a bloca accesul la acesta. (Art. 6 din Regulamentul DSA.)

Furnizorilor de servicii intermediare nu li se impune o obligație generală de monitorizare a informațiilor pe care furnizorii de servicii intermediare le transmit sau le stochează și nici obligația de a căuta în mod activ fapte sau circumstanțe care să indice activități ilegale sau o obligație generală a furnizorilor de a lua măsuri proactive în privința conținutului ilegal. (Considerentul 30 și Art. 8 din Regulamentul DSA.) Simplul fapt că furnizorii de servicii intermediare desfășoară activități de depistare, identificare și combatere a conținutului ilegal nu determină inaplicabilitatea exonerărilor de răspundere, dacă activitățile respective sunt desfășurate cu bună-credință și cu diligență.

În același timp, potrivit art. 16 din Regulamentul DSA, furnizorii de servicii de găzduire au obligația să instituie mecanisme care să permită oricărei persoane fizice sau entități să notifice acestora, prezența în cadrul serviciului pe care îl oferă a anumitor informații ce le consideră ca fiind conținut ilegal (Art. 3 lit. h) din Regulamentul DSA.). Notificările trebuie să fie suficient de precise și justificate în mod corespunzător pentru a permite unui operator economic diligent să identifice, să evalueze și să ia în timp util, cu diligență, în mod nearbitrar și cu obiectivitate decizii cu privire la conținutul presupus ilegal.

În situațiile în care, însă, conținutul nu poate fi considerat ca fiind ilegal prin raportare la o anumită normă națională, atunci acesta poate fi analizat din perspectiva termenilor și condițiilor generale de utilizare ai furnizorului de servicii de găzduire și poate fi raportat de orice destinatar al serviciilor.

De asemenea, potrivit art. 20 din același act normativ european, furnizorii de platforme online au obligația să ofere destinatarilor serviciului acces la un sistem intern de soluționare a plângerilor, care să le permită acestora din urmă să depună plângeri pe cale electronică și în mod gratuit, în legătură cu deciziile luate de furnizorul platformei online la primirea unei notificări sau cu privire la un conținut ilegal furnizat de un destinatar al serviciului, respectiv cu privire la o eventuală incompatibilitate cu condițiile generale de utilizare a platformei.

Pe lângă pașii mai sus menționați, conform cărora destinatarii serviciului pot aduce nemijlocit la cunoștința platformelor existența unui conținut online posibil ilegal, aceștia se pot adresa și autorităților relevante (Art. 4 alin. (1) lit. A) din Legea nr. 50/2024.), singurele în măsură să analizeze un conținut publicat în mediul online și să solicite furnizorilor de servicii intermediare să acționeze asupra acestuia, în situația în care se constată că este ilegal. Astfel, potrivit prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 50/2024, „(1) Autoritățile sau instituțiile publice ce dețin atribuții cu privire la supravegherea unui anumit sector sau domeniu de activitate au competența de a emite ordinele prevăzute la art. 9 […] din Regulament, […] (A se vedea și prevederile art. 9 si art. 10 din Regulamentul DSA) ”.

În același timp, potrivit prevederilor Regulamentului DSA, și în concordanță cu art. 7 alin.(2) din Legea nr. 50/2024, ordinele de a acționa împotriva conținutului ilegal pot fi emise și de către autoritățile judiciare în cadrul acțiunilor, activităților ori procedurilor desfășurate de acestea potrivit competențelor legale conferite.

Drept urmare, în funcție de natura conținutului ce urmează a fi analizat, destinatarul serviciului are posibilitatea să se adreseze autorităților relevante ce au competențe în domeniul vizat de conținutul în cauză. Cu titlu de exemplu:

• în cazul în care conținutul vizează fapte ce sunt prevăzute de legislația penală, acesta se poate adresa Poliției Române;
• în cazul în care vizează conținut ce încalcă legislația privind datele cu caracter personal, se poate adresa ANSPDCP (Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal.);
• în cazul în care conținutul prezintă un posibil risc de securitate cibernetică, se poate adresa Directoratului Național de Securitate Cibernetică, acesta fiind autoritatea competentă la nivel național pentru spațiul cibernetic național civil, precum și pentru gestionarea riscurilor și a incidentelor de securitate cibernetică;
• în cazul în care conținutul încalcă legislația aplicabilă în domeniul protecției consumatorilor, se poate adresa ANPC. Anterior stabilirii răspunderii unei piețe online pentru comercializarea unui produs nesigur sau neconform ori pentru alte încălcări ale legislației privind protecția consumatorilor, ANPC va verifica dacă: a) piața online a fost notificată în prealabil, în condițiile art. 16 alin. (2) din Regulamentul DSA, cu privire la existența conținutului ilegal pe platformă; b) notificarea a fost suficient de precisă și justificată, conținând elementele prevăzute la art. 16 alin. (2); c) piața online a acționat prompt pentru a elimina sau dezactiva accesul la conținutul ilegal, conform obligațiilor sale din Regulament.

Astfel, Ordinele de a acționa împotriva conținutului ilegal transmise de autoritățile relevante trebuie să îndeplinească condițiile impuse de Regulamentul DSA (Art. 9 din Regulamentul DSA.):

Furnizorul pieței online poate lua cunoștință efectiv sau poate conștientiza natura ilegală a conținutului prin:

a) investigațiile efectuate din proprie inițiativă;

b) notificările care i-au fost transmise de persoane fizice sau entități respectiv

notificatori de încredere în conformitate cu Regulamentul DSA.

c) primirea unui ordin de a acționa împotriva conținutului ilegal.

Cunoașterea existenței conținutului ilegal de către furnizor nu poate fi dedusă din simplul fapt că acesta cunoaște, în sens general, faptul că serviciul său a fost utilizat în trecut și pentru stocarea conținutului ilegal. Faptul că furnizorul indexează în mod automat informațiile încărcate în serviciul său, că are o funcție de căutare, că pune la dispoziția operatorilor economici instrumente de publicitate sau că recomandă informații pe baza profilurilor sau a preferințelor destinatarilor serviciului nu constituie un motiv suficient pentru a considera că furnizorul respectiv are cunoștințe „specifice” cu privire la activități ilegale desfășurate pe platforma respectivă sau la conținut ilegal stocat pe aceasta. (Regulamentul DSA, considerentul nr. 22.)

3.2.2 Rolurile și competențele ANCOM

3.2.2.1 Competența generală în domeniul siguranței produselor

La nivelul UE, legislația privind siguranța produselor însumează trei paliere de prevederi normative: Regulamentul (UE) 2023/988, legislația de armonizare a UE și standardele tehnice ale UE.

Regulamentul (UE) 2023/988 al Parlamentului European și al Consiliului din 10 mai 2023 privind siguranța generală a produselor, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și a Directivei (UE) 2020/1828 a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 2001/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 87/357/CEE a Consiliului reprezintă cadrul general al siguranței produselor de pe piața unională, garantând că toate produsele de pe piața UE sunt sigure pentru consumatori. Dispozițiile Regulamentului (UE) 2023/988 urmăresc să completeze și să consolideze dispozițiile existente în legislația de armonizare a Uniunii referitoare la cerința generală de siguranță a produselor și dispozițiile conexe în ceea ce privește produsele și controlul produselor care sunt la dispoziție pe piața Uniunii, astfel cum se stipulează în considerentul (8) și în art. 2 alin. (1) din regulamentul amintit.

În materia siguranței produselor, competențele ANCOM se extind numai cu acele dispoziții care nu regăsesc deja în materia echipamentelor radio sau a compatibilității electromagnetice. Printre aceste aspecte se numără de exemplu posibilitatea autorității de supraveghere a pieței de a lua toate măsurile adecvate din regulamentul amintit, în cazul în care există dovezi că, în ciuda unei prezumții de conformitate conferită de respectarea unor standarde de siguranță, produsul este periculos. Competențele ANCOM sunt partajate cu ANPC, astfel cum se arată la pct. 3.2.2.2. lit. C, ANCOM având atribuții doar în ceea ce privește echipamentele radio sau conformitatea electromagnetică, în măsura în care acestea nu reprezintă obiectul unui raport juridic încheiat cu un consumator.

Autoritatea este responsabilă cu supravegherea pieței echipamentelor radio și a echipamentelor din domeniul compatibilității electromagnetice, introduse/puse la dispoziție pe piață atât offline, cât și online, pentru a se asigura că produsele sunt conforme cu actele normative aplicabile, inclusiv din punct de vedere al respectării cerințelor UE în materie de sănătate și siguranță specifice echipamentelor radio. De asemenea, este responsabilă cu luarea măsurilor corespunzătoare în cazul în care identifică un produs periculos în domeniile indicate anterior. Aceasta colectează eșantioane pentru a inspecta atât magazinele fizice, cât și piața online și, dacă este necesar, le testează în laboratoare specializate. În funcție de riscul identificat, ANCOM poate lua sau impune diferite tipuri de măsuri, cum ar fi informarea autorităților vamale pentru a respinge produsele la frontieră, inițierea unei proceduri de rechemare a produsului sau de retragere a acestuia, impunerea de interdicții de vânzare și/sau transmiterea de mesaje de avertizare. 3.2.2.2 Competențele specifice ale ANCOM

A. Protecția drepturilor utilizatorilor finali de servicii de comunicații electronice

În ceea ce privește contractele încheiate între consumatori, respectiv utilizatorii finali microîntreprindere, întreprindere mică, întreprindere economică fără personalitate juridică sau organizație nonprofit și furnizorii de servicii de comunicații electronice destinate publicului, atribuțiile ANCOM constau în supravegherea respectării prevederilor OUG nr. 34/2014, respectiv ale Capitolului V- Drepturile utilizatorilor finali- Secțiunea 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2011 (Ordonanța de urgență a Guvernului nr.111/2011 privind comunicațiile electronice, aprobată, cu modificări și completări, prin Legea nr. 140/2012, cu modificările și completările ulterioare.). Mai exact, aceste prevederi legale se referă, în principal, la faptul că, în scopul protejării drepturilor utilizatorilor, contractele trebuie să conțină anumite informații minime obligatorii. De regulă, aceste contracte sunt contracte de adeziune, iar forma concretă de redactare a clauzelor contractuale (inclusiv cele privind încetarea contractului) rămâne în sarcina furnizorului, cu respectarea prevederilor legale. Prin urmare, ANCOM poate interveni în situația în care contractele privind furnizarea serviciilor de comunicații electronice încheiate de furnizori cu consumatorii, respectiv cu categoriile de utilizatori finali enumerate anterior nu conțin aceste informații minime, neavând însă competență în cazurile în care se reclamă o nerespectare a acestor clauze.

Referitor la contractele încheiate online de consumatori pentru a beneficia de servicii de acces și conectare la rețelele publice de comunicații electronice ori de servicii de comunicații electronice destinate publicului, precizăm că ANPC, respectiv ANCOM sunt instituțiile competente în vederea verificării respectării de către comercianți a prevederilor OUG nr. 34/2014.

Astfel, în anul 2018, ANCOM și ANPC au elaborat Ghidul privind încheierea la distanță sau în afara spațiilor comerciale a contractelor dintre consumatori și furnizorii de servicii de comunicații electronice destinate publicului care au ca obiect furnizarea de servicii de comunicații electronice destinate publicului (Ghid privind încheierea la distanță sau în afara spațiilor comerciale a contractelor dintre consumatori și furnizorii de servicii de comunicații electronice destinate publicului care au ca obiect furnizarea de servicii de comunicații electronice destinate publicului), ce reprezintă punctul de vedere comun al celor două instituții referitor la modul de aplicare a prevederilor OUG nr. 34/2014 cu privire la întregul proces de încheiere și executare a acestor tipuri de contracte.

În ceea ce privește utilizatorii finali microîntreprindere, întreprindere mică, întreprindere economică fără personalitate juridică sau organizație nonprofit, în calitatea lor de beneficiari de servicii de comunicații electronice, aceștia fac obiectul unui regim de protecție prevăzut în legislație similar cu cel de care se bucură și consumatorii cu privire la contractele încheiate online. Mai precis, ANCOM supraveghează și verifică respectarea de către furnizorii de servicii de comunicații electronice a prevederilor OUG nr. 111/2011 referitoare la conținutul minim al contractelor încheiate cu aceste categorii de utilizatori finali, precum și la procesul de încheiere a contractelor online dintre utilizatorii finali menționați și furnizorii de servicii de comunicații electronice destinate publicului, asigurându-se, astfel, de respectarea de către furnizori a drepturilor prevăzute de ordonanță în favoarea utilizatorilor finali pe parcursul procesului de încheiere a contractelor online, dar și cu ocazia retragerii din astfel de contracte. Prevederile OUG nr. 111/2011 referitoare la încheierea contractelor online de către aceste categorii de utilizatori sunt similare celor din OUG nr. 34/2014 referitoare la încheierea contractelor online de către consumatori. Prin urmare, referirile din prezentul Ghid la drepturile și la obligațiile consumatorilor prevăzute de OUG nr. 34/2014 își găsesc un corespondent similar în majoritatea situațiilor și în OUG nr. 111/2011 în ceea ce îi privește pe utilizatorii finali de servicii de comunicații electronice menționați anterior.

B. Rolul ANCOM în calitate de coordonator al serviciilor digitale în situația produselor vândute pe platformele online

În domeniul serviciilor digitale, în conformitate cu prevederile art. 14 din Legea nr. 50/2024, ANCOM a fost desemnată autoritatea cu rol de coordonator al serviciilor digitale în România, având competențele stabilite potrivit art. 51 din Regulamentul DSA. În această calitate, Autoritatea poate verifica respectarea obligațiilor ce cad în sarcina furnizorilor de servicii intermediare stabiliți în România (Art. 4 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 50/2024.), conform prevederilor Regulamentului DSA (de exemplu cele prevăzute la Capitolul III din acesta).

În conformitate cu art. 30 din Regulamentul DSA, furnizorii de platforme online pot permite ca produsele să fie oferite consumatorilor pe platformele lor numai dacă comerciantul a furnizat platformei informații specifice, inclusiv numele, datele de contact, numărul de identificare, detaliile contului de plăți, numărul din registrul comerțului și numărul de înregistrare sau mijloacele echivalente de identificare (în cazul în care comerciantul este înregistrat într-un registru al comerțului sau într-un registru public similar), precum și o autocertificare prin care se angajează să ofere numai produse sau servicii care respectă normele aplicabile ale dreptului UE. Atât detaliile comerciantului, cât și autocertificarea conformității trebuie să fie puse la dispoziția destinatarilor serviciului de către furnizorul platformei online, care trebuie, de asemenea, să depună toate eforturile pentru a evalua dacă informațiile furnizate sunt fiabile și complete.

În plus, art. 31 din Regulamentul DSA impune piețelor obligația de a-și concepe serviciile într-un mod care să le permită comercianților să își respecte obligațiile existente, de exemplu în temeiul legislației privind protecția consumatorilor sau supravegherea pieței, cum ar fi identificarea persoanei responsabile sau a operatorului economic (în sensul definiției de la articolul 3 punctul 13 din Regulamentul (UE) 2019/1020) pentru fiecare listare. Această dispoziție va permite consumatorilor să înțeleagă cine este responsabil pentru fiecare produs pe care îl cumpără. Responsabilitatea privind respectarea obligațiilor în raport cu consumatorii, pentru produsele comercializate / serviciile prestate, revine comercianților care încheie contracte la distanță prin intermediul platformei online.

C. Competențele ANCOM în calitate de autoritate de supraveghere a pieței echipamentelor radio și a echipamentelor din domeniul compatibilității electromagnetice

Regulamentul (UE) 2019/1020 se aplică unor produse reglementate de legislația UE de armonizare (și prevăzute în anexa I la Regulament). Potrivit acestuia, anumite produse nu pot fi oferite spre vânzare consumatorilor din UE fără a avea un operator economic stabilit în UE responsabil de verificarea întocmirii declarațiilor UE de conformitate și a documentației tehnice aferente, de păstrarea declarației de conformitate pentru a fi pusă la dispoziția autorităților de supraveghere a pieței pentru perioada de timp prevăzută de legislația specifică și de asigurarea faptului că documentația tehnică poate fi pusă la dispoziția autorităților de supraveghere, la cererea acestora. Totodată, operatorul economic responsabil are obligația să informeze autoritățile atunci când consideră că un produs prezintă un risc, să coopereze cu autoritățile atunci când i se solicită, prin luarea de măsuri corective imediate – de la remedierea neconformității la rechemarea sau distrugerea produsului și să contribuie la eliminarea sau atenuarea riscurilor. Datele de contact ale operatorul economic responsabil, adică denumirea, denumirea comercială înregistrată sau marca înregistrată și adresa poștală trebuie să fie indicate pe produs și/sau pe ambalajul acestuia sau pe un document însoțitor.

Prin raportare la art. 10 din Regulamentul (UE) 2019/1020, activitățile de supraveghere a pieței echipamentelor radio și echipamentelor din domeniul compatibilității electromagnetice se realizează de către ANCOM și ANPC conform cu actele normative naționale de transpunere a legislației de armonizare a Uniunii Europene (Directiva 2014/53/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la punerea la dispoziție pe piață a echipamentelor radio și de abrogare a Directivei 1999/5/CE și Directiva 2014/30/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind armonizarea legislațiilor statelor membre cu privire la compatibilitatea electromagnetică transpuse în legislația națională prin Hotărârea Guvernului nr. 740/2016 privind punerea la dispoziție pe piață a echipamentelor radio, cu modificările și completările ulterioare, respectiv Hotărârea Guvernului nr. 487/2016 privind compatibilitatea electromagnetică, cu modificările și completările ulterioare). În prezent, competențele sunt partajate între cele două instituții, ANCOM fiind competentă în ceea ce privește echipamentele radio sau conformitatea electromagnetică în măsura în care acestea nu reprezintă obiectul unui raport juridic încheiat cu un consumator.

Produsele oferite spre vânzare online sau prin alte mijloace de vânzare la distanță sunt considerate ca fiind puse la dispoziție pe piața Uniunii în cazul în care oferta este destinată utilizatorilor finali din Uniune (România, în cazul de față). Astfel, ANCOM este împuternicită să verifice și să ia măsurile necesare în legătură cu astfel de produse în conformitate cu Regulamentul (UE) 2019/1020 și cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 20/2023.

Operatorul economic care oferă produsul spre vânzare online sau prin alte mijloace de vânzare la distanță trebuie să coopereze cu ANCOM la cererea acesteia de furnizare de informații privind conformitatea sau în ceea ce privește alte măsuri (A se vedea, printre altele, articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/1020.).

Principiul de bază al legislației de armonizare a UE este că, indiferent de originea lor, produsele trebuie să fie conforme cu legislația de armonizare a Uniunii aplicabilă la momentul introducerii pe piața Uniunii. Produsele fabricate în UE și cele provenite din țări care nu fac parte din UE sunt tratate la fel. ANCOM împreună cu autoritatea vamală au competența de a verifica, pe baza analizelor de risc, produsele provenind din țări terțe și să intervină în mod corespunzător înainte de punerea lor în liberă circulație, indiferent de momentul în care sunt introduse efectiv pe piața Uniunii. În acest fel se previne punerea în liberă circulație și, prin urmare, punerea la dispoziție pe piață a produselor din sfera de competență a ANCOM care nu sunt în conformitate cu legislația de armonizare relevantă a Uniunii sau care prezintă riscuri pentru sănătate, siguranță sau pentru alte interese publice.

ANCOM desfășoară activitatea de supraveghere a produselor vândute online și offline prin efectuarea de verificări administrative și/sau tehnice (inclusiv în laborator specializat) asupra produselor, luând în considerare posibilele riscuri, acționează atunci când un produs, instalat, întreținut și utilizat corespunzător scopului propus, ar putea deteriora sănătatea și siguranța utilizatorilor sau nu se conformează legislației, se asigură că operatorii economici iau măsuri corective atunci când li se cere, stabilește proceduri pentru urmărirea reclamațiilor și rapoartelor, în scopul de a verifica dacă operatorii economici au luat măsuri corective, aplică un nivel ridicat de transparență și pune la dispoziția publicului orice informație pe care o consideră relevantă pentru a proteja interesele utilizatorilor finali, furnizează operatorilor economici motivarea deciziilor lor, pentru ale oferi posibilitatea de a răspunde, notifică imediat Comisia Europeană și celelalte țări UE cu privire la orice măsuri pe care le iau, dacă acestea ar putea avea un impact în alte țări ale UE sau pot solicita autorităților similare din UE să ajute la investigații și la punerea în aplicare. Competențele specifice ale ANCOM în ceea ce privește supravegherea pieței echipamentelor radio sau a compatibilității electromagnetice privesc posibilitatea de a începe investigații din proprie inițiativă, de a solicita operatorilor economici să furnizeze documente, date și informații despre lanțurile de distribuție, rețelele de distribuție online și offline și modelele de produse, de a efectua inspecții neanunțate la fața locului și verificări fizice, de a intra în orice spații, terenuri sau mijloace de transport pe care le utilizează un operator economic, de a achiziționa probe de produs fără a-și dezvălui identitatea, de a instrui operatorii economici pentru a lua măsuri cu scopul de a pune capăt neconformității sau de a elimina riscurile, de a interzice sau restricționa disponibilitatea unui produs și de a dispune retragerea sau rechemarea acestuia, de a elimina produsul de pe un site web în caz de risc grav (Art. 14 din Regulamentul (UE) 2019/1020.) .

3.2.3 Rolurile și competențele DNSC

În contextul extinderii accelerate a comerțului electronic și al interconectării digitale a serviciilor, protejarea ecosistemului online presupune nu doar respectarea normelor de protecție a consumatorului, ci și implementarea unor măsuri solide de securitate cibernetică. La nivel național, coordonarea acestor aspecte revine Directoratului Național de Securitate Cibernetică (DNSC) — instituția publică responsabilă cu asigurarea securității spațiului cibernetic național civil din România. DNSC exercită atribuții de autoritate competentă în domeniul securității cibernetice, acționând atât preventiv, cât și reactiv, prin activități de monitorizare, răspuns la incidente, certificare, coordonare și sprijin acordat entităților publice și private. Rolul său este esențial pentru consolidarea încrederii în mediul digital, protejarea datelor consumatorilor și menținerea rezilienței infrastructurilor informatice care susțin activitatea comercială online. Prezenta secțiune sintetizează principalele acte normative care definesc rolul și atribuțiile DNSC și detaliază competențele relevante pentru siguranța și buna funcționare a pieței produselor și serviciilor vândute online. 3.2.3.1 OUG nr. 104/2021 privind înființarea Directoratului Național de Securitate

Cibernetică

OUG nr. 104/2021 privind înființarea Directoratului Național de Securitate Cibernetică, aprobată prin Legea nr. 11/2022, reprezintă actul normativ care stabilește cadrul legal, organizarea și principalele atribuții ale DNSC, consolidând rolul său ca autoritate națională competentă în domeniul securității cibernetice a spațiului civil din România.

Prin OUG nr. 104/2021, DNSC devine un pilon central în arhitectura de securitate digitală a statului, cu responsabilități ce acoperă prevenirea, detectarea, analiza și reacția la incidente de securitate cibernetică, precum și coordonarea cooperării interinstituționale între sectorul public și privat.

În exercitarea acestor competențe, DNSC contribuie direct la crearea unui mediu digital sigur și la protejarea platformelor și serviciilor online, inclusiv acelor de comerț electronic, prin următoarele funcții principale: a) Autoritate competentă în domeniul securității cibernetice DNSC este autoritatea responsabilă la nivel național pentru spațiul cibernetic național civil, precum și pentru gestionarea riscurilor și a incidentelor de securitate cibernetică. În această calitate, supraveghează inclusiv infrastructurile care deservesc piețe online și furnizori de servicii digitale. DNSC monitorizează și gestionează riscurile asociate rețelelor și sistemelor informatice, în colaborare cu instituții publice și entități private, inclusiv Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor (ANPC) și Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații (ANCOM). b) Autoritate de reglementare, supraveghere și control în domeniul securității cibernetice DNSC exercită funcția de autoritate națională de reglementare, supraveghere și control în domeniul securității cibernetice, în conformitate cu art. 5 lit. b) din OUG nr. 104/2021. În această calitate, Directoratul:

• elaborează și propune cadrul normativ național privind securitatea cibernetică,

inclusiv norme, standarde, cerințe minime și ghiduri aplicabile entităților care

operează în mediul digital, cum sunt piețele online și furnizorii de servicii digitale;

• emite reglementări tehnice, metodologii și instrucțiuni obligatorii pentru

prevenirea, gestionarea și raportarea incidentelor de securitate cibernetică,

precum și pentru evaluarea și auditul sistemelor informatice;

• supraveghează implementarea strategiilor și politicilor publice în domeniul

securității cibernetice la nivel național, inclusiv în sectoarele economice relevante

pentru comerțul electronic;

• realizează activități de control, inspecție și evaluare privind respectarea cerințelor

legale de securitate cibernetică de către entitățile publice și private;

• cooperează cu alte autorități de reglementare, precum ANPC și ANCOM, pentru

armonizarea măsurilor de protecție a consumatorilor și de securitate digitală, în

vederea menținerii unui cadru concurențial echitabil și sigur pentru piața

produselor și serviciilor vândute online.

• Această funcție de reglementare consolidează rolul DNSC ca autoritate centrală în

stabilirea standardelor naționale de securitate cibernetică, asigurând o aplicare

coerentă și predictibilă a cerințelor tehnice în întregul ecosistem digital românesc. c) Echipă națională de răspuns la incidente de securitate cibernetică (CSIRT național) DNSC acționează prin echipa națională CSIRT pentru detectarea, analiza, prevenirea și reacția la incidente cibernetice care pot afecta operatorii economici activi online. DNSC furnizează servicii publice de tip:

• preventiv: alerte privind noi vulnerabilități, diseminarea de informații despre

riscuri și bune practici de securitate;

• reactiv: sprijin în investigarea incidentelor și în coordonarea răspunsului la atacuri

cibernetice;

• consultativ: asistență privind gestionarea riscurilor, planuri de continuitate și

recuperare, atestarea specialiștilor. Prin activitatea CSIRT, DNSC oferă sprijin direct entităților economice în gestionarea incidentelor care pot afecta integritatea, disponibilitatea sau confidențialitatea serviciilor comerciale online. d) Autoritate națională de certificare a produselor și serviciilor de securitate cibernetică DNSC evaluează și certifică produse, soluții și servicii din perspectiva conformității cu cerințele de securitate cibernetică, inclusiv pentru soluții utilizate de platformele online de vânzare. De asemenea, DNSC emite norme, standarde și ghiduri aplicabil e pentru protejarea infrastructurilor digitale și a datelor consumatorilor. Prin aceste atribuții, DNSC contribuie activ la creșterea încrederii consumatorilor în mediul online și la asigurarea unui cadru sigur pentru desfășurarea activităților economice digitale. 3.2.3.2 OUG nr. 155/2024 privind instituirea unui cadru pentru securitatea cibernetică a

rețelelor și sistemelor informatice din spațiul cibernetic național civil

OUG nr. 155/2024 privind instituirea unui cadru pentru securitatea cibernetică a rețelelor și sistemelor informatice din spațiul cibernetic național civil, aprobată prin Legea nr. 124/2025, reprezintă actul normativ prin care România transpune Directiva (UE ) 2022/2555 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 decembrie 2022 privind măsuri pentru un nivel comun ridicat de securitate cibernetică în Uniune, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 910/2014 și a Directivei (UE) 2018/1972 și de abrogare a Directivei (UE) 2016/1148, cunoscută și ca Directiva NIS 2, și stabilește cadrul juridic și instituțional necesar pentru asigurarea unui nivel comun ridicat de securitate cibernetică la nivel național. Aceasta consolidează rolul Directoratului ca autoritate competentă în domeniul securității rețelelor și sistemelor informatice din spațiul cibernetic național civil.

Ordonanța definește obligațiile entităților publice și private care furnizează servicii digitale, inclusiv piețe online, servicii de cloud computing, centre de date, furnizori de servicii gestionate sau prestatori de servicii de încredere, și instituie mecanismele de cooperare, supraveghere și raportare a incidentelor de securitate cibernetică. În conformitate cu prevederile acesteia, DNSC exercită următoarele competențe principale: a) Autoritate competentă națională pentru implementarea NIS 2 Conform art. 2 alin. (1) lit. c), DNSC este desemnat ca autoritate responsabilă cu securitatea cibernetică la nivel național, având sarcini de supraveghere, control și asigurare a respectării măsurilor necesare pentru atingerea unui nivel comun ridicat de protecție a rețelelor și sistemelor informatice. DNSC coordonează aplicarea prevederilor ordonanței și reprezintă punctul unic de contact al României la nivel european, asigurând cooperarea cu ENISA și cu autoritățile omoloage din statele membre. În acest sens, conform art. 18, DNSC păstrează Registrul național al entităților esențiale și importante, în care sunt înscrise întreprinderile și instituțiile/autoritățile publice care desfășoară activități în sectoarele prevăzute în anexele 1 și 2 ale ordonanței. Entitățile de piețe online, furnizorii de servicii gestionate și prestatorii de servicii digitale trebuie să notifice DNSC în vederea înregistrării și evaluării nivelului de risc. Această procedură permite autorității să determine obligațiile concrete privind auditul de securitate și raportarea incidentelor. b) Emiterea de reglementări și metodologii obligatorii DNSC exercită funcția de autoritate de reglementare în domeniul securității cibernetice, având competența generală de a emite ordine, instrucțiuni și metodologii cu caracter obligatoriu, în conformitate cu art. 12, art. 13 și art. 37 din OUG nr. 155/2024. Aceste reglementări stabilesc cerințele tehnice, operaționale și organizatorice privind gestionarea riscurilor de securitate cibernetică, supravegherea entităților și cooperarea interinstituțională. DNSC elaborează și publică acte normative proprii care acoperă o gamă largă de domenii, printre care:

• metodologia de evaluare a nivelului de risc al entităților, criteriile și pragurile de

impact ( art. 10 alin. 2 );

• cerințele minime privind auditul de securitate cibernetică și periodicitatea acestuia

( art. 11 alin. 5 și art. 12 alin. 1 );

• procedura de raportare a incidentelor prin Platforma Națională pentru Raportarea

Incidentelor de Securitate Cibernetică (PNRISC);

• standardele de igienă cibernetică, politicile interne de securitate, măsurile de

formare profesională și de conștientizare a riscurilor ( art. 14 alin. 2 );

• cerințele privind securitatea lanțului de aprovizionare TIC, evaluarea furnizorilor și

măsurile de control aplicabile acestora ( art. 11 alin. 8 – 9 );

• mecanismele de cooperare și schimb de informații între DNSC, autoritățile

sectoriale și actorii privați ( art. 37 și 43 ). Reglementările DNSC se aplică tuturor entităților esențiale și importante (publice sau private), inclusiv piețe online și furnizorilor de servicii digitale. Ele vizează menținerea unui nivel comun ridicat de securitate cibernetică, aliniat standardelor europene stabilite prin Directiva (UE) 2022/2555 (NIS 2). În exercitarea acestor atribuții, DNSC poate emite, după caz, ordine comune cu alte autorități competente sectorial (de exemplu ANCOM, ASF, ADR, ANPC), pentru a asigura o reglementare coerentă și integrată a cerințelor de securitate aplicabile diverselor domenii de activitate. c) Responsabil de gestionarea raportării incidentelor de securitate cibernetică prin PNRISC PNRISC reprezintă mecanismul unic de raportare a incidentelor de securitate pentru entitățile esențiale și importante, conform OUG nr. 155/2024, asigurând o transmitere unitară și securizată a notificărilor către DNSC. DNSC procesează aceste notificări prin echipa națională CSIRT, coordonând răspunsul național la incidente și asigurând cooperarea transfrontalieră cu ENISA și cu autoritățile omoloage din statele membre UE, conform prevederilor art. 15 și 16 din OUG nr. 155/2024. d) Cooperarea cu instituțiile cu responsabilități în gestionarea spațiului cibernetic în cazul producerii incidentelor semnificative de securitate cibernetică DNSC are rolul de punct unic de contact pentru gestionarea incidentelor cu impact semnificativ, coordonând acțiunile între autoritățile publice și sectorul privat. În cazurile în care incidentele au efecte transfrontaliere sau asupra mai multor sectoare, DNSC informează ENISA și statele membre afectate și poate dispune informarea publicului atunci când este necesar pentru protejarea interesului public ( art. 15 alin. 13 ). e) Promovarea culturii de securitate cibernetică DNSC sprijină formarea profesională a personalului cu atribuții în domeniul securității informatice și promovează măsuri de conștientizare și educație digitală. Conform art. 14 alin. (2), membrii organelor de conducere ai entităților esențiale și importante sunt obligați să urmeze cursuri de formare profesională acreditate în domeniul securității cibernetice, pentru a putea gestiona riscurile la nivel organizațional. Prin aplicarea OUG nr. 155/2024, DNSC devine autoritatea națională de referință în implementarea NIS 2 și asigură cadrul de guvernanță necesar pentru protejarea infrastructurilor digitale și a serviciilor online din România, inclusiv cele aferente pieței produselor și serviciilor vândute online.

3.3 CONCEPTUL DE INTRODUCERE PE PIAȚĂ ÎN GENERAL

Conform Regulamentului (UE) 2019/1020 și a Regulamentului (UE) 2023/988:

• „introducerea pe piață" (Art. 3 pct. 2 din Regulamentul (UE) 2019/1020..) înseamnă punerea la dispoziție pentru prima oară a unui produs pe piața Uniunii, în timp ce
• „punerea la dispoziție pe piață" (Art. 3 pct. 1 din Regulamentul (UE) 2019/1020.) este definită ca fiind orice furnizare a unui produs pentru distribuție, consum sau utilizare, pe piața Uniunii, în cursul unei activități comerciale, în schimbul unei plăți sau în mod gratuit.

Aceste concepte au consecințe juridice în ceea ce privește identificarea operatorilor economici responsabili și a obligațiilor care îi revin fiecăruia dintre aceștia în temeiul legislației Uniunii privind produsele, astfel cum se explică în detaliu în „Ghidul albastru” (Comunicarea Comisiei „Ghidul albastru” din 2022 referitoare la punerea în aplicare a normelor UE privind produsele (2022/C 247/01).).

Produsele care intră sub incidența legislației de armonizare a Uniunii la care face referire Regulamentul (UE) 2019/1020 și produsele care intră sub incidența Regulamentului (UE) 2023/988, trebuie să fie sigure de la momentul punerii lor la dispoziție pentru prima oară pe piața Uniunii.

3.4 CONCEPTUL DE INTRODUCERE PE PIAȚĂ ÎN CONTEXTUL VÂNZĂRILOR ON-LINE

În cazul unui produs oferit spre vânzare online sau prin alte mijloace de vânzare la distanță, produsul ar trebui considerat ca fiind pus la dispoziție pe piață dacă oferta de vânzare se adresează consumatorilor din Uniune. În conformitate cu normele aplicabile ale Uniunii privind dreptul internațional privat, ar trebui să se efectueze o analiză de la caz la caz pentru a se stabili dacă o ofertă se adresează consumatorilor din Uniune. O ofertă de vânzare ar trebui considerată ca adresându-se consumatorilor din Uniune dacă operatorul economic în cauză își direcționează activitățile, prin orice mijloace, către un stat membru. Pentru analizele de la caz la caz, ar trebui să fie luați în considerare factorii pertinenți, cum ar fi zonele geografice în care este posibilă expedierea, limbile disponibile, utilizate pentru ofertă sau pentru comandă, mijloacele de plată, utilizarea monedei statului membru sau a unui nume de domeniu înregistrat într-unul dintre statele membre. În cazul vânzărilor online, este insuficient simplul fapt că interfața operatorilor economici sau a furnizorilor de piețe online este accesibilă în statul membru în care este stabilit sau are domiciliul consumatorul (Considerentul nr. 21 din Regulamentul (UE) 2023/988).

În sensul art. 3 pct. 5 din Regulamentul (UE) 2023/988 sau al art. 3 pct. 2 din Regulamentul (UE) 2019/1020, un produs este introdus pe piață atunci când este pus la dispoziție pentru prima dată pe piața Uniunii. Această operațiune ar trebui să fie efectuată de către producător sau de către un importator. O persoană fizică sau juridică, alta decât producătorul, care introduce un produs pe piață sub numele sau marca sa, ori modifică substanțial produsul respectiv este considerată producător în sensul Regulamentul (UE) 2023/988 și este supusă obligațiilor producătorului prevăzute la art. 9 din actul unional pentru întregul produs (în cazul modificării produsului numai dacă modificarea substanțială are un impact asupra siguranței produsului), respectiv pentru partea produsului afectată de modificare.

Introducerea pe piață este momentul cel mai important în ceea ce privește aplicarea legislației Uniunii. Atunci când sunt puse la dispoziție pe piața Uniunii, produsele trebuie să fie conforme cu legislația a Uniunii aplicabilă la momentul introducerii lor pe piață. În consecință, noile produse fabricate pe teritoriul Uniunii și toate produsele importate din țări terțe – indiferent dacă sunt noi sau folosite – trebuie să fie conforme cu dispozițiile legislației de armonizare a Uniunii aplicabile la momentul introducerii lor pe piață, și anume la momentul primei lor puneri la dispoziție pe piața Uniunii. În acest sens, produsele trebuie să fie conforme cu legislația Uniunii atunci când oferta de produs este disponibilă consumatorilor din Uniune prin intermediul unor platforme online sau website-uri accesibile consumatorilor din Uniune.

Anumite categorii de produse (Produsele care fac obiectul actelor menționate în art. 4 (5) din Regulamentul (UE) 2019/1020 si art. 2 (1) din Regulamentul (UE) 2023/988.) pot fi introduse pe piață numai în cazul în care există un operator economic stabilit în Uniune care este responsabil pentru anumite sarcini prevăzute de Regulamentul (UE) 2019/1020, cum ar fi sarcina de a verifica dacă declarația UE de conformitate sau declarația de performanță și documentația tehnică au fost întocmite, de a păstra declarația de conformitate, de a prezenta autorității de supraveghere, în urma unei cereri motivate, toate informațiile și documentele necesare pentru a demonstra conformitatea produsului. Lista produselor care pot fi introduse pe piață numai în cazul în care există un operator economic stabilit în Uniune este prevăzută de dispozițiile art. 4 alin. (5) din Regulamentul (UE) 2019/1020 și cuprinde, de exemplu, produsele pentru construcții (Regulamentul (UE) nr. 305/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2011 de stabilire a unor condiții armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcții și de abrogare a Directivei 89/106/CEE a Consiliului.), echipamentele individuale de protecție (Regulamentul (UE) 2016/425 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 privind echipamentele individuale de protecție și de abrogare a Directivei 89/686/CEE a Consiliului.), aparatele consumatoare de combustibili gazoși (Regulamentul (UE) 2016/426 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 privind aparatele consumatoare de combustibili gazoși și de abrogare a Directivei 2009/142/CE.) etc.

Cu titlu de exemplu, o piață online din afara UE sau din afara României, care permite livrarea de produse pe teritoriul României sau permite afișarea informațiilor în limba română sau afișarea prețurilor în moneda națională va fi considerată ca adresându-se consumatorilor români

În temeiul prevederilor art. 4 din Regulamentul (UE) 2019/1020, există patru tipuri de operatori economici: a) producătorul stabilit în Uniune; b) importatorul, atunci când producătorul nu este stabilit în Uniune; c) reprezentantul autorizat care dispune de un mandat scris din partea producătorului prin care e desemnat să îndeplinească sarcinile stabilite în numele producătorului; d) un furnizor de servicii de logistică stabilit în Uniune în ceea ce privește produsele gestionate de acesta în cazul în care niciun alt operator economic, astfel cum este menționat la literele a), b) și c), nu este stabilit în Uniune.

Regulamentul (UE) 2023/988 definește (Art. 3, pct. 13 din Regulamentul (UE) 2023/988) operatorul economic ca fiind producătorul, reprezentantul autorizat, importatorul, distribuitorul, furnizorul de servicii de logistică sau orice altă persoană fizică sau juridică ce face obiectul obligațiilor referitoare la fabricarea produselor sau la punerea lor la dispoziție pe piață în conformitate cu prezentul regulament.

Potrivit Regulamentelor (UE) 2019/1020 și 2023/988, diferitele tipuri de operatori economici sunt definite după cum urmează:- „producător" înseamnă orice persoană fizică sau juridică care fabrică un produs sau care comandă proiectarea sau fabricarea unui produs și care comercializează produsul respectiv sub numele sau marca comercială proprie;- „importator" înseamnă orice persoană fizică sau juridică stabilită în Uniune și care introduce un produs dintr-o țară terță pe piața Uniunii;- „distribuitor" înseamnă orice persoană fizică sau juridică din lanțul de aprovizionare, alta decât producătorul sau importatorul, care pune un produs la dispoziție pe piață; -„furnizor de servicii de logistică" înseamnă orice persoană fizică sau juridică care oferă, în cursul activității comerciale, cel puțin două dintre următoarele servicii: depozitare, ambalare, adresare și expediere fără a avea proprietatea asupra produselor respective, cu excepția serviciilor poștale definite la art. 2 pct.1 din Directiva 97/67/CE (Directiva 97/67/CE a parlamentului European și a consiliului din 15 decembrie 1997 privind normele comune pentru dezvoltarea pieței interne a serviciilor poștale ale Comunității și îmbunătățirea calității serviciului.), a serviciilor de livrare de colete definite la art. 2 pct.2 din Regulamentul (UE) 2018/644 și a oricăror alte servicii poștale sau de transport de mărfuri.- „reprezentant autorizat" înseamnă orice persoană fizică sau juridică stabilită în interiorul Uniunii, care a primit un mandat scris din partea unui producător pentru a acționa în numele acestuia pentru sarcini specifice în ceea ce privește obligațiile acestuia din urmă în temeiul legislației de armonizare a Uniunii relevante sau al cerințelor din prezentul regulament; Potrivit Regulamentului (UE) 2023/988, entități relevante (Considerentul nr.46 și 47 din Regulamentul (UE) 2023/988) în comerțul online sunt și:- „furnizor al unei piețe online" înseamnă un furnizor al unui serviciu intermediar care utilizează o interfață online care le permite consumatorilor să încheie contracte la distanță cu comercianții pentru vânzarea de produse;- „interfață online" înseamnă orice software, inclusiv un website, o parte a unui website sau o aplicație, inclusiv aplicații mobile. Regulamentul (UE) 2023/988 acoperă siguranța produselor pentru toate tipurile de canale de vânzare, inclusiv vânzările online și alte tipuri de vânzare la distanță. Cerința generală de siguranță din acest regulament se aplică pentru produsele de consum. Produsele concepute exclusiv pentru uz profesional, dar care ajung ulterior pe piața de consum, ar trebui, de asemenea, să respecte acest regulament. Regulamentul (UE) 2023/988 este complementar altor acte legislative specifice ale UE în materie de siguranță: în cazul în care legislația UE impune cerințe de siguranță specifice pentru produse, acesta acoperă eventualele aspecte și riscuri suplimentare care nu sunt abordate de cerințele respective pentru a garanta că toate produsele de consum sunt sigure. Regulamentul (UE) 2023/988 impactează prevederile articolului 4 din Regulamentul (UE) 2019/1020 în cel puțin trei moduri: a) operatorii economici care pun la dispoziție pe piață în vânzările la distanță, inclusiv online, produse reglementate de art. 4 din Regulamentul (UE) 2019/1020 sau de Regulamentul (UE) 2023/988 trebuie să indice operatorul economic responsabil [articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2023/988 coroborat cu articolul 19 litera a) și litera (b) din Regulamentul (UE) 2023/988]. În plus, furnizorii de piețe online vor avea obligația să își conceapă și să își organizeze interfața online într-un mod care să le permită acestor comercianți să furnizeze și să afișeze detaliile operatorului economic responsabil [art. 22 alin. (9) lit. (a) și (b) din Regulamentul (UE) 2023/988] și să se asigure că informațiile sunt afișate în listarea produsului sau că pot fi accesate cu ușurință de către consumatori în listarea produsului; b) art.16 din Regulamentul (UE) 2023/988 extinde aplicarea articolului 4 alin. (2) și (3) din Regulamentul (UE) 2019/1020 la toate produsele care nu sunt reglementate de legislația de armonizare; c) art.16 din Regulamentul (UE) 2023/988 adaugă, de asemenea, sarcini suplimentare periodice de verificare a conformității pentru operatorii economici responsabili în cauză în ceea ce privește aceste produse nearmonizate. Aceste verificări vor include, de asemenea, controale de siguranță (verificări în raport cu documentația tehnică).

3.5 ROLURILE ȘI RESPONSABILITĂȚILE OPERATORILOR ECONOMICI

Rolul operatorilor economici în temeiul legislației sectoriale și modul în care acesta este corelat cu sarcinile care le revin depind în special de lanțul de aprovizionare. (Comunicarea Comisiei Orientări destinate operatorilor economici și autorităților de supraveghere a pieței privind punerea în aplicare practică a art. 4 din Reg. UE 2019/1020 privind supravegherea pieței și conformitatea produselor)

În situația în care o piață online intermediază oferta de vânzare către utilizatorii finali din UE a unui produs care poate fi introdus pe piață numai în cazul în care există un operator economic stabilit în Uniune, dar pentru care nu există un operator economic stabilit în Uniune și obține informații efective cu privire la conținut ilegal sau ia cunoștință efectiv de un astfel de conținut (de exemplu, prin intermediul unei notificări suficient de precise și corespunzător justificate din partea unui destinatar al serviciului sau din partea unei autorități de supraveghere a pieței), respectiva piață online se poate baza pe exonerarea de răspundere prevăzută la art. 6 alin. (1) din Regulamentul DSA dacă „din momentul în care ia cunoștință despre acesta, acționează prompt pentru a elimina conținutul ilegal sau pentru a bloca accesul la acesta‟.

În cazul în care o piață online este, de asemenea, producător, importator, reprezentant autorizat sau furnizor de servicii de logistică, aceasta ar putea fi operatorul economic menționat de prevederile art. 4 din Regulamentul 2019/1020, situație care va fi analizată punctual.

Persoanele care desfășoară online activități de recomandare comercială, cum ar fi comercializarea realizată de influențatori, ar putea fi considerate comercianți dacă desfășoară frecvent astfel de practici, indiferent de dimensiunea publicului lor. În mod alternativ, în cazul în care persoanele nu sunt considerate comercianți, s-ar putea totuși considera că acestea acționează „în numele” comerciantului ale cărui produse sunt promovate de practică și, prin urmare, intră în domeniul de aplicare al practicilor comerciale (Legea nr. 363/2007). Obligațiile de asigurare a clarității comunicării comerciale, în special în temeiul art. 7 alin. (2) din Legea nr. 363/2007, se aplică comercianților indiferent dacă aceștia sunt sau nu furnizori ai produselor. (COMUNICARE A COMISIEI 2021/C 526/01- Orientări privind interpretarea și aplicarea Directivei 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori)

Obligațiile generale care le revin operatorilor economici conform legislației în vigoare se aplică și în cazul produselor care se vând online.

Operatorilor economici le revin obligații proporționale în ceea ce privește siguranța produselor, în funcție de rolul pe care îl au în cadrul lanțului de aprovizionare, astfel încât să asigure un nivel ridicat de protecție a sănătății și siguranței consumatorilor, asigurând totodată funcționarea eficientă a pieței interne. Toți operatorii economici care intervin în lanțul de aprovizionare și de distribuție trebuie să ia măsuri corespunzătoare pentru a se asigura că pun la dispoziție pe piață numai produse care sunt sigure și conforme reglementările legale. Este necesar a se respecta o distribuire clară și proporțională a obligațiilor corespunzătoare rolului fiecărui operator în procesul de aprovizionare și de distribuție. De exemplu, în ceea ce privește verificarea respectării de către producător și, după caz, de către importator a obligațiilor care le revin, distribuitorului ar trebui să-i revină doar obligația de a efectua verificări factuale și nu o evaluare a informațiilor furnizate de aceștia. (Considerentul nr. 34 din Regulamentul nr. 988/2023)

În egală măsură, furnizorii de piețe online pun la dispoziție spațiu în platformă pentru ca operatorii economici să își poată îndeplini obligațiile privind informarea consumatorilor cu privire la numele, adresa, numărul de telefon și adresa de e-mail ale operatorului economic, informațiile necesare pentru identificarea clară și lipsită de ambiguitate a produselor sau a serviciilor promovate sau oferite consumatorilor situați în Uniune, orice semn de identificare a comerciantului, cum ar fi marca, simbolul sau logoul și, după caz, informațiile privind etichetarea și marcarea în conformitate cu normele dreptului aplicabil al Uniunii privind siguranța produselor și conformitatea produselor. Furnizorii de platforme online care le permit consumatorilor să încheie contracte la distanță cu comercianții, depun toate eforturile pentru a evalua dacă comercianții respectivi au furnizat informațiile menționate înainte de ale permite să își ofere produsele sau serviciile prin intermediul respectivelor platforme online. După ce au permis comerciantului să ofere produse sau servicii prin intermediul platformei sale online care le permite consumatorilor să încheie contracte la distanță cu comercianții, furnizorul de servicii intermediare depune eforturi rezonabile pentru a verifica în mod aleatoriu, în orice bază de date online sau interfață online oficială, accesibilă în mod liber și care poate fi citită automat, dacă produsele sau serviciile oferite au fost identificate ca fiind ilegale (Art. 31 din Regulamentul DSA).

3.6 OBLIGAȚIILE SPECIFICE REFERITOARE LA SIGURANȚA PRODUSELOR ALE OPERATORILOR ECONOMICI ÎN CAZUL VÂNZĂRILOR ONLINE

În cazul în care operatorii economici pun la dispoziție produse pe piață online, oferta privind produsele respective indică în mod clar și vizibil cel puțin următoarele informații: a) numele, denumirea comercială înregistrată sau marca comercială înregistrată a producătorului, precum și adresa poștală și adresa electronică la care acesta poate fi contactat; b) în cazul în care producătorul nu este stabilit în Uniune, numele, adresa poștală și adresa electronică a persoanei responsabile în sensul art. 16 alin. (1) din Regulamentul (UE) 2023/988 sau al articolului 4 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/1020; c) informații care permit identificarea produsului, inclusiv o imagine a acestuia, tipul produsului și orice alt element identificator de produs; d) orice avertisment sau informație privind siguranța care urmează să fie aplicată pe produs sau pe ambalaj sau inclusă într-un document de însoțire în conformitate cu prezentul regulament sau cu legislația aplicabilă de armonizare a Uniunii, într-o limbă ca re poate fi ușor înțeleasă de consumatori, astfel cum este stabilită de statul membru în care produsul este pus la dispoziție pe piață.

Obligațiile specifice ale furnizorilor de piețe online legate de siguranța produselor sunt prevăzute în cuprinsul art. 22 din Regulamentul (UE) 2023/988 privind siguranța generală a produselor și nu aduc atingere obligațiilor generale prevăzute de Regulamentul DSA.

Sursă: Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor (ANPC)