InfoCons acum 10 ani – Firma a intrat în insolvență? Ce drepturi ai, de fapt, ca angajat și ca consumator – doamna Nicoleta Berneanu
Insolvența nu înseamnă automat faliment, iar salariații și consumatorii au protecții clare prevăzute de lege. InfoCons explică, pe înțelesul tuturor, cum funcționează procedura.
InfoCons, organizație dedicată protecției consumatorilor, aduce în atenția publicului un subiect care atinge direct viața a mii de angajați, furnizori și consumatori: procedura insolvenței. Deși sună tehnic, rezervat juriștilor și contabililor, insolvența unei firme produce efecte foarte concrete asupra oamenilor obișnuiți — de la salariul neîncasat, până la produsul sau serviciul plătit și nelivrat.
Pentru a lămuri ce înseamnă, de fapt, această procedură și ce drepturi au cei afectați, InfoCons a abordat tema în cadrul emisiunii „Dialog cu consumatorii”, difuzată pe TeleCons, într-o discuție cu avocata Nicoleta Sofia Berneanu, practician în insolvență în cadrul BNS Insolvency.
Ce este, de fapt, insolvența
Insolvența este, în termeni simpli, acea stare a patrimoniului unei societăți caracterizată prin insuficiența fondurilor bănești: firma nu mai dispune de banii necesari pentru a-și achita datoriile certe, lichide și exigibile către creditori. Vorbim despre insolvență atunci când o datorie scadentă nu este plătită mai mult de 90 de zile.
Atenție însă: insolvența nu este același lucru cu falimentul. Insolvența este o stare, un punct de plecare; falimentul este doar unul dintre deznodămintele posibile.
Condițiile pentru deschiderea procedurii
Legea nu permite deschiderea procedurii pentru orice datorie. Este nevoie ca datoria să fie certă, lichidă și exigibilă, să nu fi fost achitată de peste 90 de zile și să depășească o anumită valoare-prag. La momentul discuției, acest prag era de 45.000 de lei. În cazul salariaților, legea stabilește un prag distinct, exprimat în șase salarii medii brute, în baza căruia aceștia pot cere, la rândul lor, deschiderea procedurii.
Cine și când poate declanșa procedura
Procedura poate fi deschisă atât de debitor (firma însăși), cât și de creditori sau de salariați. Legea distinge, totodată, între starea de insolvență — deja instalată — și starea de iminență a insolvenței, pe care administratorul o poate prevedea. Când firma ajunge în incapacitate de plată, debitorul are obligația legală de a formula, în termen de 30 de zile, cererea de deschidere a procedurii la tribunalul de care aparține. Amânarea acestui moment — frecventă, din dorința firească de a salva afacerea — reduce, de regulă, șansele de redresare.
Două drumuri: reorganizarea sau falimentul
După deschiderea procedurii urmează o perioadă de observație, în care administratorul judiciar analizează situația economico-financiară a societății și stabilește dacă aceasta se poate redresa sau trebuie trecută în faliment.
- Reorganizarea judiciară înseamnă continuarea activității firmei, sub supravegherea administratorului judiciar, pe baza unui plan votat de creditori și confirmat de instanță. Datoriile istorice sunt eșalonate pe o perioadă de maximum trei ani, cu posibilitatea prelungirii cu încă un an. Dacă planul este susținut, firma iese din insolvență fără a ajunge la faliment.
- Falimentul intervine atunci când redresarea nu mai este posibilă. Singurele activități permise sunt cele de lichidare — adică valorificarea (vânzarea forțată) a bunurilor firmei, pentru a acoperi, în măsura posibilului, creanțele creditorilor.
Realitatea, recunoscută deschis în emisiune, este că majoritatea firmelor intrate în procedură ajung, totuși, la faliment, iar procentele de recuperare a creanțelor rămân, din păcate, foarte mici.
Practicianul în insolvență — o mână de ajutor, nu un adversar
Un mesaj important: practicianul în insolvență desemnat de instanță nu este „dușmanul” firmei. Mandatul său este, în primul rând, de salvare a societății. Din păcate, un fenomen frecvent îl reprezintă nepredarea documentelor contabile de către cei care au condus firma — gest care, lipsind practicianul de informații, conduce aproape automat spre faliment. Colaborarea cu practicianul rămâne cea mai bună șansă a unei firme aflate în dificultate.
Ce înseamnă pentru tine, consumatorul
Vestea bună pentru consumatori: atâta timp cât firma se află în perioada de observație sau în reorganizare judiciară, ea își continuă activitatea. Asta înseamnă că drepturile tale de consumator rămân valabile. Dacă ești nemulțumit de un produs sau de un serviciu achiziționat de la o firmă aflată în insolvență, poți sesiza în continuare, în condițiile legii privind protecția consumatorilor. Se schimbă, în principal, doar modul în care societatea este reprezentată în raport cu autoritățile. Abia la intrarea în faliment, când activitatea se oprește, situația se schimbă.
Protecția specială a salariaților
Legea acordă salariaților o protecție consolidată:
- Salariații pot cere ei înșiși deschiderea insolvenței firmei.
- Nu sunt obligați să depună declarație de creanță — spre deosebire de ceilalți creditori — fiind trecuți din oficiu, pe baza evidențelor contabile, în tabelul creanțelor.
- Drepturile salariale au prioritate la distribuirea sumelor recuperate: după cheltuielile de procedură, salariile se plătesc înaintea furnizorilor și a altor creditori.
Un sfat practic pentru angajații firmelor unde administratorul nu a predat documentele: depune la tribunal o adresă/declarație, însoțită de documente justificative, prin care să soliciți înregistrarea drepturilor salariale restante în tabelul creanțelor.
Protecția debitorului și clauzele abuzive
Legea îl protejează și pe debitor. Un exemplu relevant pentru consumatori: furnizorii de utilități esențiale — energie electrică, gaze, telefonie, apă — nu au dreptul să denunțe unilateral contractul pe motiv că firma a intrat în insolvență, atâta timp cât aceasta este consumator captiv. O astfel de clauză contractuală este abuzivă, iar întreruperea nejustificată a serviciului dă dreptul la despăgubiri. În perioada de observație, furnizorul trebuie să continue livrarea, urmând să își înscrie datoriile istorice la masa credală.
Răspunderea celor vinovați
Insolvența nu înseamnă automat scăparea de răspundere a celor care au condus firma. Legea prevede expres situații în care persoanele care au administrat în fapt societatea pot fi trase la răspundere, dacă starea de insolvență a fost provocată cu intenție — prin fapte precum însușirea sau ascunderea activelor, mărirea artificială a datoriilor ori folosirea creditelor firmei în interes personal. Dovedirea acestor fapte în instanță rămâne însă dificilă, mai ales atunci când documentele contabile lipsesc.
Cum verifici dacă o firmă este în insolvență
Nu există o listă unică, dar poți afla situația unei firme în două moduri: consultând portalul instanțelor de judecată (căutare după denumirea societății) sau solicitând, contra cost, un certificat de la Registrul Comerțului. Verificarea este utilă oricărui consumator sau partener de afaceri înainte de a încheia o tranzacție importantă.
Sfatul InfoCons
Insolvența nu trebuie privită ca o rușine, ci ca un instrument legal de protecție, care poate oferi unei afaceri viabile șansa de redresare. Pentru firme, cheia este să acționeze din timp și să colaboreze cu practicianul în insolvență. Pentru angajați, mesajul este liniștitor: drepturile salariale sunt protejate prioritar de lege. Pentru consumatori, InfoCons reamintește că insolvența unui comerciant nu îți anulează drepturile — informează-te, păstrează documentele și nu ezita să sesizezi.
Alege bine, te simți bine !
Semnătura : Departamentul InfoCons Protecția Consumatorilor de Comunicare
