InfoCons te informează : Nutriția Personalizată : Cât Este Știință Și Cât Este Promisiune ? – Alina Epure
De la ADN și microbiom la glicemie și algoritmi – cât de aproape suntem de dieta „făcută pentru mine”?
„Dieta ta este unică.”
„Află ce alimente sunt potrivite ADN-ului tău.”
„Testează-ți microbiomul și descoperă ce trebuie să mănânci.”
„Vezi în timp real ce alimente îți cresc glicemia.”
„Primește planul nutrițional creat special pentru metabolismul tău.”
Ideea este extrem de seducătoare.
Dacă fiecare dintre noi este diferit, de ce ar trebui să primim aceleași recomandări alimentare?
Știm deja că oamenii pot răspunde diferit la aceeași intervenție. Avem diferențe genetice, metabolice, hormonale, comportamentale și de stil de viață. Avem vârste diferite, compoziție corporală diferită, boli diferite, tratamente diferite și obiective diferite.
În acest sens, nutriția personalizată nu este un concept de marketing.
Este o direcție legitimă și importantă a cercetării.
Problema începe atunci când trecem prea repede de la: „oamenii răspund diferit” la: „putem determina cu precizie dieta ideală a fiecărei persoane printr-un singur test”.
Între cele două afirmații există încă un spațiu foarte mare.
Nutriția personalizată a viitorului va combina probabil numeroase tipuri de informații.
Dar consumatorul de astăzi trebuie să știe să distingă între ceea ce este deja util clinic și ceea ce rămâne, deocamdată, o promisiune interesantă.
1. PERSONALIZAREA ÎN NUTRIȚIE NU A ÎNCEPUT CU TESTELE GENETICE
Uneori vorbim despre nutriție personalizată ca și cum ar fi apărut odată cu secvențierea ADN-ului, aplicațiile și inteligența artificială.
În realitate, profesioniștii personalizează recomandările de mult timp.
O femeie însărcinată nu are aceleași nevoi ca un bărbat de 70 de ani.
Un sportiv de performanță nu are aceleași necesități energetice ca o persoană sedentară.
O persoană cu boală celiacă are nevoie de excluderea glutenului.
O persoană cu alergie alimentară trebuie să evite alergenul relevant.
În diabet, boala renală, unele afecțiuni digestive sau alte patologii, recomandările pot necesita adaptări specifice.
La fel se întâmplă în funcție de medicație, preferințe alimentare, cultură, program de lucru, acces la alimente și obiective.
Aceasta este deja nutriție personalizată.
De fapt, înainte să avem un test sofisticat, există o cantitate impresionantă de informație care poate individualiza intervenția:
vârsta,
sexul,
istoricul medical,
analizele relevante,
medicamentele,
compoziția corporală,
nivelul de activitate fizică,
somnul,
orarul meselor,
preferințele,
bugetul,
abilitățile culinare,
contextul familial
și relația persoanei cu mâncarea.
Un plan perfect din punct de vedere molecular, dar imposibil de urmat în viața reală, nu este cu adevărat personalizat.
Este doar sofisticat pe hârtie.
2. POATE ADN-UL SĂ NE SPUNĂ CE AR TREBUI SĂ MÂNCĂM?
Nutrigenetica studiază modul în care variațiile genetice pot influența răspunsul individual la nutrienți și componente alimentare.
Este un domeniu real și fascinant.
Există situații în care genetica are o relevanță clară.
Unele variante genetice pot influența metabolizarea anumitor substanțe sau predispoziția către anumite caracteristici metabolice.
Un exemplu cunoscut este persistența sau nepersistența lactazei, care contribuie la capacitatea de a digera lactoza la vârsta adultă.
Dar de aici până la afirmația:
„ADN-ul îți poate spune dieta ideală”
este o distanță considerabilă.
Greutatea corporală, glicemia, profilul lipidic, apetitul și riscul de boli cronice sunt influențate, în majoritatea situațiilor, de interacțiuni complexe între numeroase gene și mediul în care trăim.
Genele nu mănâncă singure.
Ele interacționează cu alimentația, somnul, activitatea fizică, vârsta, expunerile de mediu și numeroși alți factori.
Mai mult, existența unei asocieri genetice nu înseamnă automat că schimbarea dietei pe baza acelei variante va produce un beneficiu clinic relevant.
Aceasta este întrebarea esențială:
Testul îmi oferă o informație interesantă sau o informație care schimbă în mod valid conduita?
Cele două nu sunt același lucru.
Un raport de zeci de pagini poate părea extrem de personalizat.
Dar numărul paginilor nu este echivalent cu utilitatea clinică.
3. MICROBIOMUL: O REVOLUȚIE ȘTIINȚIFICĂ, DAR NU ÎNCĂ UN ORACOL NUTRIȚIONAL
Puține domenii au cunoscut o creștere a interesului comparabilă cu cercetarea microbiomului intestinal.
Știm astăzi că microorganismele care trăiesc în tractul gastrointestinal interacționează cu organismul nostru în numeroase moduri.
Participă la metabolizarea unor componente alimentare, produc metaboliți, interacționează cu sistemul imunitar și sunt asociate cu numeroase aspecte ale sănătății și bolii.
Aceasta este partea fascinantă și reală a științei.
Dar microbiomul este și extrem de complex, compoziția sa diferă între persoane și poate varia în timp. Este influențată de dietă, medicamente, în special antibiotice, vârstă, mediu, geografie și numeroși alți factori.
Aici apare problema testelor comerciale care transformă o mostră de materii fecale într-o listă foarte precisă cu:
„alimente bune pentru tine”,
„alimente de evitat”,
„scorul sănătății intestinale”
sau recomandări foarte specifice de suplimente.
Întrebarea nu este dacă putem măsura microorganismele.
Putem.
Întrebarea este dacă, pentru o persoană sănătoasă, putem transforma astăzi acea măsurătoare într-o prescripție nutrițională precisă, validată și reproductibilă.
Pentru numeroase aplicații comerciale, această etapă nu este încă suficient standardizată.
Mai există o dificultate: ce înseamnă exact un microbiom „ideal”?
Diversitatea poate fi un indicator interesant în anumite contexte, dar microbiomul nu poate fi redus la o singură cifră.
Nici simpla prezență sau absență a unei bacterii nu oferă întotdeauna un verdict clinic.
Microbiomul reprezintă una dintre cele mai promițătoare frontiere ale medicinei.
Dar tocmai pentru că este atât de promițător trebuie să evităm să transformăm cercetarea aflată în evoluție într-o certitudine comercială prematură.
4. DACĂ ÎMI MĂSOR GLICEMIA CONTINUU, VOI AFLA CE ALIMENTE SUNT „BUNE” PENTRU MINE?
Senzorii de monitorizare continuă a glucozei au schimbat managementul diabetului și reprezintă o tehnologie medicală extrem de importantă.
În ultimii ani, utilizarea lor s-a extins însă și către persoane fără diabet, interesate de optimizarea nutriției și metabolismului.
Ideea este atractivă.
Mănânci un aliment.
Aplicația îți arată curba glicemică.
Dacă glicemia crește mai mult, alimentul pare „rău”.
Dacă rămâne mai stabilă, pare „bun”.
Dar metabolismul nu poate fi redus la o singură curbă.
Răspunsul glicemic este influențat de cantitatea și tipul carbohidraților, dar și de compoziția întregii mese, ordinea alimentelor, activitatea fizică, somn, momentul zilei și alți factori.
Mai important, o creștere fiziologică a glicemiei după consumul unui aliment cu carbohidrați este normală.
Obiectivul unei persoane sănătoase nu este să obțină o linie perfect plată după fiecare masă.
Un fruct poate crește glicemia.
Aceasta nu transformă fructul într-un aliment nesănătos.
Dacă evaluăm alimentele exclusiv după amplitudinea răspunsului glicemic, riscăm să ignorăm fibrele, vitaminele, mineralele, compușii bioactivi și efectul alimentului în ansamblul dietei.
Monitorizarea continuă a glucozei poate furniza informații foarte valoroase în contexte medicale bine definite.
Pentru utilizarea sa ca instrument universal de optimizare nutrițională la persoanele sănătoase, trebuie însă să distingem între ceea ce tehnologia poate măsura și ceea ce acea măsurătoare ne permite să concluzionăm.
Mai multe date nu înseamnă automat mai multă cunoaștere.
5. CÂND „PERSONALIZAT” ÎNSEAMNĂ DOAR „PARE CREAT PENTRU MINE”
Personalizarea are o putere comercială extraordinară.
Completăm un chestionar.
Trimitem o probă.
Primim un raport cu numele nostru.
O aplicație generează recomandări.
Iar rezultatul pare fundamental diferit de o recomandare generală.
Dar trebuie să ne întrebăm:
Ce informație a schimbat efectiv recomandarea?
Dacă două mii de persoane primesc, după teste sofisticate, aproximativ aceleași sfaturi – mai multe legume, mai multe fibre, mai puține produse cu densitate energetică mare, mișcare, somn suficient – poate că testul nu a personalizat atât de mult intervenția pe cât sugerează marketingul.
Personalizarea reală trebuie să fie acționabilă.
Adică informația nouă trebuie să conducă la o decizie diferită și justificată.
Mai apare și riscul suprapersonalizării.
Dacă fiecare aliment primește un scor individual, dacă fiecare variație a glicemiei devine motiv de îngrijorare și dacă fiecare bacterie trebuie „optimizată”, alimentația poate deveni un proiect permanent de monitorizare.
Iar sănătatea nu înseamnă doar biomarkeri.
Înseamnă și flexibilitate.
Relație sănătoasă cu mâncarea.
Viață socială.
Plăcere.
Aderență pe termen lung.
Uneori cea mai personalizată recomandare nu este cea care folosește cele mai multe date.
Este cea pe care persoana o poate integra în propria viață.
6. ȘASE ÎNTREBĂRI ÎNAINTE SĂ CUMPĂRĂM UN TEST DE „NUTRIȚIE PERSONALIZATĂ”
Tehnologia nu trebuie respinsă, dar trebuie evaluată.
Înainte de un test genetic, de microbiom, metabolic sau de un alt serviciu care promite dieta „perfectă”, putem pune șase întrebări.
1. Ce măsoară exact testul?
Gene?
Microorganisme?
Glicemie?
Metaboliți?
Biomarkeri?
Un „scor” proprietar al companiei?
Trebuie să știm ce informație primim efectiv.
2. Ce întrebare medicală sau nutrițională încerc să rezolv?
Un test fără o întrebare clară poate produce multe date și foarte puține răspunsuri.
3. Rezultatul schimbă ceva relevant?
Dacă răspunsul este același indiferent de rezultat, utilitatea testului poate fi limitată.
4. Recomandările rezultate au fost validate?
Nu este suficient ca testul să măsoare corect ceva.
Trebuie demonstrat și că interpretarea acelei măsurători conduce la recomandări valide.
5. Cine interpretează rezultatul?
Un algoritm?
Un medic?
Un dietetician sau un alt profesionist calificat?
Există posibilitatea de a discuta limitele rezultatului?
6. Ce se întâmplă cu datele mele?
Această întrebare devine tot mai importantă.
Datele genetice și biologice sunt profund personale.
Consumatorul ar trebui să știe cine le stochează, pentru cât timp, în ce scop pot fi utilizate și cui îi pot fi transmise.
În epoca nutriției digitale, alfabetizarea nutrițională trebuie să includă și alfabetizarea datelor personale.
NUTRIȚIA VIITORULUI VA FI PERSONALIZATĂ. DAR POATE NU ÎN MODUL ÎN CARE NE IMAGINĂM ASTĂZI.
Este foarte probabil ca nutriția viitorului să combine tot mai multe informații.
Genetică.
Metabolomică.
Microbiom.
Biomarkeri.
Compoziție corporală.
Monitorizare digitală.
Somn.
Activitate fizică.
Răspunsuri postprandiale.
Istoric medical.
Poate chiar modele predictive bazate pe inteligență artificială.
Dar valoarea nu va veni din cantitatea de date colectate.
Va veni din capacitatea de a transforma acele date în decizii validate, utile și sigure.
Până atunci, nu ar trebui să confundăm personalizarea cu precizia absolută.
Un test poate adăuga informație.
Nu ne cunoaște întreaga biologie.
Un algoritm poate identifica tipare.
Nu ne cunoaște întreaga viață.
Un senzor poate măsura glicemia.
Nu poate măsura singur calitatea alimentației.
Un test de microbiom poate descrie o parte din ecosistemul intestinal.
Nu poate defini singur meniul perfect.
Iar ADN-ul ne poate spune lucruri importante despre biologia noastră.
Dar genele nu reprezintă destinul alimentar scris într-un cod pe care trebuie doar să îl descifrăm.
Poate că cea mai avansată formă de nutriție personalizată începe, paradoxal, cu întrebări foarte simple:
Cine este persoana din fața mea?
Cum trăiește?
Cum doarme?
Cum se mișcă?
Ce mănâncă?
Ce îi place?
Ce afecțiuni are?
Ce medicamente utilizează?
Care sunt analizele relevante?
Ce își dorește să schimbe?
Și ce poate susține pe termen lung?
Tehnologia poate adăuga straturi extraordinare peste aceste informații.
Dar nu ar trebui să le înlocuiască.
Pentru consumator, criteriul esențial rămâne unul simplu:
Nu mă interesează doar cât de personalizat pare testul. Mă interesează dacă informația pe care mi-o oferă îmi poate îmbunătăți, în mod demonstrabil, decizia.
Aceasta este diferența dintre personalizare ca promisiune și personalizare ca știință.
Dr. Alina Epure
Doctor în Științe Medicale – Nutriție
Președinte Fondator, Asociația Nutribalance Nature
Fondator al proiectului „Să creștem generații sănătoase”
Semnătura : Departamentul InfoCons Protecția Consumatorilor de Comunicare
