GENERAȚIA PERFORMANȚEI SUB PRESIUNE – STRESUL, OBOSEALA ȘI PREȚUL NEVĂZUT AL EXCELENȚEI – InfoCons Protecția Consumatorilor – Alina Epure
Rezultatele excepționale merită celebrate. Dar dacă vrem să înțelegem cu adevărat performanța adolescenților, trebuie să avem curajul să privim și partea pe care fotografiile de la premiere nu o arată: presiunea, teama de eșec, comparația, nopțile scurte, sentimentul că nu este niciodată suficient.
La Gala Performanței din 26 august 2026 am celebrat 78 de elevi cu media 10 la Evaluarea Națională și Bacalaureat. În jurul lor s-au întâlnit reprezentanți ai educației, mediului academic, medical și instituțional, profesori, părinți și oameni preocupați de viitorul generației tinere.
Dar celebrarea performanței are sens deplin doar dacă ne preocupă și modul în care ea este construită. Pentru proiectul „Să creștem generații sănătoase”, miza nu este doar performanța. Este performanța care poate fi susținută fără ca elevul să învețe că epuizarea este prețul obligatoriu al succesului.
Când performanța devine presiune
Stresul face parte din viața noastră, important este cum îl gestionăm, ce facem zilnic să îl neutralizăm. Un examen important produce emoții, iar acest lucru nu înseamnă automat că există o problemă. Uneori, provocările ne mobilizează și ne ajută să ne concentrăm resursele.
Dar există o diferență între o perioadă solicitantă și sentimentul că valoarea personală depinde permanent de performanță. Pentru unii adolescenți, întrebarea nu mai este „Cum mă pregătesc?”, ci „Ce se întâmplă cu mine dacă nu reușesc?”. Atunci nota încetează să mai fie feedback și poate deveni verdict.
Presiunea poate veni din interior, din perfecționism și așteptări foarte ridicate. Poate veni din familie, din comparație, din cultura școlii sau din percepția că orice rezultat va decide definitiv viitorul. Avem nevoie să îi ajutăm pe copii să facă o diferență fundamentală: „Am obținut un rezultat. Nu sunt acel rezultat.”
Această distincție nu îi face mai puțin ambițioși. Dimpotrivă. Le permite să învețe din greșeli fără să își simtă identitatea amenințată și să urmărească excelența fără să transforme fiecare evaluare într-un test al propriei valori.
Este important și felul în care adulții vorbesc despre examene. Dacă fiecare evaluare este prezentată ca un moment care „îți decide viața”, presiunea poate crește disproporționat. Examenele contează, dar viața unui adolescent rămâne mai mare decât un examen.
Oboseala nu este premiată
În cultura performanței, oboseala este uneori glorificată.
„Am dormit trei ore.” „Am învățat toată noaptea.” „Nu am avut weekend de luni întregi.”
Astfel de afirmații pot deveni aproape simboluri ale ambiției. Dar capacitatea de a ignora semnalele organismului nu este o competență pe care ar trebui să o cultivăm.
Recuperarea face parte din performanță. Un adolescent trebuie să învețe nu doar cum să depună efort, ci și cum să recunoască momentul în care resursele lui scad. Să observe când oboseala devine persistentă, când atenția nu mai funcționează la fel, când iritabilitatea crește, când somnul este constant sacrificat.
Nu este nevoie să patologizăm fiecare perioadă intensă. Există săptămâni cu examene, proiecte și solicitări mai mari. Dar dacă „temporarul” devine modul permanent de funcționare, avem o problemă de cultură, nu doar de organizare.
A învăța să te odihnești fără vinovăție, să îți planifici pauze și să protejezi somnul sunt forme de maturitate. Nu lipsă de ambiție.
Perfecționismul din spatele notei 10
Există o diferență între dorința de a face foarte bine un lucru și convingerea că orice rezultat mai mic decât perfect reprezintă un eșec.
Perfecționismul poate face ca succesul să ofere foarte puțină satisfacție. Nota 10 nu mai este bucurie, ci doar confirmarea că adolescentul „nu a greșit de data aceasta”. Apoi începe imediat următoarea probă. În acest tip de funcționare, standardele se mută permanent. Orice reușită devine normalitate, iar orice abatere de la ea este trăită disproporționat.
Copiii au nevoie să înțeleagă că excelența include și eroarea, experimentul, ajustarea și uneori nereușita. Nimeni nu poate construi o viață în care toate rezultatele sunt perfecte. Uneori, perfecționismul este întărit prin laude aparent pozitive: „Tu ești copilul de 10”, „Tu nu greșești”, „De la tine avem alte așteptări”.
Intenția este bună, dar mesajul poate deveni o identitate rigidă. Este mai sănătos să apreciem ceea ce elevul face, nu să îi punem o etichetă pe care trebuie să o apere permanent.
Telefonul, comparația și mintea care nu se mai oprește
Generațiile actuale trăiesc într-un mediu de comparație aproape continuă. Rezultatele celorlalți sunt vizibile. Facultățile, vacanțele, corpurile, relațiile, realizările și momentele spectaculoase ale altor oameni apar într-un flux fără sfârșit. Problema nu este doar „timpul pe telefon”. Contează ce se întâmplă în acel timp.
Cum se simte adolescentul după ce închide aplicația? Mai liniștit? Mai conectat? Inspirat? Sau insuficient, agitat și incapabil să se oprească? Educația digitală trebuie să depășească simpla recomandare „stai mai puțin pe telefon”.
Avem nevoie să îi învățăm pe adolescenți să înțeleagă cum mediul digital le influențează atenția, emoțiile, somnul și percepția asupra propriei vieți.
Scopul nu este demonizarea tehnologiei. Tehnologia poate informa, conecta, crea și deschide oportunități. Scopul este utilizarea mai conștientă, astfel încât adolescentul să poată decide când tehnologia îl ajută și când începe să îi consume resursele.
Reziliența nu înseamnă să reziști la orice
Le spunem tinerilor să fie rezilienți. Dar reziliența poate fi înțeleasă greșit ca obligația de a suporta orice fără să te oprești. Adevărata adaptare include și capacitatea de a schimba strategia. Uneori trebuie să continui. Alteori trebuie să ceri ajutor. Uneori trebuie să accepți că nu poți controla rezultatul. Alteori trebuie schimbat chiar contextul care produce presiunea.
Un copil nu trebuie educat să suporte nelimitat un sistem care îl epuizează. Trebuie educat să își înțeleagă resursele, limitele și opțiunile. Reziliența include și revenirea după eșec. Un adolescent care nu a mai experimentat niciodată un rezultat sub așteptări poate fi surprins de intensitatea emoțiilor atunci când acest lucru se întâmplă.
Școala și familia îl pot ajuta să exerseze ideea că un plan se poate schimba fără ca viața să se prăbușească.
Cum construim performanță sustenabilă
În proiectul „Să creștem generații sănătoase”, managementul stresului nu este tratat separat de somn, alimentație, mișcare, relații sau prevenirea comportamentelor adictive. Viața adolescentului nu funcționează pe capitole.
Când doarme insuficient, poate gestiona mai greu presiunea. Când presiunea crește, somnul poate deveni și mai dificil. Când este epuizat, poate renunța la mișcare și poate căuta strategii rapide de a continua. Când relațiile se deteriorează, sentimentul de izolare poate amplifica stresul.
De aceea avem nevoie de educație integrată. Nu doar de sfaturi despre cum să „te calmezi” înaintea unui examen, ci de competențe care se construiesc în timp: organizare realistă, pauze, somn, mișcare, relații de sprijin, limite digitale, capacitatea de a cere ajutor și libertatea de a greși.
Performanța sustenabilă nu poate fi măsurată doar prin numărul de ore de studiu. Ea se vede și în capacitatea adolescentului de a rămâne curios, de a păstra relații, de a se recupera după perioade solicitante și de a continua să învețe fără să asocieze succesul cu autosacrificiul.
Gala Performanței celebrează rezultatul excepțional. Dar mesajul nostru către cei care urcă pe scenă și către miile de adolescenți care îi privesc trebuie să fie mai amplu: Nu trebuie să vă sacrificați sănătatea pentru a ne demonstra cât de mult puteți.
Avem responsabilitatea să construim o cultură în care performanța să poată coexista cu sănătatea. Pentru că succesul adevărat nu înseamnă doar să ajungi. Înseamnă să mai ai resurse și pentru ceea ce urmează, să continui pe calea potrivită pentru a fi în cea mai bună formă, să te bucuri de ceea ce ești, faci, trăiești, experimentezi zi de zi.
Semnătura : Alina Epure
Doctor în Științe Medicale
CEO Nutribalance
