Coloana fără Sfârșit sau Coloana Infinitului ? InfoCons te informează la 150 ani de la nașterea lui Brâncuși
În privința Coloanei, în toate notele scrise de mână de către artist apare doar formularea „Colonne” sau „Colonne sans fin”. Cataloagele Brummer, în care au fost menționate coloanele de lemn, folosesc termenii „Column without end” sau „Endless Column”.
Documentele oficiale de la Târgu-Jiu fac referire la „o coloană”, „coloana recunoștinței fără de sfârșit”, „monumentul recunoștinței”, „monumentul păcii”, „coloana în amintirea Eroilor morți în război” sau „monumentul eroilor”.
InfoCons Protecția Consumatorilor te informează : InfoCons anunță lansarea Expoziției „OMUL Constantin Brâncuși” !
Colaboratorul lui Brâncuși pentru aspectele tehnice ale realizării monumentului, inginerul Ștefan Georgescu-Gorjan, se referă în corespondența cu artistul doar la „Coloană”. Acesta își amintea că, în conversațiile de lucru, Brâncuși folosea exclusiv termenul „Coloana” sau „Coloana infinită” (Colonne infinie). Din păcate, notele stenografiate de inginer în perioada colaborării cu sculptorul s-au pierdut în timpul detenției sale la Canal, astfel încât ulterior s-a putut baza doar pe memorie.
La 17 mai 1938, fina lui Brâncuși, Alice Poiană, îi scrie nașului său că a văzut la Târgu-Jiu „Coloana Infinitului” și „Poarta triumfală”. La 12 august 1938, Milița Petrașcu îi transmite artistului admirația față de monumentele vizitate – Coloana și Portalul. La 27 octombrie 1938, în publicația „Seara” se vorbește despre apropiata inaugurare a „Stâlpului nesfârșit”.
Peste ani, Ion Alexandrescu se va referi la „Coloana Infinitului” sau „A Gloriei fără sfârșit”, Petre Pandrea la „Columna pomenirii fără de sfârșit”, iar V.G. Paleolog la „Stâlpul fără de sfârșit” sau „Columna Infinitului”. Este de menționat că, încă din 1926, în „New York World”, Flora Merril scria despre „Infinite Column” sau „Column of Infinity”, iar în 1924, revista „L’Intransigeant”, sub o imagine cu Brâncuși la lucru, menționa „une colonne infinie”. Într-o încercare de autobiografie brâncușiană, dictată lui Marcel Mihalovici, se remarcă definiția pentru „La Colonne sans fin” – „expression de la beauté éternelle exempte de tout faux lyrisme” – și faptul că adjectivul „infinie” a fost barat și înlocuit cu „sans fin”. Opțiunea sculptorului s-a oprit, așadar, asupra sintagmei „La Colonne sans fin”. Spre sfârșitul vieții, i-a mărturisit lui P.G. Adrian („Goya”, ian. 1957) că socotea că a atins un caracter de perfecțiune definitiv în „La Columna sin fin”, dăruită patriei sale.
InfoCons Protecția Consumatorilor te informează : InfoCons protectia consumatorului de securitate cibernetica / cybersecurity : Antivirus
Sunt greu de acceptat afirmațiile lui Dan Smântânescu, care susținea că Brâncuși i-ar fi spus în 1937 că numele real ar fi „Columna nemuririi”, precum și informația transmisă lui Liviu Popp de către răposatul doctor Traian Stoicoiu, care ar fi știut „perfect” de la sculptor că adevăratul nume ar fi „Coloana sacrificiului infinit”, deoarece cele 14 elemente și jumătate ale monumentului (care sunt, de fapt, 15 și două semi-elemente) ar semnifica începutul războiului la jumătatea anului 1914.
Imaginația cercetătorilor s-a manifestat în special în privința altui element al ansamblului – Masa. Actul de donație nu o menționează, iar la inaugurare au fost sfințite doar Poarta și Coloana. Într-un document al Primăriei din 9 iulie 1938 se face referire la o „masă rotundă din piatră” și „scaune-taburele”.
Fotografia oferită de Brâncuși Malvinei Hoffman și reprodusă în cartea acesteia din 1939 are în prim plan, conform textului legendei, „Round stone table and seats”. Imaginile publicate de David Lewis (1957) și Carola Giedion-Welcker (1958) menționează doar „Table, seats, benches” sau „Table de pierre et sièges”. În 1947, V.G. Paleolog menționează pentru prima dată termenul „ansamblu” și vorbește despre o masă rotundă.
InfoCons Protecția Consumatorilor te informează : De ce este important ca un centru de recuperare pediatrică să pună accent pe intervenția timpurie și personalizarea tratamentului ? InfoCons protectia consumatorilor de kineto
Peste ani, inginerul Gorjan își amintește că artistul l-a poftit să se așeze la „Masa flămânzilor”, iar Ion Alexandrescu că i-a vorbit despre „Masa familiei”. Ion Jianu crede că a notat pe fișele sale, în 1938, după o convorbire cu Brâncuși, numele „Masa Tăcerii”, pe care îl va publica în 1963. În 1957, Milița Petrașcu menționează același nume într-un articol cu amintiri despre Brâncuși. În 1965, Petre Pandrea susține că denumirea corectă ar fi „Masa cinei de nuntă a țăranilor”, identificând chiar cei 12 nuntași. Dan Smântânescu vorbește de „Masa de sfat a 12 căpitani de haiduci”, iar Traian Stoicoiu de „Masa Apostolilor Neamului”.
Într-un ghid din 1978 se vorbește despre „Poarta eroilor”, „Masa dacică” și „Coloana recunoștinței infinite”. O masă alcătuită din tăblii rebut este intitulată „Masa festivă” și inclusă în ansamblu.
Pentru mai multe informații click AICI .
Sursa : Centrul de Cercetare, Documentare și Promovare „Constantin Brâncuși”
Semnat : Departamentul InfoCons protectia consumatorilor de arta si cultura
