Donarea de alimente nu doar susține lupta împotriva sărăciei alimentare, ci poate fi un levier eficace în reducerea cantității de alimente în exces valorificate industrial sau trimise în vederea tratării ca deșeuri și, în cele din urmă, la groapa de gunoi.
Cu toate acestea, chiar dacă redistribuirea alimentelor în exces este un fenomen care ia amploare, iar producătorii și distribuitorii cu amănuntul de alimente sunt dispuși să își doneze surplusul unor bănci de alimente și societăți caritabile, cantitatea de alimente redistribuite reprezintă totuși o mică proporție din totalul alimentelor comestibile în exces disponibile în UE. Spre exemplu, în 2016, unii membri ai Federației Europene a Băncilor de Alimente (FEBA) au distribuit 535 000 de tone de alimente unui număr de 6,1 milioane de oameni , ceea ce reprezintă doar o mică parte din volumul estimat al risipei de alimente înregistrate anual în UE.
Redistribuirea alimentelor constituie un proces prin care excedentul de alimente, care ar putea fi risipit în alte condiții, este recuperat, colectat și oferit oamenilor, în special celor nevoiași.
În cadrul activității sale de prevenire a pierderilor și risipei de alimente și de promovare a securității alimentare, o echipă multidisciplinară a Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) a propus o definiție pentru `recuperarea și redistribuirea de alimente sigure și nutritive pentru consumul uman`, după cum urmează ( 4 ):
— `Recuperarea de alimente sigure și nutritive pentru consumul uman` înseamnă a primi, cu sau fără plată, alimente (prelucrate, semiprelucrate sau în stare crudă) care ar fi, în alte condiții, eliminate sau risipite din lanțurile de aprovizionare din cadrul sistemului alimentar din sectorul agricol, al producției animaliere și al pescuitului. `Redistribuirea de alimente sigure și nutritive pentru consumul uman` înseamnă a păstra sau a prelucra și apoi a distribui alimentele primite în conformitate cu cadrele în materie de siguranță, calitate și de reglementare direct sau prin intermediari, cu sau fără plată, persoanelor care au acces la acestea, pentru aportul alimentar.
Sursa: Jurnalul Uniunii Europene (2017)
