Sfântul Ierarh Iachint, Mitropolitul Țării Românești
Cel dintâi mitropolit al Țării Românești, întemeietor al Mitropoliei Ungrovlahiei — prăznuit pe 28 octombrie
Pe 28 octombrie, Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe Sfântul Ierarh Iachint, cel dintâi mitropolit al Țării Românești. Prin așezarea sa în fruntea Mitropoliei Ungrovlahiei, recunoscută în anul 1359 de Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol, s-a pus temelia organizării canonice a Bisericii din Țara Românească — un moment hotărâtor pentru istoria duhovnicească a poporului român.
Cel dintâi mitropolit al Țării Românești
Sfântul Ierarh Iachint, cunoscut și ca Iachint de Vicina, este o figură de temelie a istoriei Bisericii Ortodoxe Române. El a fost cel dintâi care a purtat titlul de mitropolit al Țării Românești, deschizând șirul ierarhilor care au păstorit, de-a lungul veacurilor, Biserica de la sud de Carpați.
Prin lucrarea sa, viața bisericească a tânărului stat medieval românesc a dobândit o rânduială canonică recunoscută în toată lumea ortodoxă, legând Țara Românească de marea tradiție a Bisericii Răsăritene.
Originea și legătura cu Sfântul Grigorie Palama
Despre începuturile vieții Sfântului Iachint se păstrează puține date certe, originea sa fiind așezată de izvoare spre sfârșitul secolului al XIII-lea. Ceea ce se știe cu temei este că a fost un ierarh format în duhul teologiei răsăritene, prieten și ucenic al Sfântului Grigorie Palama, marele părinte al isihasmului.
Această legătură duhovnicească avea să-i marcheze întreaga lucrare: ca ucenic al Sfântului Grigorie Palama, el a prețuit profund viața monahală și rugăciunea, pe care s-a străduit să le așeze temeinic și în mănăstirile românești.
De la Vicina la Țara Românească
Înainte de a veni în Țara Românească, Iachint a fost mitropolit al Vicinei, o veche cetate și reședință mitropolitană din zona Dunării de Jos. El a fost, de fapt, ultimul mitropolit al Vicinei, într-o vreme în care această cetate intra în declin din pricina războaielor dintre genovezi și bizantini și a tulburărilor din Imperiul Bizantin.
În aceste împrejurări, privirile domnitorului Țării Românești s-au îndreptat către acest ierarh încercat, pentru a așeza pe temelii statornice viața bisericească a tânărului stat.
Anul 1359: întemeierea Mitropoliei Ungrovlahiei
Momentul hotărâtor l-a constituit anul 1359, când, printr-un act sinodal din luna mai, Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol a aprobat, la cererea domnitorului Nicolae Alexandru Basarab, mutarea Sfântului Iachint de la Vicina în noua treaptă de „mitropolit a toată Ungrovlahia”.
Prin acest act s-a întemeiat oficial Mitropolia Ungrovlahiei (a Țării Românești), recunoscută canonic de întreaga Biserică Ortodoxă. A fost un pas esențial, prin care Biserica din Țara Românească a primit o conducere ierarhică proprie, legată direct de Patriarhia Ecumenică.
Organizatorul vieții bisericești a Țării Românești
Ca întâistătător al noii mitropolii, Sfântul Iachint s-a îngrijit de organizarea vieții bisericești: de rânduiala slujbelor, de pregătirea clericilor și de întărirea legăturii dintre credincioși și Biserică, într-o vreme de început a statului medieval românesc.
Reședința mitropolitană a fost așezată la Curtea de Argeș, capitala de atunci a Țării Românești, de unde Sfântul Iachint a păstorit cu înțelepciune turma încredințată lui.
Aducerea Sfântului Nicodim de la Tismana și monahismul athonit
Ca prieten și ucenic al Sfântului Grigorie Palama, Sfântul Iachint nu putea neglija monahismul românesc. Pentru a-l așeza pe temelii trainice, el a adus de la Sfântul Munte Athos pe Sfântul Nicodim de la Tismana, spre a organiza mănăstirile românești după model athonit.
Prin această lucrare, viața monahală din Țara Românească a primit o rânduială riguroasă, inspirată din marea tradiție a Athosului, iar mănăstirile au devenit vetre de rugăciune, de cultură și de păstrare a credinței.
Sfârșitul vieții și mormântul de la Curtea de Argeș
Sfântul Ierarh Iachint a trecut la cele veșnice în prima jumătate a anului 1372, după o păstorire rodnică, pusă în slujba Bisericii și a poporului. A fost înmormântat în ansamblul mitropolitan de la Curtea de Argeș, acolo unde își avusese reședința.
Prin tot ceea ce a înfăptuit, el a lăsat în urmă o Biserică bine rânduită, cu o ierarhie recunoscută și cu mănăstiri organizate, care aveau să rodească peste veacuri.
Canonizarea din 2008 și însemnătatea sa astăzi
Recunoscându-i vrednicia și rolul hotărâtor în istoria Bisericii, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canonizarea sa în ședința din 8 iulie 2008, iar proclamarea solemnă a avut loc pe 26 octombrie 2008. Ziua sa de pomenire a fost rânduită pe 28 octombrie.
Viața Sfântului Iachint ne amintește de rădăcinile adânci ale credinței în istoria poporului român și de însemnătatea bunei rânduieli în viața Bisericii. Pentru Asociația InfoCons, pomenirea sa este și un prilej de a cinsti valoarea tradiției și a patrimoniului spiritual al României.
Surse
• Doxologia.ro — Sfântul Ierarh Iachint, Mitropolitul Țării Românești
• Ziarul Lumina — Sfântul Ierarh Iachint, primul Mitropolit al Țării Românești
• Basilica.ro — Sfântul Ierarh Iachint, Mitropolitul Țării Românești
Asociația InfoCons — Protecția Consumatorilor · www.infocons.ro
